Bursa florilor Piaţa George Coşbuc
July 23rd, 2012, Alice-Claudia Gherman 2 comentarii TweetDe când eram copil îmi plăceau florile şi aproape că era de neconceput să nu existe zilnic un buchet de flori pe masa din cameră. Pe atunci, erau flori din grădina bunicii. Cu timpul, grădina ei fiind mult prea departe, am înlocuit-o cu florile cumpărate de la piaţă. Aşa am descoperit Piaţa George Coşbuc, piaţa de flori a Capitalei.
Dacă intri la Piaţa de flori George Coşbuc din bulevardul cu acelaşi nume ai sentimentul că intri într-o piaţă părăsită. Magazinele refăcute acum vreo opt-nouă ani sunt închise şi cu rafturile goale. Până şi Econo- matul marca Marean Van- ghelie are acum un grilaj de fier ruginit cu lacăt pe el, semn că a dat faliment. Doar câte un câine comunitar jigărit se mai agită cu coada pe lângă tine, doar- doar îi scapi şi tu vreun os, că săracu’ nu mănâncă flori şi altceva de mâncare prin zonă nu se găseşte.
Dacă însă vii în Piaţa Coşbuc prin Calea Rahovei, în jos spre Palatul Bragadiru, îţi dai seama că piaţa e vie, co- lorată în mii de nuanţe ale celor mai diverse flori de pe lumea asta, forfoteşte de oameni, iar dimineaţa la 5.00 când sosesc tirurile cu marfă de Olanda aproape că nu ai loc să intri. Florile sunt ambalate în cutii, adesea fără pic de apă sau cu apă amestecată cu diverşi nutrienţi pentru a le ţine proaspete cât mai mult. Acesta este şi misterul pentru care, de multe ori, după ce cumperi, să zicem, nişte trandafiri din piaţă şi mergi cu ei acasă şi îi pui direct în apă constaţi că se ofilesc sau, oricum, rămân încremeniţi cum i-ai cumpărat, deşi tu i-ai luat îmbobociţi în speranţa că vor înflori în vază.
Pur şi simplu acasă – chiar dacă le-ai tăiat cozile şi le-ai pisat tija un pic ca să poată lua apă – se ofilesc! Asta fiindcă tu nu ai pus substanţele necesare care îi păstrează proaspeţi, nu ţi le dă nimeni şi nici nu ai ştiut să le ceri. Comercianţii de flori cunosc toate aceste subtilităţi şi vin pregătiţi, de aceea nu se confruntă cu asemenea pro- bleme nici după ce pleacă cu florile din piaţă pentru a le vin- de în alte locuri din Bucureşti.
Nu mi-am propus să ajung la Piaţa Coşbuc cu noaptea-n cap, fiindcă nu aveam de gând să iau marfă en-gros oricât de dragi îmi sunt florile, dar pe la 8.00 tot am ajuns. Sâmbătă dimineaţa, în piaţa de flori George Coşbuc este agitaţie mare. Florari din alte pieţe bucureştene sau cu tarabe împrăştiate prin cartiere, dar şi locuitori din zona pieţei sau a cartierelor Rahova şi Ferentari vin aici. Florarii ajung primii fiindcă ei pleacă spre alte cartiere cu ceea ce cumpără de aici pentru a vinde cu de două- trei ori preţul şi chiar mai mult decât atât, funcţie de zona în care au tarabă. Oamenii obişnuiţi vin şi ei fiindcă ştiu că aici găsesc preţuri mai bune decât dacă le vor cumpăra de la florăriile din cartier sau chiar din pieţele de care aparţin. Mă amestec şi eu printre ei. Vreau să studiez oferta, dar şi să cumpăr. Nici nu apuc bine să mă uit la un coş frumos amba- lat cu un fir de crin imperial, crizanteme olandeze, trei tran- dafiri, vreo două sau trei fire de gerbera şi câteva garofiţe de grădină şi deja sunt întrebată: Domniţa, vreţi unul? Cât costă? 40 de lei, vine răspunsul. Nu-l cumpăr, întrucât nu mi-am propus să achiziţionez ceva sofisticat, ci mai degrabă să iau mai multe flori şi să îmi fac sin- gură un aranjament floral aca- să, preţul însă mi se pare OK, având în vedere că un coş, aproximativ la fel de frumos gătit, la florăria din Rahova costă cam 70 de lei, iar la una din Magheru trece binişor de 100 de lei. Marfa pretenţioasă vine cam de la Amsterdam, nu- mai că eu nu mă dau în vânt după ea, oricât mă îmbie vânză- torii. Doar unele garoafe, trandafiri de grădină care – v-aţi prins – au şi parfum şi unele buchete de garofiţe şi flori de câmp sunt creaţii româneşti, de obicei se vând cu un preţ mai mic. Pe astea le caut eu.
