Suntem la al treilea film din seria Un socru de coşmar. Trebuie să recunosc, pentru mine apariţia lui Robert De Niro în diferite comedii hollywoodiene a fost cel puţin simpatică, iar această serie a strâns o serie de talente incon­testabile: Robert De Niro, Dustin Hoffman, Barbara Streisand, Harvey Keitel sau chiar Owen Wilson.

Cum s-a ajuns de la Mean Streets si Taxi Driver (filme în care au jucat Keitel si De Niro) la comedioare de familie. Rămâne o între­bare la care vă invit să răspundeţi singuri. Ca să nu mai vorbim că acel Dustin Hoffman din The Graduate a ajuns acum un casnic cu probleme identitare. Mulţi actori buni în filme lipsite de orice substanţă. Culmea este că, pentru un film de familie, mi se pare că merge prea departe cu glumele porcoase. Ca si în celelalte două filme, dinamica se bazează pe relaţia dintre cele două familii: una mai conservatoare, iar alta mai libertină. Acum, principalul câmp de dispută este cresterea copiilor si, ca de obicei, persona­jul lui Ben Stiller este fraierul amuzant care reu- seste să rezolve totul.

Regizor: Paul Weitz Actori: Ben Stiller, Robert De Niro Durata: 98 de minute DreamWorks SKG, SUA

Recomandare: O reuşită comedie de familie este pelicula „Toy Story”, unul dintre filmele care a deschis apetitul pentru animaţia 3D.

Animaţia clasică, mă refer aici la animaţia 2D, îţi transmite, mai ales când este frumos de­senată, un sentiment special. O combinaţie între organic, natural si magie. Stilul în care este desenat, mai ales texturile, fac din această animaţie o mică minunăţie. Îţi dă impresia de melancolie, de usoară tristeţe si de dor de o lume care, dacă încă nu a pierit, în curând o va face. Pelicula descrie povestea unui iluzionist, un magician din timpuri străvechi, nu de tipul David Blaine si prozeliţii lui. Citeste continuarea

Am o bună prietenă în Portugalia. Editor de carte. Si într-o zi am între­bat-o: „N-aveţi şi voi un autor tare de thrillere?” Mi-a răspuns fără ezitare: „Ba da. Rocha. Luis Miguel Rocha.” Până să-l caut eu, destinul mi l-a adus în fa]ă, la Muzeul }ăranului Român unde prezenta un volum despre „Fado” invitat de Ambasada Portugaliei în România. Văzut, plăcut, luat. Adică luate drepturile de editare în România. Si aşa a apărut seria Vaticanului: „Ultimul Papă”, „Papa trebuie să moară” şi „Asasinul Papei”. Dar să nu ne grăbim… Citeste continuarea

A treia parte din seria Millennium nu este la fel de bine realizată ca prima parte, dar nici la fel de dezastruoasă ca a doua parte. Undeva la mijloc. Stilul este mai îngrijit, iar secvenţele de acţiune, care fac destul rău filmului, sunt mai puţine. Accentul este pus pe investigaţie, siste­mul judiciar, servicii secrete si proces. O întoar­cere la thrillerul pur. Citeste continuarea

Benzile desenate au inspirat o serie de filme: Superman, Spider-Man, Spawn, Asterix si Obelix, 300, Sin City, Persepolis, The Walking Dead si asa mai departe. Chiar stilul vizual a devenit din ce în ce mai influenţat de artifici­ile folosite în acest mediu. Subiectele au început să fie din ce în ce mai diversificate: de la tema supereroului la tema maturizării. Citeste continuarea

Desi subiectul poate părea, la o primă vede­re, destul de dur, filmul este, însă, lejer, îl poţi privi cu detaşare. Un tânăr promiţător, câştigă­tor al unei burse universitare sportive, îsi pier­de fratele într-un accident de maşină. Accident de maşină în care şi el putea să moară. Tragedia îl face să renunţe la bursă şi universi­tate şi rămâne într-un orăşel american ca îngri­jitor la cimitir. Un alt detaliu important este că tânărul se întâlneşte cu fratele mort în fiecare seară, într-un loc anume ales de ei. Citeste continuarea

La sfârşitul lunii noiembrie, la Teatrul Valah din Giurgiu a avut loc premiera spectacolului „Caruselul ucigasilor”, de George Arion, pus în scenă de regizorul Silviu Jicman. O piesă poliţistă sau „o tragi­comedie poliţistă într-un act şi cinci cadavre” – cum spune autorul. Citeste continuarea

Nu am nici o plăcere să pun pe cineva la zid. Si nici n-o fac. Îi stimez chiar [i pe autorii care scriu tâmpenii, pentru faptul în sine ca scriu. Ca aspiră la ceva mai înalt decât viaţa prozaica de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărţilor lor. Citeste continuarea

Cristian Manafu este „unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri români” – aşa cum singur recunoaşte că este perceput de către ceilalţi. Aventura sa în new media a început în momentul când şi- a creat un cont pe Blogspot.com, mai exact când a văzut că se vorbeşte foarte mult despre blogging. Citeste continuarea

A rulat pe vremuri un film care se numea cam aşa: „Dacă e marţi e Belgia”… Sau poate că mă înşel. Aşa şi eu, dacă e vineri e… Copenhaga ,iar daca e sâmbata e Bucuresti. Cu o saptamâna între ele. Doua târguri de carte – danezul „BogForum” şi românescul „Gaudeamus”. Aaa, pre­cizare, e vorba despre crime! Mă rog, crime în… scris! Leif, Luis, George, Lucia, Oana, Ivona, Monica, VT, Arne, Gillian şi Denis… Nu mai cumpăraţi prostii,/ Luaţi o carte mystery! (versuri anonime] Citeste continuarea