Casa de criză

Turiştii care trec prin Rucăr au toate motivele să se crucească  şi să tragă pe dreapta. Se freacă la ochi, da’ tot e real. Pe un dâmb, printre gospodăriile localnicilor, râde în soare ditamai OZN-ul. Dacă te apropii, îi cunoşti şi echipajul. Nu sunt omuleţi verzi, nu au nimic extraterestru la bord. Aici locuieşte medicul Florin Dobrescu, împreună cu soţia şi cei trei copii.

Fundaţia casei este din beton armat, cu şase cuzineţi uniţi prin grinzi. Ca materiale de construcţie s-au folosit lemn de răşinoase, tratat, şindrilă bituminoasă, pentru învelişul  exterior, şi OSB, pentru panourile  exterioare. Izolaţia este din polistiren expandat, într-un strat gros de 23 cm, cu efect de pilotă.

Structura din lemn, produsă industrializat şi tratată cu soluţii profesionale,

beneficiază în general de o garanţie de 40 de ani. Pentru detalii referitoare la

habitatele modulare Star Dome, puteţi accesa www.stardome.ro.

Nişte babe stau la taclale pe terasa OZN-ului

Dăm bineţe şi ne învârtim în jurul ciudăţeniei. La prima vedere, nu-i găsim nici o noimă. Pare o adunătură de romburi, agăţată pe deal, gata să se rostogolească oricând. Pe terasă, că are şi din aia, stau nişte babe, la taclale, fără nici o taină, ca şi când ar fi pe prispa casei lor bătrâneşti. O fi din cauza vârstei, îmi zic. Suntem invitaţi înăuntru şi chiar intrăm. Cu senzaţia stranie că  se vor aprinde automat nişte beculeţe, din pereţi vor ieşi antene, se vor ridica scările şi vom decola în spaţiu. Sigur că nu se întâmplă nimic din toate astea. Interiorul este prietenos şi… aproape normal. Doar că podeaua, din lemn de răşinoase, are suprafaţă pentagonală. Iar pereţii şi geamurile sunt un joc de romburi, în culori calde şi diferite, pentru impresia artistică.

Spaţiul de zi are vreo 30 de metri pătraţi, respectiv sufrageria, grupul sanitar şi un colţ de bucătărie deschisă, stil american. Pe o scară călugărească, adică făcută din trepte alternative, pentru economie de spaţiu, urci în zona de noapte, două dormitoare deschise, cu o suprafaţă de 20 de metri pătraţi. În rest, masă, scaune, canapea, televizor, calculator, boxe, paturi, mă rog, toate acareturile unei locuinţe. În plus, doar senzaţia că această casă este, totuşi, altceva. O combinaţie confortabilă de geometrii, pe care le modifici tu însuţi, în timp ce le locuieşti. Şi cum asta a fost şi ideea inventatorului, casa de criză poate fi considerată un succes.

„Bine, fă-o, fie ce-o fi!“

Înainte de-a ne spune cum s-a închegat acest proiect, înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Florin Dobrescu ne avertizează că povestea n-are nici o logică. Singurul amănunt lumesc este că omul îşi dorea o casă şi nu avea nici bani, nici suport pentru un credit bancar. În rest, vorbim de vise, viziuni, poezie: „M-am gândit că mi-ar plăcea să am o locuinţă, aşa, ca un fel de cristal, am visat ceva, mi-am imaginat cum ar arăta… În urmă cu 12 ani, când lucram în marketing farmaceutic, am făcut o machetă cu diametrul de 2,5 metri. Am văzut cum mă simt în ea, care sunt pro blemele tehnice, ce şi cum ar trebui modificat. Sunt dificile colţurile, îmbinările, ăsta e un corp geometric – triacontaedru rombic – care n-a mai fost folosit în construcţii. Chiar dacă forma este foarte complexă, are toate feţele identice, doar trei tipuri de grinzi şi două tipuri de panouri. Am cercetat, am calculat, m-a fascinat ideea de construcţie modulară. Am descoperit, empiric, cum să-mi fac o casă din bucăţi, ca s-o pot reconfigura oricând”.