Florarii care expun la chioş- curile dinspre Calea Rahovei au vad comercial mai mare şi cer, în general, mai mult pe buchetul de flori pe care ţi-l ambalează cu dichis. Dacă, însă, pătrunzi în piaţă şi te bagi pe văgăunele pline de cartoane, cozi de flori şi hârtii multico- lore găseşti flori mai ieftine. Camparule, domniţa, camparule, 2 lei firu’! O corectez şi îi spun: Campanule! Dar ţiganca bătrână şi uscăţivă, curat îmbrăcată şi cu un coc generos la spate, îmi zâmbeşte ştirb şi strigă în con- tinuare: Camparule, camparule! Are mai multe soiuri de flori. Un buchet de 100 de fire de garofiţe de grădină puternic parfumate costă 15 lei, dacă aş insista, l-aş obţine cu 14 lei. Op- tez, totuşi, pentru trei buchete mari de flori – garofiţe de gră- dină, margarete, petale albas- tre, garofiţe chinezeşti, tran- dafiri de grădină şi vălul mire- sii. Femeia îmi cere pe ele iniţial
5 lei/buchetul, dar mi le dă în final cu 4 lei/buchetul şi îmi zice: Hai, să nu zici că nu ţi-am lăsat la preţ. Să ştii că mă cheamă Maria, să mai vii şi altă dată să cumperi de la mine! Dacă aş fi vrut mai multe flori, probabil că obţineam un preţ mai bun. La piaţa de flori cu cât iei mai mult, cu atât ţi se scade la preţ.
Vizavi de camparule se vând petunii curgătoare cu 10 lei ghiveciul, în condiţiile în care în Rahova acelaşi ghiveci costă 15 sau 20 de lei. Găsesc garofiţe la ghiveci mic cu 1,5 lei/bucata, muşcate, flori de piatră şi crăiţe, petunii minimo şi altele. Pe jos, în ghivece, în vaze din plastic, pe tarabe sau în găleţi vânză- torii se extind şi în afara peri- metrului pieţei de-a lungul Căii Rahova, spre Palatul Braga- diru. Produsele cele mai cu vino-ncoace rămân cele din zona centrală, acolo unde se află inima ofertei din Piaţa Coşbuc.
Almanah Flacara 2012 Tweet
Ma intreb cine ar putea clarifica care este istoria Pietei G. Cosbuc de la inceputuri pana in prezent. Am cautat o serie de documente pe la Primarii si arhivele statului dar toti iti cer numarul documentelor si data acestora.Presupun ca piata a aparut inainte de 1950 pe o locatie cu cladiri de locuit. Apoi prin anul 1952 s-a construit modelul tip de cladire in careu care a fost ulterior reamenajat, renovat, modernizat. La inceput in 1958 a figurat in raionul N. Balcescu, apoi sector 4 si in fine din 1979 sectorul 5. Actele si anul acestora nu se pot identifica la Primarii. Poate la Primaria Capitalei care este titularul imobielor dar aici nimeni nu te baga in seama. Unele arhive s-au depus la Arhivele nationale dar aici e greu sa consulti personal dosarele iar specialistii iti cer data si numarul actului. Cui sa te mai adresezi? Voiam sa deslusesc istoria pietelor din sectorul 5. Am incercat la Oprescu dar este prea mare ca sa ma bage in seama si doar este vorba de patrimoniul pe care il pastoreste. Pacat.
[…] cum intri în incinta vestitei piețe de fori din Capitală, te întâmpină un miros puternic de cetină, tâmâie și bețisoare parfumate. […]