Clima, un echilibru dezechilibrat
August 20th, 2012, Alice-Claudia Gherman

Vara asta temperaturile au luat-o razna. Sudul, sud-estul şi estul României s-au pârjolit în arşiţa soarelui. Pe cer, nici un nor. Doar un vânt urlând a pustiu şi secetă ne-a hohotit sinistru: clima se schimbă! Şi nu în bine.
La staţia meteo din Băneasa, radarele şi instrumentele de măsură performante transmit încontinuu meteorologilor şi climatologilor datele privind starea şi evoluţia vremii. Veştile nu sunt îmbucurătoare. Nu scăpăm de caniculă şi pace bună. Sunt afectate zone exterioare arcului carpatic: Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei şi Dobrogea. Pe scurt, avem un an secetos. Specialiştii nu ştiu să spună, încă, dacă nu cumva 2012 este mai secetos decât 2007 – considerat, până acum, drept cel mai secetos din ultimii 20 de ani. Vom afla abia la sfârşitul verii. Şi să nu ne iluzionăm că 2012 ar fi poate o excepţie de la regulile de bună purtare ale climei temperat-continentale specifică României. Nu este o excepţie nici măcar de la regulile climei întregii planete. Doamnelor şi domnilor, am o veste proastă: vom avea din ce în ce mai des ani cu extreme termice şi precipitaţii abundente atunci când nu o dorim şi absente când ni le-am dori! Iarna cu temperaturi cu multe grade sub 0, vara cu maxime frecvente peste +38/+40° C. Adăugaţi la acestea furtuni şi vijelii de mare amploare, inundaţii catastrofale, alunecări de teren, zăpezi uriaşe, secete prelungite şi tabloul e complet. Nu o spun eu, ci climatologii care ne avertizează că încălzirea globală nu e o glumă. Procesul se desfăşoară sub nasul nostru şi efectul principal îl constituie schimbarea climei.
La toate aceste grozăvii nu a contribuit altcineva decât omul. Desigur, mulţi vor zice: poluare, ecologie bla, bla, bla… aiurea! Alţii vor crede că episoade de încălzire excesivă au mai existat de-a lungul erelor geologice ale Pământului, iar ceea ce se întâmplă acum poate că nu este altceva decât o fluctuaţie care va fi contracarată, la un moment dat, de o răcire şi, deci, o revenire la normal. Greşit. Roxana Bojariu, şefa secţiei Climatologie din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie, specialist în climă, ne-a explicat: „Există fluctuaţii naturale de temperatură, când sistemul climatic este scos din starea de cvasiechilibru, prin răcire accentuată sau prin perioade de încălzire anormale, dar, după un timp, se revine la starea de cvasiechilibru. Când vorbim despre schimbări climatice, discutăm despre o trecere de la starea de cvasiechilibru către o altă stare, fără a mai reveni la ceea ce a fost. Au existat şi vor exista şi în viitor fluctuaţii şi schimbări climatice naturale. Schimbările climatice din trecut au avut, însă, drept cauze o serie de factori naturali care au modificat clima în decursul a miliarde şi milioane de ani. Schimbările actuale sunt datorate omului şi s-au produs în numai câteva sute de ani. Soarele a influenţat clima Terrei, dar după miliarde de ani. Deplasarea continentelor a marcat şi ea clima de-a lungul a milioane de ani. Parametrii mişcării Pământului în jurul Soarelui şi în jurul axei sale, plus înclinaţia acestei axe faţă de orbita sa în jurul Soarelui au determinat şi determină modificări în climă. În sfârşit, compoziţia atmosferei a fost şi rămâne un factor care schimbă clima prin gazele radioactiv-active şi dioxidul de carbon, acesta din urmă creează efectul natural de seră, datorită lui este posibilă viaţa.
Ei bine, pe lângă toate aceste elemente pe care vi le-am enumerat, a mai intervenit un factor: omul. Numai că el nu şi-a dovedit influenţa după milioane sau zeci de mii de ani, ci numai în 200 de ani, de când s-a declanşat revoluţia industrială. Şi, ceea ce este şi mai rău, în ultimele decenii am mărit ritmul de influenţă. Chiar dacă la acest moment am reuşi, prin absurd, să ajungem la un acord internaţional de reducere totală a emisiilor de gaze nocive în atmosferă şi am stopa printr-o minune procesul poluării ei, încălzirea globală odată declanşată nu mai poate fi oprită, ci va continua, mai lent, dar va continua. De ce? Să luăm, de exemplu, oceanul planetar. Până acum a absorbit excesul de căldură din atmosferă, însă, chiar dacă noi oprim poluarea, el va funcţiona pe principiul sobei, eliberând căldura absorbită. Sunt mai multe mecanisme climatice care reacţionează astfel. Totuşi, dacă nu vom face nimic să oprim poluarea atmosferică, se va ajunge la o dinamică sporită a încălzirii globale cu efecte greu de previzionat.”
