E un frig înfiorător afară. Bate vântul si spulberă troienele. Prin perdeaua albă şi densă de zăpadă zăresc cabana. O cabană uriaşă de lemn.
Aici trebuia să ajung. Si cred că sunt în întârziere. S-ar putea să fiu chiar ultimul. Uşă de lemn, grea. Ce naiba caut eu pe drum, pe frigul ăsta? Ce măreaţă adunare au de gând să organizeze aici? O tâmpenie… Si mai sunt doar câteva zile până la Crăciun. Împing uşa grea si intru cu un val de aer rece. În hol nu e nimeni, dar se aud voci amestecate de peste tot. Se deschide o usă mică de la o debara si locotenentul Dada trece razant pe lângă mine făcându-mi semn cu ochiul.
-
Si Elena? – îi zic.
-
Înăuntru cu Alina Mari- nescu. Dezbat cazul Hoţilor de timp. Marineasca aia e o asasină patentată. Si Alex nu e cu ea. Îţi dai seama?
-
Corect. Asasin la feminin, patentată!
Râde si dispare. Intru în sala mare de la parter. Lume multă. Diva, într-un colţ, e înconjurată de lume bună. Poirot e evident acolo. Se ceartă cu John Blake pe rezolvarea Crimei de la Jubileu. Diva îmi trimite o bezea. Pare fără lord. Poirot se face că nu mă cunoaşte. Blake îmi întinde mâna.
DE CITIT
-
Hi, bătrâne, când mai apari prin New York? Ziceam să dăm o fugă la Fabrica de păcate. Au nişte fetiţe…
-
Lasă-mă naibii! Sunt om aproape însurat.
-
Cum vrei, bătrâne. Cum vrei.
Fug de ei. Lângă o lampă cu picior, pe două fotolii uriaşe, două doamne ce par minuscule asa cum sunt adâncite în obiectele de mobilier stau aplecate pe nişte laptopuri de buzunar. Evident, gaşca suedeză. E Liz Sa- lander, care de fapt nu s-a jucat cu focul, şi cu poliţista de la In- tercrime, Kerstin Holm. Salan- der nu mă vede, Kerstin îmi şopteşte:
-
Sânge blestemat! – şi mi-l arată pe colegul ei Paul Hjelm argumentând cu gaşca de la Kill
Club, în apărarea micuţei Libby Day. Na, că şi-a găsit alta acum. Dacă tot a călătorit în America. Măcar să găsească Locurile întunecate.
Ridic din umeri. Lume nebună pe aici. Doi tipi par din alte vremuri. Adică nişte vremuri mai calde. Îi recunosc pe Man- fred şi Gonsales. Numai doi dintre Cei patru justiţiari. Se conversează la un pahar de cherry cu părintele Rafael şi Sarah Mon- teiro. Nu mă bag peste ei, ştiu că au o problemă cu Asasinul papei.
Andrei Mladin mi se aşază în faţă.
-
Vezi că eu mai stau în umbră o vreme. Dar nu mult. Până atunci descurcă-te cu Necuratul din Colga.
-
Lăsaţi, domnule Mladin. Vă ştiu că sunteţi Detectiv fără voie… Mă rog, de voie, de nevoie!
Pleacă şi el misterios pe scările ce urcă la etaj. Ruxandra Por- ghir îmi dă un cot.
-
Ce faci, domnule, pe aici? Cu treabă sau aşa?…
-
Aşa cum? Pasiuni primejdioase, stimată doamnă! Ai grijă! Ţine-l pe Sima mai aproape, că nu ştii care pe care!
-
Mă hărţuieşti?
-
Nicidecum.
Mă gândeam la lordul-soţ al Divei şi hop că dau peste She- ringham.
-
N-ai văzut o cutie de bomboane? – mă chestionează el.
-
Îngraşă! Sau iar umblaţi cu din alea otrăvite?
-
No, sir. Erau pentru Lala…
-
Lala? E şi ea aici?
-
Ei bine, da! – şi simt cum ţeava rece a unui pistol mi se lipeşte de tâmplă. Îmi simţeai lipsa? – rânjeşte sinistru către mine.
-
Ti-am făcut ceva, madam? Ia-ţi Glock-ul din creierii mei şi mută-ţi fizicul ăsta mirosind a parfum de văduvă neagră la altă masă!
-
Crezi tu că scapi! Am descoperit Filiera grecească Si nu numai eu, se pare că ei sunt pe…
Un clinchet de armă automată şi bubuiturile rafalei încep… O armă de calibru mare. Lala se întoarce să tragă şi ea. Hjelm şi Alina Marinescu întind mâinile spre pistoale. Ţipete şi urlete. Învălmăşeală…
Brusc cineva mă zgâlţâie cu brutalitate.
-
Alo, nea Stelică, ce faci, dom’le, ai adormit în lift pân-la nouă?
Mă trezesc ameţit în liftul blocului meu. Cu un vecin nervos, care mă priveşte impacientat…
-
Matale nu cobori aci, la nouă?
-
Ba da.
-
Păi… seară bună. Mai bombăne ceva în surdină în timp ce închide uşile după mine ca să urce la 10. Sunt convins că a zis „Mai las-o naibii de băutură!” Na, că m-a făcut şi alcoolic. Asta înseamnă să citeşti prea mult. Adormi în lift, ai coşmaruri şi vecinii te cred beţiv… La bună vedere, fraţilor. Si lectură plăcută…
Deodată cineva îmi sopteşte la ureche.
-
Iubitule, scoală-te, e dimineaţă.
Mârâi pentru că nu înţeleg nimic. Vise, vise şi iar vise?
-
Ce e? Unde sunt?
-
E dimineaţă. Ai adormit azi-noapte cu toate manuscrisele astea prin pat. Nu ştiu cum nu te-au deranjat pe la coaste… Pricepi ceva dacă le citeşti pe toate deodată?
Mai mârâi ceva şi mă întorc pe partea cealaltă. Mi-e somn… Foile alunecă pe jos. Prefer să mă întorc la visele mele. Aloo, mai sunteţi acolo la cabană? Îmi iau Coltul şi vin şi eu…
