ALMANAH FLACARA

Bursa florilor Piaţa George Coşbuc

July 23rd, 2012, com 2 comentarii

De când eram copil îmi plăceau florile şi aproape că era de neconceput să nu existe zilnic un  buchet de flori pe masa  din cameră. Pe  atunci,  erau flori din grădina bunicii. Cu timpul,  grădina ei fiind mult prea departe, am  înlocuit-o cu  florile  cumpărate de  la piaţă.  Aşa am descoperit Piaţa George Coşbuc, piaţa de flori a Capitalei.

Dacă  intri  la Piaţa  de  flori George  Coşbuc  din bulevardul cu acelaşi  nume ai sentimentul că intri într-o piaţă părăsită. Magazinele refăcute acum vreo opt-nouă ani sunt  închise  şi cu rafturile goale.  Până  şi Econo- matul marca  Marean Van- ghelie are acum un grilaj de fier ruginit cu lacăt pe el, semn că a dat faliment. Doar câte un câine comunitar jigărit  se  mai  agită cu  coada  pe  lângă  tine,  doar- doar  îi scapi  şi tu vreun os, că săracu’ nu mănâncă flori şi altceva  de  mâncare prin  zonă nu se găseşte.

Dacă  însă  vii în Piaţa Coşbuc  prin  Calea  Rahovei,  în jos  spre  Palatul Bragadiru, îţi dai  seama   că  piaţa   e  vie,  co- lorată în mii de nuanţe ale celor mai  diverse flori  de  pe  lumea asta,  forfoteşte de  oameni, iar dimineaţa la  5.00 când  sosesc tirurile cu marfă  de Olanda aproape că  nu  ai  loc  să  intri. Florile  sunt  ambalate în  cutii, adesea fără  pic  de  apă  sau  cu apă amestecată cu diverşi nutrienţi pentru a le ţine proaspete cât mai mult.  Acesta este şi misterul pentru care, de multe  ori, după ce cumperi, să zicem, nişte trandafiri din piaţă şi  mergi  cu  ei  acasă  şi  îi  pui direct  în apă constaţi că se ofilesc sau, oricum, rămân încremeniţi cum  i-ai cumpărat, deşi  tu  i-ai  luat  îmbobociţi în speranţa că vor înflori  în vază.

Pur şi simplu acasă – chiar dacă le-ai tăiat cozile şi le-ai pisat tija un pic ca să poată lua apă  – se ofilesc!  Asta  fiindcă   tu  nu  ai pus substanţele necesare care îi păstrează proaspeţi, nu ţi le dă nimeni şi nici nu  ai ştiut  să le ceri. Comercianţii de flori cunosc toate aceste subtilităţi şi vin  pregătiţi, de  aceea  nu  se confruntă cu asemenea pro- bleme  nici  după ce pleacă  cu florile din piaţă pentru a le vin- de în alte locuri din Bucureşti.

Nu  mi-am  propus să ajung la  Piaţa  Coşbuc   cu  noaptea-n cap, fiindcă  nu aveam de gând să iau  marfă  en-gros  oricât  de dragi  îmi sunt  florile, dar  pe la 8.00 tot am ajuns. Sâmbătă dimineaţa, în piaţa  de flori George Coşbuc este agitaţie mare. Florari din alte pieţe bucureştene sau cu tarabe împrăştiate prin  cartiere,  dar  şi locuitori din  zona  pieţei  sau  a cartierelor Rahova şi Ferentari vin aici. Florarii ajung primii fiindcă  ei pleacă  spre  alte cartiere  cu ceea ce cumpără de aici pentru a vinde  cu de două- trei ori preţul şi chiar mai mult decât  atât,  funcţie  de  zona  în care  au  tarabă.  Oamenii obişnuiţi vin şi ei fiindcă ştiu că aici  găsesc   preţuri  mai   bune decât dacă le vor cumpăra de la florăriile din  cartier   sau  chiar din  pieţele  de care aparţin. Mă amestec  şi eu printre ei. Vreau să studiez oferta, dar şi să cumpăr. Nici  nu  apuc  bine  să mă uit la un coş frumos amba- lat cu un fir de crin imperial, crizanteme olandeze, trei  tran- dafiri, vreo două sau trei fire de gerbera şi câteva  garofiţe de grădină şi deja  sunt  întrebată: Domniţa, vreţi unul?  Cât costă? 40 de lei, vine  răspunsul. Nu-l cumpăr, întrucât nu mi-am propus  să  achiziţionez  ceva sofisticat,  ci mai degrabă să iau mai multe  flori şi să îmi fac sin- gură  un  aranjament floral  aca- să, preţul însă  mi se pare  OK, având în vedere că un coş, aproximativ la fel de frumos gătit,   la  florăria   din   Rahova costă  cam  70 de  lei, iar  la una din  Magheru trece  binişor de 100 de  lei.  Marfa  pretenţioasă vine cam de la Amsterdam, nu- mai  că eu  nu  mă  dau  în vânt după ea, oricât mă îmbie vânză- torii. Doar unele garoafe, trandafiri  de  grădină  care   – v-aţi  prins   –  au  şi  parfum şi unele buchete de garofiţe şi flori de câmp  sunt  creaţii româneşti, de  obicei   se vând cu  un  preţ mai mic. Pe astea le caut eu.