Modificările de climă generate de încălzirea globală sunt nuanţate de specificul fiecărei regiuni în parte. Ele se reflectă în temperaturile medii anuale care şi-au intensificat deja ritmul de creştere în ultimele decenii atât la nivel mondial cât şi în România.

Ciclul sezonier al temperaturilor corespunzătoare intervalelor 1961-1990 – albastru), 2001-2030 (roşu), 2031-2060 – (portocaliu) şi 2061-2090 (verde) în cazul mediei pentru teritoriul României. Graficul indică tot mai puţine precipitaţii până la sfârşitul acestui secol.
„Încălzirea la nivel global s-a accelerat începând din a doua jumătate a secolului XX şi s-a accentuat în ultimii 20 de ani. Practic, dacă în perioada 1901-2007 am avut o creştere a temperaturii medii la nivelul ţării cu 0,5° C, din 1961-2007 a ajuns, pe alocuri, chiar la 1° C. În ultimele decenii, rata de creştere a temperaturii medii în ţara noastră a fost de 0,2° C pe deceniu, ceea ce se înscrie în tendinţele de creştere a temperaturii anuale medii la nivel planetar. Există, însă, diferenţe de încălzire de la o regiune la alta a României. Astfel, temperatura medie anuală creşte mai mult în afara arcului carpatic şi mai puţin în interiorul său şi este mai redusă pe Litoral fiind atenuată de masa mare de apă a mării. Până în 2030 ne aşteptăm ca temperatura medie anuală să crească cu 1° C, iar cu cât ne vom apropia de sfârşitul secolului XXI, ea va avea o nouă creştere cu câteva grade Celsius. Mai mult, aceste medii anuale ascund creşteri mult mai pronunţate traduse în temperaturi minime şi maxime extreme pe regiuni. Valurile de căldură vor fi din ce în ce mai intense, seceta pe anumite zone ale ţării se va intensifica şi va persista. Semnalul cel mai puternic de încălzire a climei este dat iarna de temperaturile ridicate pentru acea perioadă din an din nord-estul ţării, iar vara de temperaturile înregistrate în sud, sud-estul ţării”, ne-a declarat Roxana Bojariu.
Nici la capitolul precipitaţii lucrurile nu stau mai bine, acestea fiind adesea în strânsă legătură cu temperaturile ridicate înregistrate perioade îndelungate de timp pe parcursul verilor. Din 1961 şi până astăzi precipitaţiile s-au diminuat cu 12%, mai ales în lunile iulie-august, iar acest trend descendent continuă să se menţină. „În ultimul timp observăm o creştere a anilor secetoşi. Dacă în secolul trecut aveam pentru fiecare deceniu câte un an, maximum trei ani secetoşi, din 2001 în 2010 s-au înregistrat cinci ani secetoşi, ceea ce confirmă creşterea frecvenţei anilor secetoşi în România şi ideea de încălzire globală. Zonele din sudul, sud-estul şi estul României sunt cele mai vulnerabile la secetă şi tocmai aici lucrurile vor arăta din ce în ce mai rău. Ce ne aşteaptă pe viitor? Conform scenariilor climatice, în perioada 2020-2050, dar şi în perioada 2070-2100, modelele matematice ale specialiştilor proiectează o reducere a precipitaţiilor cu cel puţin 10-20% pentru jumătatea sudică a Europei, unde ne încadrăm şi noi”, avertizează Elena Mateescu, director executiv al ANM, specialist în agrometeorologie.
„Scenariile climatice indică o reducere a precipitaţiilor cu până la 20% pentru sudul Europei, inclusiv pentru România în acest secol.“ – Elena Mateescu, director excutiv ANM
Rata scăderii precipitaţiilor poate atinge valori şi mai mari, dacă va creşte cantitatea de dioxid de carbon emis în zona ţării noastre. În alte regiuni ale continentului european, în părţile sale nordice, din contră, precipitaţiile vor fi şi mai abundente, tot ca efect al încălzirii globale. Aşadar, un tablou sumbru se anunţă la orizont pentru România, dar şi pentru Europa: călduri extreme cu secete prelungite, ceea ce se traduce în probleme mari pentru agricultură în zona sudică şi precipitaţii excesive în cea nordică a Europei. Situaţia nu este mai roză nici în alte ţări de pe mapamond. Climatologii consideră că, în viitor, datorită încălzirii globale, vom asista la modificări demografice cu exodul populaţiilor din partea sudică a continentelor către cea nordică din cauza căldurilor excesive din locurile de origine. De aici, conflicte interetnice şi interstatale.
