Am făcut, data trecută, o trecere în revistă amplă a celor care ar putea juca un rol în cursa prezidenţială. De astă dată purcedem la o listă restrânsă, cu doar câteva nume, dar ceva mai grele. Cu alte cuvinte, restrângem cercul suspecţilor, cu ajutorul datelor valabile la ora actuală. Vom proceda la fel şi pe viitor, atunci când ne vom găsi în faţa unei finale care se va purta în trei şi, mai apoi, în doi. Văd în aceste alegeri prezidenţiale mai întâi un show de urmărit, dincolo de remuşcări, antipatii şi hardfilingsuri.
Primele nume care se cer trecute pe o asemenea listă sunt trei. Unul este cel al preşedintelui în exerciţiu, Traian Băsescu. Întotdeauna, cel în funcţie este cotat cu prima şansă, dacă mai are dreptul să candideze. Avantajul său aduce cumva cu acela al terenului propriu în fotbal. El are mecanismele în mână, controlează pârghiile, are acces la instituţiile şi autorităţile statului, poate uza de informaţii clasificate. În plus, ştie mai bine traseul: l-a mai parcurs o dată, în tocmai postură de câştigător – şi cunoaşte şi ce se întâmplă şi după linia de finiş.
Traian Băsescu
La această oră nu se ştie sigur dacă va candida, cel puţin sub aspectul unui anunţ de acest gen. Dar hai să mergem pe varianta WHAT IF NOT?… Păi, în cazul în care Băsescu ar anunţa că nu ar candida (lucru puţin probabil), toate se schimbă – şi chiar cu fundul în sus. Scena politică întreagă se metamorfozează substanţial, iar eşichierul prezidenţialelor se reconfigurează total. Şi ce face atunci clientela politică? Şi ce fac cei din „cartelul“ său, implicaţi în scandaluri politice înfiorătoare, cu „deconturi“ de bani, de trafic de influenţă, cu probleme cu justiţia? Şi ce face partidul pedeleilor? Pentru că nu poate secreta, una-două, un candidat de talia lui Băsescu? Iar în acest caz, orice candidat, fie el de la liberali sau pesedişti, atât Mircea Geoană cât şi Crin Antonescu, poate înfrânge uşor orice as al PDL, scos din mânecă. Şi, atunci, care e concluzia: Traian Băsescu va candida. Şi dacă nu ar vrea, mort-copt. Oricum, după episodul Emil Constantinescu, nu cred că un şef al unei formaţiuni politice ar mai putea să-şi abandoneze, atât de lamentabil, corabia care l-a purtat spre titlul de preşedinte. Presiunea în jurul lui Băsescu va fi atât de mare încât e candidat sută la sută. Părerea mea, vorba fotbaliştilor. Să mai adăugăm la numărătoarea atuurilor şi prezenţa aceleiaşi agenţii de advertising care l-a mai transformat, de două ori, în câştigător. Cu GMP ADVERTISING, adică alături de Felix Tătaru, Băsescu a câştigat cursa pentru Primăria Bucureştilor, dar şi primul mandat de preşedinte.
Crin Antonescu
Este cel mai novice, dar şi cel mai „virgin“ candidat la Preşedinţie.
A încercat, în intervenţiile televizate din ultima lună, să fie tot mai combativ. A mutat tunurile (fie ele şi de apă!) de pe Monica Ridzi şi le-a plasat pe Traian Băsescu. Examenul în faţa „omului de la Cotroceni“ poate fi şi examenul vieţii sale. Primul obstacol este, însă, ca să îl arunce în afara „tablei de şah“ pe adversarul Geoană. Şi nu e un lucru deloc uşor. Mai degrabă invers. Geoană are suportul de partid. Unde ne putem aştepta la surprize din partea parcursului lui Antonescu? Păi, în primul rând, în privinţa trecutului său. În al doilea rând, în privinţa „tovarăşei de partid“ Adina Vălean. Plus că se mai pot ivi şi alte deconturi, necunoscute acum, ale guvernării liberale (vezi Afacerea Sterling, pe care noi, Flacăra, am pisat-o primii!!!), care s-ar putea sparge în capul său ca oalele nimerite din greşeală şi prin accident. Lui i se vor face şi aceleaşi obişnuite reproşuri, că, asemeni oricărui liberal din ultima vreme, îl are în spate pe eternul & fascinantul domn Dinu Patriciu etc.
Mircea Geoană
Are ceva din patina „eternului şi fascinantului“ perdant al PSD: pe la colţurile primăriilor şi/sau, deopotrivă, în faţa charismei lui Ion Iliescu. Se erodează, în PSD, şi prin „contactul“ (sporturi de „full-contact“) cu alţi grei din PSD: Piron Pitrea, Adrian Năstase + mătuşa sa, Ilici-Iliescovici chiar. De altfel, „tovarăşul Ilici“ l-ar putea ajuta decisiv în aceste alegeri de toamnă. Personal, dacă e să fiu razant de sincer, parcă mi se părea mai convingător domnul Geoană diplomatul de carieră decât domnul Geoană politicianul de carieră. Dar asta e, oamenii se mai şi schimbă. Nu toate rolurile li se potrivesc la fel. În cazul în care Geoană intră în finală şi pierde (ca şi în cazul în care nu apucă finala), este de prognozat că Partidul Social-Democrat va trebui/ şi se va canoni să găsească alt lider, pe fruntea căruia să scrie „câştigător“. Conştient sau nu, Mircea Geoană îşi joacă ultima carte, aşa că am putea să asistăm la sforţări cu adevărat „dramatice“ din partea prostănacului de serviciu al PSD. Interesant şi semnificativ în acelaşi timp că PSD nu a mai reuşit să secrete un lider charismatic şi victorios, după epocalul Ion Iliescu. În recuzarea lui Geoană se mai pune o întrebare adiacentă: se (mai) poate întoarce Adrian Năstase sau e deja un lider politic îngropat? Ce va pune PSD în locul lui Geoană, dacă acesta nu câştigă?
foto Agerpres
„Nielu, hii cuminti!“ Scandal politic „de baltă“ la Chişinău.
Orice-am face, la noi toate o dau în parodie. Serviciile secrete ale Basarabiei arată ca o uniune de băşti fără tractorişti. Cică, auzi, hăi, scandalu’ diplomatic: unu’ s-o suit pi una, da’ asta s-o întâmplat la Chişnău, d-aia abroad en entragere şi pisti graniţî. Un romĂn regulează o româncă zăpăcită de atâţia ani de propagandă bolşevică, de nici nu mai ştie ce e: 1. moldovancă; 2. româncă; 3. în general, fimeii. Înclinăm să credem în favoarea probelor biologice pe care le-am văzut, recrutate de căprarii sereişti de la Kisinev: femeie, şi încă apetisantă, aproape spre bunăciune. Tânără, vorbă, port (gol/naked) inconfundabile. Singurele vorbe ale ei, de opoziţie, au fost: „NIELU, HII CUMINTI!“ Asta între două bătăi „cu perni“. Pentru cine-a văzut caseta. Oricum, a fost deliciul galeriei. Pentru cine n-a văzut-o, il s’agit de… una bucată puştoaică angajată la consulat, consulată de chiar însuşi consulul, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, nu ştim dacă în afara/sau în timpul orelor de program.