CULTURA MASS-MEDIA

Cătălin Tolontan: „Nu cred în jurnalism soft şi jurnalism hard!"

October 10th, 2007, com Comenteaza

Are 38 de ani, a intrat în presă imediat după 1989 cu o revistă studenţească pe care a vân- dut-o la coloane, la Piaţa Romană, împreună cu alţi câţiva colegi din ASE. Apoi, a trecut prin mai multe trusturi de presă. Aci la Sârbu, aci laRingier, aci la Voiculescu, aci la Vântu, Cătălin Tolontan a demonstrat peste tot că ştie să facă gazetărie sportivă. „îmi place să cred că, după atâţia ani, s-a schimbat doar dimensiunea afa­cerilor de presă în care am lucrat. Prefer să lucrez la ziare profitabile, care se susţin pe pro­priile picioare. Cred că bulevardul către inde­pendenţa presei nu e pavat cu declaraţii fru­moase, ci cu bilanţuri contabile pozitive”, crede redactorul-şef al Gazetei sporturilor.

2003 – redactor-şef la Gazeta spoiturilor, 2003 – director general Convergent Media, firma care editează cotidianulGazeta sporturilor, 1997 – 2003 – redac- tor-şef la nou fondatul ProSport; 1994-1997 – Sportul românesc; 1993 -1994 – redactor Gazeta sporturilor; infor- matician, tehnoredac­tor, reporter, redac­tor şi redactor-şef adjunct; premii: a câştigat de cinci ori titlul de Ziaristul anului.

  • V-aţi făcut un blog de jurnalist? Câţi vizitatori are acest site?
  • Aproximativ 7.000 de vizitatori unici intră zilnic pe tolo.ro. Blogul este lider în categoria paginilor unipersonale din România, dar o parte importantă a aces­tei audienţe este generată de asocierea la site-ul gsp. De aceea, împart bucuros succesul cu colegii mei de redacţie.

  • Ce urmăriţi prin crearea acestui blog?
  • Blogul îţi oferă în timp real părerea cititorului despre textul tău. Dar nu e uşor să rezişti presiunii. Pericolul este ca, în timp, să emiţi doar puncte de vedere convenabile publicului larg. în momentul în care jurnalistul se teme să contrarieze opinia majoritară, este termi­nat!

  • Care au fost cele mai haioase comen­tarii pe care le-aţi primit de la internauţi?
  • Sunt zile cu 200 de comentarii şi zile cu 20 de comentarii. E greu să selectezi dintre ele. Multe sunt bune, adică acide la adresa mea. Nu mă deran­jează maliţia. Ca jurnalişti, nu trebuie să ne luăm prea în serios. Ceva autoderi- ziune nu strică nimănui.

  • Privind în general la jurnalele sportive tv, dar chiar şi la presa scrisă, am impresia că fotbalului îi sunt rezervate cele mai multe emisiuni şi articole, celelalte sporturi abia dacă există, de ce se întâmplă asta?
  • Observaţia dumneavoastră e corectă, doar că trebuie s-o adresaţi mult mai sus. De pildă, la CNN, care se concentrează pe evenimentele-vedetă. La BBC, care tratează ştirile-vedetă. La Financial Times, ziar dedicat companiilor- vedetă. Aşadar, sportul-vedetă capătă ceea ce merită publicul său.
  • Ce sporturi vă plac? Practicaţi?
  • Am jucat handbal şi am făcut polo când eram mic. Joc şi acum fotbal, prac­tic înotul, joc şi tenis din când în când.

  • Cum aţi defini meseria de ziarist sportiv?
  • Jurnalistul sportiv este omul casino online care scrie uneori mai repede decât evenimen­tul pe care-l consemnează. Şi nu e o butadă: cronica unui meci trebuie termi­nată înainte de încheierea meciului. Eventual, doar titlul îl dai după.
  • Ce deosebeşte ziaristul sportiv de întreaga breaslă a ziariştilor?
  • Esenţial? Nimic. Eu nu cred în jur­nalism soft şi jurnalism hard. Cred în jur­nalism bun şi în jurnalism prost.

  • Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă ziaristul de presă sportivă?
  • Curiozitate, simţul relativului şi capacitatea de a rezista presiunilor maselor.

  • Ce proiecte media aveţi în gând?
  • In fiecare an, Gazeta sporturilor a schimbat cel puţin un lucru fundamental in felul în care s-a raportat la public. Nu-mi cereţi să vă spun ce vom face în 2007, dar cred că va fi ceva spectaculos.

  • Care a fost cea mai mare provocare pen­tru profesia de jurnalist de presa sportiva pe care o practicaţi?
  • Pe vremuri, să rezişti presiunii con­ducătorilor de club. Acum, să găseşti calea prin care ziarul poate rămâne liber, într-o lume în care autocenzura este mai pericu­loasă decât intervenţiile din exterior.

  • Spuneţi-ne câte ceva despre echipa de jurnalişti cu care lucraţi la Gazeta sporturilor!
  • Cred că lucrez în mijlocul celei mai mature, inventive şi gata de schimbare echipe din presa română. Ştiu şi ce regret: că nu am timp să mă bucur suficient de vecinătatea profesională a unor profesionişti şi oameni admirabili.

  • Se scrie la ora actuala în România presa sportiva reala, de buna calitate?
  • Radu Cosaşu. Tudor Octavian. Ovidiu loaniţoaia. Traian Ungureanu. Radu Naum. Andrei Vochin. Maria Andrieş. Cristian Geambaşu. Radu Paraschivescu. Luminiţa Paul. Alin Buzărin. Ce ziceţi, se scrie bine? De la Gazeta sporturilor am enumerat deja câţiva. Sunt numeroase exemple şi la cele­lalte ziare. îmi plac Radu Drăguţ şi Marius Geantă (minus excesele) de la ProSport. îmi lipsesc Radu Banciu şi Alin Paicu (Evenimentul zilei). Mă bucur că Ion Cupen scrie în Evenimentul zilei. îl citesc cu nerăbdare pe Răzvan Boanchiş în 7 plus, pe câţiva dintre editorialiştii Cotidianului, con­sum blogul lui Adrian Georgescu şi, în gene­ral, am o mult mai bună părere despre presa sportivă decât despre cea încetă­ţenită. Şi vă spun un secret: dacă l-aţi fi citit pe Costi Mocanu de la ProTV, aţi ierta multe dintre derapajele postului. Din păcate, nu mai scrie.

  • De ce ziarele de sport româneşti au o tendinţa către tabloidizare? Care este explicaţia?
  • Ziarele de sport merg acolo unde merge obiceiul de consum al publicului lor. Numele pe care vi le-am dat mai sus con­trazic echivalenţa ziar de sport = tabloid. Amintiţi-vă de ancheta cu banii luaţi de Gică Popescu, publicată în Gazeta sporturilor! S-a recuperat cea mai mare sumă, peste 400.000 de dolari, încasată vreodată de la un datornic persoană fizică. Acela e jurna­lism roz?

Taguri:

Comenteaza