Un om de afaceri de succes, domnul Griffin (Doru Ana) şi soţia sa (Adriana {chiopu) trec printr-o criză amoroasă. Însă nu-i vorba de o problemă de fidelitate, sau de vreun triunghi amoros. Totul se întâmplă în propriul dormitor, iar cei doi vor să rezolve această dilemă printr-o soluţie inedită. Citeste continuarea

Firul roşu – care abia mai pâlpâie la final – ce străbate această piesă, este pasiunea. Puternică atunci când cei doi se întâlnesc, firavă, când viata i-a atezat într-o poveste normală. O investigatie sumară a relatiei de cuplu, dar concludentă datorită actiunilor. Atentie, însă, teatrul nu oferă solutii! Citeste continuarea

Punctul forte al peliculei este cuplul suge­rat mai sus. Si când spun asta, mă refer la potenţialul comercial. După o comedie roman­tică cu Angelina Jolie si Brad Pitt, acum este încercat un nou aranjament. Întrebarea este: veţi merge la acest film cu gândul că vizionaţi un nou Mr. and Mrs. Smith? În nici un caz, această peliculă fiind mai slabă decât filmul menţionat anterior. Singurele lucruri care sal­vează producţia sunt unele momente de real umor realizate de Johnny Depp. Cam în stilul în care a procedat si în Piraţii din Caraibe: „Să ne batem joc de aceste filme cu un buget extrava­gant, desi jucăm în ele” – stilul autoironic. Un stil autoironic care îl prinde foarte bine pe Depp, de altfel. Citeste continuarea

Suntem la al treilea film din seria Un socru de coşmar. Trebuie să recunosc, pentru mine apariţia lui Robert De Niro în diferite comedii hollywoodiene a fost cel puţin simpatică, iar această serie a strâns o serie de talente incon­testabile: Robert De Niro, Dustin Hoffman, Barbara Streisand, Harvey Keitel sau chiar Owen Wilson.

Cum s-a ajuns de la Mean Streets si Taxi Driver (filme în care au jucat Keitel si De Niro) la comedioare de familie. Rămâne o între­bare la care vă invit să răspundeţi singuri. Ca să nu mai vorbim că acel Dustin Hoffman din The Graduate a ajuns acum un casnic cu probleme identitare. Mulţi actori buni în filme lipsite de orice substanţă. Culmea este că, pentru un film de familie, mi se pare că merge prea departe cu glumele porcoase. Ca si în celelalte două filme, dinamica se bazează pe relaţia dintre cele două familii: una mai conservatoare, iar alta mai libertină. Acum, principalul câmp de dispută este cresterea copiilor si, ca de obicei, persona­jul lui Ben Stiller este fraierul amuzant care reu- seste să rezolve totul.

Regizor: Paul Weitz Actori: Ben Stiller, Robert De Niro Durata: 98 de minute DreamWorks SKG, SUA

Recomandare: O reuşită comedie de familie este pelicula „Toy Story”, unul dintre filmele care a deschis apetitul pentru animaţia 3D.

Animaţia clasică, mă refer aici la animaţia 2D, îţi transmite, mai ales când este frumos de­senată, un sentiment special. O combinaţie între organic, natural si magie. Stilul în care este desenat, mai ales texturile, fac din această animaţie o mică minunăţie. Îţi dă impresia de melancolie, de usoară tristeţe si de dor de o lume care, dacă încă nu a pierit, în curând o va face. Pelicula descrie povestea unui iluzionist, un magician din timpuri străvechi, nu de tipul David Blaine si prozeliţii lui. Citeste continuarea

Am o bună prietenă în Portugalia. Editor de carte. Si într-o zi am între­bat-o: „N-aveţi şi voi un autor tare de thrillere?” Mi-a răspuns fără ezitare: „Ba da. Rocha. Luis Miguel Rocha.” Până să-l caut eu, destinul mi l-a adus în fa]ă, la Muzeul }ăranului Român unde prezenta un volum despre „Fado” invitat de Ambasada Portugaliei în România. Văzut, plăcut, luat. Adică luate drepturile de editare în România. Si aşa a apărut seria Vaticanului: „Ultimul Papă”, „Papa trebuie să moară” şi „Asasinul Papei”. Dar să nu ne grăbim… Citeste continuarea

A treia parte din seria Millennium nu este la fel de bine realizată ca prima parte, dar nici la fel de dezastruoasă ca a doua parte. Undeva la mijloc. Stilul este mai îngrijit, iar secvenţele de acţiune, care fac destul rău filmului, sunt mai puţine. Accentul este pus pe investigaţie, siste­mul judiciar, servicii secrete si proces. O întoar­cere la thrillerul pur. Citeste continuarea

Benzile desenate au inspirat o serie de filme: Superman, Spider-Man, Spawn, Asterix si Obelix, 300, Sin City, Persepolis, The Walking Dead si asa mai departe. Chiar stilul vizual a devenit din ce în ce mai influenţat de artifici­ile folosite în acest mediu. Subiectele au început să fie din ce în ce mai diversificate: de la tema supereroului la tema maturizării. Citeste continuarea

Desi subiectul poate părea, la o primă vede­re, destul de dur, filmul este, însă, lejer, îl poţi privi cu detaşare. Un tânăr promiţător, câştigă­tor al unei burse universitare sportive, îsi pier­de fratele într-un accident de maşină. Accident de maşină în care şi el putea să moară. Tragedia îl face să renunţe la bursă şi universi­tate şi rămâne într-un orăşel american ca îngri­jitor la cimitir. Un alt detaliu important este că tânărul se întâlneşte cu fratele mort în fiecare seară, într-un loc anume ales de ei. Citeste continuarea

La sfârşitul lunii noiembrie, la Teatrul Valah din Giurgiu a avut loc premiera spectacolului „Caruselul ucigasilor”, de George Arion, pus în scenă de regizorul Silviu Jicman. O piesă poliţistă sau „o tragi­comedie poliţistă într-un act şi cinci cadavre” – cum spune autorul. Citeste continuarea