Cât a fost, aşa, ca un fel de joacă de om mare, Laura Dobrescu a încercat să înţeleagă pasiunea bărbatului ei. Numai că, într-o zi, el a anunţat-o, senin, că renunţă la serviciu, pentru a se dedica acestui proiect. „Şi-atunci să vezi telenovelă!”, râde, acum, soţia inventatorului: „Sigur că m-am isterizat, cum să laşi un post de director executiv, bine plătit, cu trei copii mici acasă, pentru o aventură? Şi ne-am tot certat, până într-o noapte când am visat că locuiesc într-o casă ca asta. Mă simţeam mai mult decât fericită, aveam o stare cum nu mai avusesem niciodată în viaţa reală. Când m-am trezit, am zis bine, fă-o, fie ce-o fi!”

O casă pe care o poţi modifica în fiecare zi şi o poţi muta oriunde

După ce a testat diferite modele, Florin Dobrescu s-a hotărât să construiască varianta actuală. În urma negocierilor acerbe cu mama şi bunica lui, îngrozite de ce-o să zică lumea despre asta, a primit  şi terenul potrivit, în Rucăr. Aşa că a părăsit apartamentul din Bucureşti şi s-a pus pe treabă. Bazându-se, în principal, pe el însuşi, că toată lumea avea rezerve. Arhitecţii ziceau că e minunat, da’ n-au timp, constructorii se uitau chiorâş, prietenii îl susţineau doar moral. Până la urmă, tot nevasta e de bază. În vara 2007, după autorizaţiile necesare, s-au apucat amândoi, ca două flori, să construiască ceva ce văzuseră în vis. Au muncit şase săptămâni, ajutaţi de doi muncitori specializaţi, până au ridicat structura şi au acoperit-o cu panouri. Apoi au făcut o pauză, pentru TIB, unde firma Star Dome, înfiinţată între timp, a prezentat un sistem modular de construcţii bazat pe domuri geodezice. Primul contact cu piaţa a fost o adunătură de extreme: oamenii erau fie extaziaţi, din prima, fie împotrivă, dar nimeni nu stătea să analizeze serios produsul. Asta s-a întâmplat de-abia la târgurile imobiliare din 2008, când bătea, deja, un vânt de criză. Şi când Star Dome a şi antamat 40 de proiecte, între care şi două pensiuni modulare, la Râşnov şi în Delta Dunării. Dintr-o jenă financiară, însă, beneficiarii au amânat puţin începerea lucrărilor. Numai bine cât familia Dobrescu să-şi termine propria-i casă. Pentru care a cheltuit 30.000 de euro, cu TVA inclus.

Acum, că şi locuieşte în ea, inventatorul e bucuros să-i prezinte avantajele. Parcă şi mai atractive decât în vis. Aşadar, este o casă ieftină, comodă, prietenoasă cu mediul, independentă energetic, adică pe placul UE, care ne-a anunţat că, din 2016, fiecare clădire trebuie să producă tot atâta energie cât consumă. OZN-ul nostru se încadrează, poate fi încălzit cu panouri radiante, cu un fel de şemineu sau cu panouri solare. Apoi, e o locuinţă fără uzură morală, dacă ai chef îi schimbi de sign-ul în fiecare zi, printr-o simplă reconfigurare a panourilor şi a geamurilor. Dacă vrei să te muţi într-un alt loc, demontezi locuinţa, în trei-patru zile, şi o iei cu tine. Peste toate astea, mai vine şi partea de spectacol arhitectonic. E ceva deosebit, atrage atenţia şi admiraţia trecătorilor. Lucru de care s-au convins până şi localnicii din Rucăr. După ce-au făcut-o în toate felurile, de la bombă până la OZN sau casă cu fundul în sus, acum sunt foarte mândri de construcţia ridicată pe meleagurile lor. Mii de turişti se opresc să o vadă, unii vin în zonă special pentru asta. Primarul Ionel Dulamă a mers cu laudele chiar foarte departe. Parcă prea departe, totuşi, după gustul nostru: „Casa asta ar putea să fie, pentru Rucăr, ceea ce este Castelul, pentru Bran!”

foto Octavian Tibăr şi arhiva Star Dome

Taguri: nr. 10 / octombrie 2009 Tweet

Tuesday, October 20th, 2009 at 2:56 am, ZOOM, RSS feed