Florarii care expun la chioş- curile   dinspre  Calea   Rahovei au  vad  comercial mai  mare  şi cer, în general, mai mult  pe buchetul de flori pe care ţi-l ambalează  cu   dichis.   Dacă, însă, pătrunzi în piaţă  şi te bagi pe văgăunele pline de cartoane, cozi  de  flori  şi hârtii  multico- lore găseşti flori mai ieftine. Camparule, domniţa, camparule, 2 lei firu’! O corectez  şi îi spun: Campanule! Dar ţiganca  bătrână şi uscăţivă, curat  îmbrăcată şi cu un coc generos la spate,  îmi zâmbeşte ştirb  şi strigă  în con- tinuare:  Camparule, camparule! Are  mai  multe  soiuri  de  flori. Un  buchet de  100  de  fire  de garofiţe de grădină puternic parfumate costă  15 lei, dacă  aş insista, l-aş obţine cu 14 lei. Op- tez,  totuşi,  pentru trei  buchete mari  de flori – garofiţe de gră- dină,   margarete, petale   albas- tre, garofiţe chinezeşti, tran- dafiri  de grădină şi vălul  mire- sii. Femeia îmi cere pe ele iniţial

5 lei/buchetul, dar  mi le dă în final  cu  4 lei/buchetul şi  îmi zice: Hai, să nu zici că nu ţi-am lăsat la preţ. Să ştii că mă cheamă Maria, să mai vii şi altă dată să cumperi de la mine! Dacă  aş  fi vrut  mai  multe  flori,  probabil că obţineam un  preţ  mai  bun. La piaţa  de flori cu cât iei mai mult,  cu atât ţi se scade la preţ.

Vizavi de camparule se vând petunii curgătoare cu 10 lei ghiveciul, în  condiţiile în  care în Rahova acelaşi ghiveci  costă 15 sau 20 de lei. Găsesc garofiţe la ghiveci mic cu 1,5 lei/bucata, muşcate, flori de piatră şi crăiţe, petunii minimo şi altele. Pe jos, în ghivece,  în vaze  din  plastic, pe  tarabe  sau  în găleţi  vânză- torii  se extind  şi în afara  peri- metrului pieţei de-a lungul Căii Rahova,  spre Palatul Braga- diru.   Produsele  cele  mai   cu vino-ncoace rămân cele din zona   centrală,  acolo  unde  se află inima ofertei din Piaţa Coşbuc.

Taguri:

Comentarii

  1. Dan Alex says:

    Ma intreb cine ar putea clarifica care este istoria Pietei G. Cosbuc de la inceputuri pana in prezent. Am cautat o serie de documente pe la Primarii si arhivele statului dar toti iti cer numarul documentelor si data acestora.Presupun ca piata a aparut inainte de 1950 pe o locatie cu cladiri de locuit. Apoi prin anul 1952 s-a construit modelul tip de cladire in careu care a fost ulterior reamenajat, renovat, modernizat. La inceput in 1958 a figurat in raionul N. Balcescu, apoi sector 4 si in fine din 1979 sectorul 5. Actele si anul acestora nu se pot identifica la Primarii. Poate la Primaria Capitalei care este titularul imobielor dar aici nimeni nu te baga in seama. Unele arhive s-au depus la Arhivele nationale dar aici e greu sa consulti personal dosarele iar specialistii iti cer data si numarul actului. Cui sa te mai adresezi? Voiam sa deslusesc istoria pietelor din sectorul 5. Am incercat la Oprescu dar este prea mare ca sa ma bage in seama si doar este vorba de patrimoniul pe care il pastoreste. Pacat.

  2. […] cum intri în incinta vestitei piețe de fori din Capitală, te întâmpină un miros puternic de cetină, tâmâie și bețisoare parfumate. […]

Comenteaza