Episodul 2 (documentare) – Cine are drep­tate?

Şi dăi şi luptă pe internet, unde nu găseşti chiar atât de multe lucruri. De pe un fel de site de prezentare aflu că există şi un ghid tur­istic tipărit. Îl voi căuta la următoarea vizită. Puţine articole de ziar, multe postări pe bloguri, un site oficial, poze mici şi făcute mai de departe, de afară.

Toată lumea vorbeşte despre încercările de normalizare a situaţiei din Christiania. Terenul încă aparţine Ministerului Danez al Apărării, iar poziţia este minunată şi mulţi dezvoltatori au pus ochii pe terenul de pe malul apei care ar putea fi rapid transformat într-un uriaş cartier rezidenţial.

Dar să încep cu un mic istoric.

Între 1967 şi 1971 clădirile ocupate de Regimentul Regal de Artilerie şi de Comandamentul Înzestrării Armatei au început să fie încet-încet părăsite. O parte dintre ele fuseseră construite în continuarea fortificaţiilor ridicate de regele Christian IV începând din anul 1617, ca parte a viitorului inel de apărare a capitalei, pe malul apei, spre insula Amager. Astăzi aceste fortificaţii sunt printre ultimele din secolul 17, încă în picioare.

Momente delicate în scurta istorie a oraşului:

• 1973, încep negocierile cu autorităţile.

• 1974, independenţi din oras încearcă să candideze pentru posturi de consilieri ai muni­cipalităţii. Noul guvern ameninţă cu desfi­inţarea, în oras se construiesc baricade.

• 1976, Comunitatea intentează acţiune împotriva deciziei statului de a-i evacua, pierde la Curtea Supremă de Justiţie în 1978.

• apoi sunt uitaţi până în 1989 când muni­cipalitatea decide să normalizeze situaţia clă­dirilor. Apare planul de divizare a orasului în două, partea urbană si cea rurală. Cetăţenii ridică un zid la intrarea principală…

• septembrie 1992, poliţia începe o cam­panie masivă împotriva consumului de droguri, campanie care durează 18 luni. Punctată cu multe momente violente, vânzarea si con­sumul de cannabis si hasis nu scade. Încep negocieri la care participă si organizaţii mondi­ale ca Amnesty International.

• 1995, Ministerul Apărării îi numeste pe localnici cetăţeni model pentru că îsi plătesc apa si electricitatea.

• 1996, un nou plan de dezvoltare este acceptat de ambele părţi, ca bază de negociere.

• 1997, apare moneda proprie, L0n-ul.

• 2000, Bob Dylan cântă în Christiania.

• 2001, a 30-a aniversare.

• 4 martie 2004, cu o zi înainte de o inter­venţie a poliţiei împotriva dealerilor de canna­bis, chiar acestia îsi demolează propriile stan­duri. Poliţia a operat arestări în săptămânile următoare, comerţul nu s-a redus.

• 24 aprilie 2005, atac armat pe Pusher str. Este ucis un tânăr de 26 de ani, alţi trei răniţi. Se pare că mobilul a fost legat de controlul pieţei de cannabis.

• 14 mai 2007, lucrători ai agenţiei de pro­tecţie a mediului însoţiţi de poliţie intră pe teri­toriul orasului pentru a demola Cigarcassen, un fel de Cutia trabucului, o clădire abandonată. Speriaţi că li se vor dărâma casele, locuitorii blochează drumurile, construiesc baricade, aruncă cocktailuri Molotov si pietre. Con­fruntări, arestări, răniţi, poliţia se retrage.

• 2008, se instalează bariera robotizată care să blocheze accesul masinilor în oras.

• 24 aprilie 2008, o grenadă este aruncată pe terasa Nemoland, un rănit usor si alţi câţiva atinsi de suflu. Făptas necunoscut.

• 10 februarie 2011, comunitatea din Christiania va putea cumpăra imobilul denumit Fredens Ark(Arca Păcii) de la stat pentru suma simbolică de 1 coroană daneză, desi clădirea ar putea valora 25 milioane dolari. Construită la mijlocul secolului XIX, este cea mai mare de pe teritoriul Orasului Liber, dar renovarea ei va necesita cheltuieli ce vor fi suportate de comu­nitate.

După plecarea militarilor spaţiile au fost folosite sporadic de persoane fără adăpost, paza fiind asigurată doar de câţiva oameni. Pe 4 septembrie 1971, cetăţenii din vecinătate au doborât porţile bazei pentru a folosi o parte din spaţiu ca teren de joacă pentru copiii lor. Pe 26 septembrie este publicată în revista pentru tineri Hovdbladet o procla­maţie sub titlul Civilii au cucerit oraşul interzis al militarilor.