O cafenea în Centrul Vechi al Bucureştiului. După-amiază toridă de sfârşit de iunie. Bem un frappé sub o umbreluţă. De undeva dintr-un balcon se desprinde o bucată de tencuială şi cade: buf! Chiar la intrarea clienţilor. Bine că nu a fost nimeni în acel moment acolo.
De la belle-époque la oţel şi sticlă
În Centrul Vechi sunt multe localuri pline de capcane. La parter e totul frumos, renovat şi aranjat, sus clădirea stă să cadă. Mai încolo puţin, răsare o clădire futuristă – vezi Turnul Bucharest Financial Plaza, fost sediu Bancorex, de lângă CEC-ul mare, o construcţie care strică toată armonia belle-époque a zonei. Am întrebat bucureştenii, trecători prin Centrul Vechi, dar şi prin alte zone, dacă sunt mulţumiţi cu soluţia arhitecturală dezvoltată în Capitală în ultimii 20 de ani. Ce le place, ce nu le place, ce îi încurcă. Am reţinut câteva puncte de vedere.
În Centrul Vechi, adesea este renovat doar parterul clădirilor vechi. Etajele superioare sunt gata să se prăbuşească.
Florina Buliga, 37 de ani, economist
„Bucureştiul este un amestec de contemporan şi vechi. Centrul Bucureştiului nu are o coerenţă în dezvoltare. Pe lângă îmbinarea utilului cu plăcutul şi automat nevoia de a-ţi încânta ochiul, cred că ar trebui mers pe un stil arhitectural care să nu fie prea încărcat, ci unul mai simplist. Cât priveşte clădirile noi care s-au construit în ultimii ani, la acestea trebuia să se ţină cont de arhitectura din jur. Adică în Centrul Vechi trebuia să se aibă grijă, să nu se amplaseze o clădire supernouă lângă una veche. Multe dintre clădirile noi sunt kitsch.”
Cristian Izbăşanu, 52 de ani, inginer electronist
„Nu sunt de acord cu noile clădiri atâta timp cât trecem peste conservatorismul interbelic. Nu sunt de acord cu soluţia arhitecturală din ultimii 20 de ani, tocmai fiindcă nu a ţinut cont de perioada interbelică. Clădirile foarte înalte nu au nici o relevanţă pentru Bucureştiul interbelic.”
Diana, 23 de ani, studentă anul III, la Arhitectură
„Mă deranjează clădirile noi, multe dintre ele kitsch. Mai ales în ceea ce priveşte clădirile rezidenţiale, prin care românii care au muncit în străinătate vor acum să-şi dovedească statutul printr-o arhitectură străină stilului românesc, ruptă de peisajul autohton. Clădirile de birouri sunt O.K. – îmi place clădirea Orange de la Victoriei, spre exemplu – dar adesea, clădirile de birouri sunt construite în locuri unde nu le stă bine să fie amplasate, cred că asta e o chestiune mai mult de urbanism decât de arhitectură.”
„Nu-mi plac şi nu mi se pare corectă amplasarea unor mastodonţi de N etaje, cum e ăsta de la Cathedral Plaza sau cel care a trecut printr-un incendiu lângă Biserica Armenească. Nu-mi plac! Sigur că în ultimii ani s-a mai schimbat şi în bine Bucureştiul. Dar sunt destule lucruri proaste. Nu-mi place obeliscul ăsta cu cartoful, ăsta de parcă are un ghem de iarbă de aici din Piaţa Revoluţiei, parcă e o minge de fotbal răsuflată.“ (Paul Grigorescu, 72 de ani, pensionar)
Virgil, 72 de ani, pensionar
„Bucureştiul se schimbă pe zi ce trece, se fac construcţii care nu se încadrează în peisajul arhitectural. Îmi place mai puţin acum faţă de cum îl ştiam în tinereţea mea, fiindcă e foarte aglomerat, construcţiile nu mai seamănă cu cele care îl reprezentau. Nu-mi plac monumentele noi amplasate după Revoluţie.”
Moacă Răzvan Andrei, 23 de ani, student anul IV, la Arhitectură
„Nu există o coeziune între proiectanţi şi Primărie. Fiecare proiectant îşi vede doar interesul propriu, de scurtă durată, mai exact banul, în loc să îşi facă un nume şi o carieră, iar banii să vină ca un rezultat material apărut mai târziu. Ca simplu om se vede această lipsă de coerenţă în arhitectură. Lipseşte proiectul urban – a se vedea Euralille, expoziţia din Lille găzduită de clădirea nouă Lille Grand Palais – semnat de managerul arhitect Rem Koolhaas care a avut în echipă specialişti din mai multe domenii: economie, politică, sociologie, psihologie, arhitectură, spre a crea o gândire coerentă pentru oraşul Lille. Revenind, ne lipseşte un proiect urban punctual care s-ar plia pe centrul vechi.”
Mihail Alexia, 27 de ani, consilier juridic
„Îmi place arhitectura veche, fiindcă are stil. Sigur că sunt şi clădiri noi, interesante din punct de vedere arhitectural, dar nu se compară cu cele vechi, din perioada interbelică. Păcat că Primăria/primăriile, în goana după bani acceptă adesea să se pună bannere pe clădiri – inclusiv pe cele mai noi – astfel încât, indiferent dacă o clădire este nouă sau veche, din cauza bannerelor nu îi mai poţi vedea arhitectura ci doar reclama agasantă, care pe mine una oricum nu mă convinge.”
Mateescu Andrei, anul III, la Arhitectură
„Se construieşte bine, se construieşte şi rău în Bucureşti. Ar trebui să fie o comunicare mai bună între primar şi arhitecţii care fac planurile clădirilor respective. De obicei, arhitectul propune ceva, dar cei de la primărie resping, se construieşte haotic. Apoi, nu se respectă clădirile vechi, nu e normal să se dărâme aşa de mult, ci ar trebui mai ales să se consolideze şi restaureze ceea ce este vechi.”
Harri Dumitrescu, designer, profesor asociat la catedra de Design arhitectural
„Bucureştiul nu are soluţii arhitecturale pe termen lung, în primul rând din motive politice, pentru că în ultima vreme politicul s-a implicat foarte mult în problema administrativă şi în loc să existe un program care să aibă continuitate de-a lungul a mai multor mandate, fiecare administraţie care vine, în momentul în care ajunge în poziţia administrativă de primar general sau de membru în consiliul general al Bucureştiului, face cam ceea ce o taie capul.
În Centrul Vechi, cât a mai rămas din el, pe lângă intervenţia politicului intervine şi comercialul care subjugă aspectul arhitectural al zonei. E foarte frumos că s-au făcut o grămadă de restaurante în Centrul Vechi, aşa e normal, dar tot centrul vechi se numeşte Ciuc, Heineken, Bergenbier, pentru că toate inserţiile publicitare de acolo sunt făcute în detrimentul denumirii localului şi al faţadelor acoperite de umbreluţe cu reclamă la bere. Este bună încercarea cu restaurările, păcat că nu s-a făcut până acum tot, s-au făcut renovările numai unde a existat interes şi se plăteşte chirie. Adică ai trei-patru cârciumi la rând frumos restaurate, după care urmează o ruină, iar mai vin două locaţii O.K., iar o ruină, ca după războiul de la Rovine. Asta pentru că nu există viziune.“