Se va modifica într-atât clima încât să dispară primăvara şi toamna din ţara noastră? Deja, pare că s-a redus durata primăverii, iar vara se extinde nepermis de mult în toamnă, în timp ce iarna soseşte mai târziu. Climatologii ne asigură că nu vom avea modificări atât de pronunţate. Nu de alta, dar ne ajută poziţionarea României pe Glob, adică la intersecţia paralelei 45° latitudine nordică cu meridianul 25° longitudine estică, plus înclinarea axei Pământului pe planul orbitei sale faţă de Soare, ceea ce determină cele patru anotimpuri. „Caracteristicile celor patru anotimpuri din climatul de acum câteva decenii în urmă, deja, nu se mai regăsesc în deceniile recente. Din datele de la staţiile meteorologice se observă că în Europa primăvara se declanşează cam cu două săptămâni mai devreme şi vegetaţia porneşte mai repede, iar vara ciclul de vegetaţie se termină mai târziu cu trei-patru zile. Pentru România, lucrurile stau cam la fel, am observat modificări nu numai în vegetaţie, ci şi în topirea rapidă zăpezilor la anumite altitudini, ceea ce este în concordanţă cu tendinţa de a avea temperaturi din ce în ce mai mari. Clima noastră nu se va modifica într-atât încât să dispară primăvara sau toamna, acestea doar se scurtează”, ne asigură Roxana Bojariu.
Temperaturile şi precipitaţiile nu sunt singurele fenomene în directă relaţie cu încălzirea globală. De încălzire se leagă o serie întreagă de consecinţe asupra ecosistemelor. Cele mai afectate zone par să fie, după părerea specialiştilor, cele alpine. De ce? Datorită schimbării condiţiilor atmosferice, unele plante, insecte şi animale vor migra către munte, iar plantele specifice etajului alpin, din cauza căldurii excesive de aici, treptat, treptat vor tinde să dispară, ele neavând unde să mai înainteze. Modificări vor exista şi în Delta Dunării, dar şi la malul mării, prin inundarea unor zone de uscat, totuşi nu atât de semnificative precum cele din etajul alpin.
În aceste condiţii de schimbări drastice ale climei se naşte firesc întrebarea ce se va întâmpla cu noi? Răspunsul este: ne adaptăm! „Dacă temperaturile cresc, iar valurile de căldură sunt din ce în ce mai persistente înseamnă că trebuie să regândim felul în care construim locuinţele, apoi să revizuim întregul sistem sanitar pentru o mai bună preluare a bolnavilor cu afecţiuni generate sau agravate de caniculă. Înseamnă că trebuie să ne redimensionăm coşul energetic, dacă debitele râurilor scad şi vor scădea drastic, iar hidrocentralele nu vor putea funcţiona. Ne vom regândi strategiile de a face agricultură. Nu trebuie să vedem doar partea goală a paharului. Gândiţi-vă că putem găsi în creşterea temperaturilor o oportunitate de dezvoltare a turismului pe Litoral, având în vedere faptul că se va extinde sezonul cald. În plus, crescând temperaturile în zonele litoralului mediteraneean, unde frecvent se vor atinge 40° C, am putea să atragem turiştii străini pe ţărmurile mării noastre. Totul este să căutăm oportunităţi, nu să ne plângem. Am putea, de asemenea, să încercăm să reîmpădurim acolo unde am defrişat şi s-a produs eroziunea solului. Pădurile reechilibrează ciclul hidrologic local în diverse regiuni”, recomandă Roxana Bojariu.
Temperaturi atât de mari, un sezon cald extins mult spre toamnă, iată premisa de a vedea oportunităţi pentru dezvoltarea unei agriculturi pe bază de plante exotice. Deja unii pe la Ostrov au şi început să cultive kiwi, alţii smochine sau alte plante din ţările mediteraneene. Elena Mateescu îmi temperează avântul imaginativ afirmând că: „Tehnologia vizează în special adaptarea nevoilor fermierilor la evoluţia fenomenelor în contextul climatic viitor şi mai puţin exotismele. Când spun adaptare mă refer la crearea de soiuri şi hibrizi extratimpurii şi timpurii, cu perioade de vegetaţie mai scurtă, care au şansa să nu prindă seceta excesivă din lunile de vară. Semănatul mai devreme în primăvară e o altă soluţie pentru a beneficia de rezerva de apă de peste iarnă. Trebuie să se elimine pe cât posibil arăturile adânci care nu conduc la menţinerea apei în sol, să se opteze pentru un sistem minim de lucrări care conservă apa în sol, după cum, şi respectarea densităţii plantelor în condiţii de secetă şi combaterea buruienilor contribuie la ajutarea plantei în perioada de secetă.”
nr. 8-9 / august-septembrie 2012 Tweet