- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Căutându-l pe Bob Marley în Jamaica

De prin anii ’30, când Errol Flynn şi prietenii lui hollywoodieni au descoperit însorita Jamaica, toţi călătorii se gândesc la ea ca la una dintre cele mai seducătoare insule din Caraibe. Plajele, munţii, apusurile ei carnale şi roşii apar, în mod regulat, în broşurile turistice care promit… Paradisul.

Spre deosebire de celelalte insule vecine, Jamaica îi satisface şi pe leneşii care nu-şi mişcă fundurile de pe plajă şi pe tinerii căsătoriţi. Dar vacanţa perfectă are nevoie de câteva ingrediente. Să zicem că te cazezi într-una dintre minunatele vile cu plajă privată, departe de lumea dezlăn­ţuită… sau, de ce nu?, într-o staţiune aglomerată, cu party-uri la ordinea zilei (mă rog, a nopţilor). Ce urmează? Să te arunci în toiul vieţii de pe insulă şi să experimentezi cei trei R: (muzica) reggae, romul şi răsăriturile de după petrecerile nebuneşti. Recunosc, eu n-am avut parte decât de reggae şi de rom, ambele din belşug, pentru că am staţionat în Jamaica doar o zi, atâta cât Navigator of the Seas, vasul de croazieră pe care mă aflam, a oprit motoarele în Ocho Rios. Localizat în nordul coastei jamaicane, cel de-al doilea punct de interes turistic al insulei, Ocho Rios este un obiectiv favorit al vaselor de croazieră de lux care navighează prin Caraibe.

Când unul dintre imensele oraşe plu­titoare îşi aruncă ancora în adâncurile de lângă ţărm, totul se schimbă în orăşel. Nici nu ajunge bine vasul, că străzile care duc spre centru se aglomerează cu turişti îm­brăcaţi colorat, care mai au cel puţin două lucruri în comun: portofelele gene -oase şi cheful de ceva aventuri. Unii coboară de pe vas doar ca să bea un rom ori să cumpere suveniruri, alţii, mai norocoşi, se duc până la Cascadele Dunns River. Foarte aproape de port e o plajă publică îngrădită. Ca să intri, trebuie să dai vreo trei dolari. Nu plăteşti ca să stai pe plajă, plăteşti să stai… liniştit pe plajă. în acest fel, şmeche- raşii din port, obsedaţi de buzunarele tale, au acces numai la visele lor de îmbogăţire.

Nu departe, pe strada principală, există o piaţă măricică, unde localnicii încearcă să vândă tot felul de statuete, tablouri, papagali din lemn, genţi din paie de palmier, pălării, sandale din piele etc., toate făcute manual, dar şi tricouri sau şepci jamaicane (din care iese, în aceiaşi bani, un soi de perucă imitând coafura unui cântăreţ de muzică reggae). Nu o să aveţi prea mare succes la târguit, negrii din bazar sunt convinşi că pasagerii vasului cu 14 etaje îşi permit şi luna de pe cer. Mare lucru nu-i de făcut în Ocho Rios, mai ales dacă nu ştii să te bucuri de simplul fapt că eşti în patria lui Bob Marley. Dacă, totuşi, eşti genul care preţuieşte fiecare minuţel, e suficient să mergi la McDonalds, să-ţi iei o cola Elephant şi să priveşti de jur-împrejur. O să ai surpriza să descoperi lumea aia pe care sigur ai văzut-o prin filmele unde joacă doar personaje negre: grupuri de copii gălăgioşi îşi mănâncă cake-urile teribil de asemănătoare cu negresele noastre, adolescente cu codiţe lipite de cap te privesc ruşinate, povestindu-şi impresiile şi râzând cristalin, mame Dolores, cu trupuri de femei din corurile gospel îşi trag de mână copilaşii către coada la care se serveşte deocamdată micul dejun… Pe stradă, furnicar. Femeile sunt frumoase, cu nasul în vânt, îmbrăcate curat. Majoritatea au unghii lungi, date cu ojă. Bărbaţii sunt bine făcuţi, mulţi au codiţe gen Bob Marley, unii te invită la o porţie de marijuana. Dacă ai ceva mai mulţi bani, poţi merge prin mall-ul din centru. Sunt destul de multe magazine cu bijuterii fine şi scumpe, buticuri încărcate cu suveniruri. Undeva la intrare, dacă e decembrie, o să vezi un Santa Claus, o ciudăţenie ţinând cont de căldurile de afară şi de palmierii care-l umbresc. Dar, cum spuneam, e decembrie, iar Moşul nu ţine cont de gradele din termometru.

Dacă vrei neapărat să bifezi ceva în agenda cu opţionale jamaicane, poţi merge la Dunn’s River Falls, un lanţ de cascade micuţe, frumuşele, care pot fi escaladate de oricine. Durează cam 30-40 de minute, dacă începi de pe plajă şi urci până în vârf, senzaţia e unică. Dacă te apucă foamea în timp ce urci, poţi să te opreşti la un snack bar. Sus, la poarta principală de ieşire din Dunn’s River Falls (în fapt, un parc ocrotit), există un bazar cu de toate.

Ar fi păcat să ajungi în Jamaica şi să nu vizitezi muzeul şi mausoleul lui Bob Marley, pe care o să le găseşti într-o zonă mi­nunată, Cockpits. Zona în sine nu ar fi fost atât de turistică, dacă Bob nu s-ar fi născut acolo. Chiar şi dacă nu eşti un fan al lui Marley ar trebui să nu ratezi această mică excursie, pentru că o să ai ocazia să descoperi „real Jamaica”… satele cu drumuri de ţară, casele albastre, cu peticele de pământ drept curţi, copiii cu burţile şi dinţii dezgolite… Casa lui Bob Marley se află într-o comunitate de negri rasfatarieni, care au transformat muzeul într-o adevărată mină de aur. Un ghid cu voce respectuoasă îţi va arăta locul unde s-a născut şi a trăit artistul până s-a mutat la Kingstone, piatra pe care şi-a întins capul, bucătăria unde-i gătea mama lui… înainte de a intra, mai mulţi rasta te vor îmbia cu ceai de cânepă sau chestii de fumat. Casa este ascunsă de nişte porţi de lemn în spatele cărora nu se vede mare lucru. Chiar în faţă a fost ridicată, în stil etiopian, o mică bisericuţă unde Bob Marley se odihneşte în pace. El este considerat un sfânt de către comunitatea rastatariană, din acest motiv, înainte de a intra în mausoleu, trebuie să te descalţi. Nu este permisă fotografierea mausoleului. Respect, man!

Cele mai bune oferte

Agenţia Prestige Tours www.prestigetours.ro [1], tel.: 021/319.77.94

Hotel Merrils Beach 3* (all inclusive): 1.680 euro/ persoană/ sejur;

Servicii incluse:

Agenţia ButteiUy Tourism

www.butterfly.ro [2], tel.: 021/223.78.03

Hotel Beaches Sandy Bay 3* – de la 2.241 euro/persoană

Servicii incluse: