În acest reportaj nu se aud focuri de armă. Nu moare nimeni, nu se naşte nici o oaie cu cinci picioare. Nu se face sex în birouri ovale şi nici nu divorţează mihaele de elani. Şi, totuşi, este un subiect senzaţional. Cel puţin după mintea mea. Un om din Iaşi munceşte, pe brânci, într-o clinică. De dimineaţa până-n noapte. Da, e clinica lui. Da, câştigă nişte bani. Pe care îi împarte, mai apoi, cu alţii. Sub cea mai frumoasă formă posibilă. Sub formă de artă!
În loc să-şi cumpere maşini de fiţe, vile sau concedii exotice, Emil Stratan editează cărţi-bijuterie, deschide galerii de artă, organizează festivaluri de poezie sau concerte în dulcele stil clasic.
Să umblăm puţin la oameni
Emil Stratan este profesor de balneoterapie şi recuperare medicală. A lucrat într-un spital, până în 1994. Când l-a pocnit, aşa, o frumoasă criză de mijloc al vieţii. Care i-a cam întors metafizica pe dos. În sensul că a simţit, dureros de clar, că nu mai poate merge ca un barcagiu, ca să-l citez, vâslind cu spatele la viitor. Trebuia să-i întoarcă faţa şi încă una cât mai luminoasă. Şi-atunci a venit vremea marii întrebări: Ce-aş putea face eu ca să las lumea asta măcar un pic mai bună şi mai frumoasă decât am găsit-o? Întrebare pe care, între noi fie vorba, n-ar fi rău să ne-o punem fiecare, măcar din când în când. Ca un făcut, toate variantele de răspuns ajungeau la oameni. Pentru că lumea e cum suntem noi, ce cumplită-asemănare. Bine, atunci hai să umblăm la oameni, şi-a zis profesorul. La câţi om putea, evident. Să-i facem mai sănătoşi, mai frumoşi, să le dăm cărţi, expoziţii de artă plastică, muzică, tot ce-ar putea să-i bucure. Într-un fel special şi mai înalt decât cel al fericirilor materiale. Zis şi făcut. Emil Stratan a deschis, în Iaşi, o clinică particulară de balneofizioterapie şi recuperare medicală – Eismed. În cadrul căreia există, după cum era de aşteptat, şi o aripă de servicii de înfrumuseţare facială şi corporală.
„Mulţi pacienţi ajung la noi după ce au eşuat în altă parte“
Ce-a făcut, ce n-a făcut, destul şi bine că această clinică a devenit, în scurt timp, un reper al domeniului, în Moldova şi nu numai. De ce ar veni pacienţi din Capitală şi din alte zone ale ţării, tocmai la Iaşi, când e plină lumea de astfel de servicii? Pentru că aici lucrurile se fac altfel, ne explică Tudor Fulea, un pacient bucureştean: „M-am operat în Germania, la München, de hernie de disc, tocmai ca să fie bine, că ştiţi cum e cu spitalele, pe la noi. Totul a fost în regulă, până am venit acasă. Sincer, nu mă aşteptam să am probleme tocmai la recuperare şi să nu le pot rezolva în Bucureşti. Am luat câteva ţepe, evident, chit că era vorba de cabinet particular sau de spital. Am dat o grămadă de bani absolut degeaba, că durerea rămânea la locul ei. Şi-atunci am venit aici, unde tratamentul chiar se face ca la carte. O şedinţă durează două-trei ore, faţă de 20 de minute, cât mă băgau în seamă la Bucureşti. Toate procedurile sunt personalizate şi urmărite de medic, personaj pe care, în alte clinici, de-abia dacă l-am văzut la faţă. Şi asta ca să nu vorbesc şi de atitudinea oamenilor. Că una e să vezi nişte mutre acre, pe care ai senzaţia că le deranjezi tot timpul, şi alta e să ai de-a face cu un personal amabil, cald, preocupat sincer să-ţi fie bine”.
Şi serviciile de frumuseţe de la Eismed şi-au câştigat faima, chiar dacă în acest domeniu concurenţa este din ce în ce mai mare. Drept dovadă, esteticiana Mioara Bejan are, printre clienţi, vedete gen Monica Bârlădeanu sau Iulia Vântur.
Sigur că am întrebat care e reţeta acestei poveşti de succes, surprinzătoare doar prin comparaţie cu mersul lucrurilor de-a-ndoaselea, care tinde să devină un sport naţional. Emil Stratan nu are nici un pont, nici un secret de management, nimic senzaţional: „Suntem foarte serioşi, profesional şi moral. Atâta tot! Altfel, ca privaţi, n-am putea supravieţui. Avem o echipă de opt oameni, în care intră, evident, neurologul, neurochirurgul, ortopedul şi anestezistul. Dotarea clinicii este de ultimă generaţie, acum, de pildă, îmi lipseşte un singur aparat ca să fiu chiar la zi cu noutăţile. Stăpânim foarte bine terapia cu laser, suntem primii care au adus în ţară crioterapia, care scurtează durata tratamentului şi îl face mai eficient. Cuplajul perfect între terapeut şi aparatură, între profesionalism medical şi performanţă tehnică, cred că este cheia unui tratament reuşit, respectiv a succesului clinicii, dacă tot m-aţi întrebat de asta. Nu e nimic senzaţional, doar că facem lucrurile aşa cum trebuie. Mie asta mi se pare normal, chiar banal, doar că pe la noi nu se prea întâmplă. Vă spun, cu o oarecare tristeţe, că mulţi dintre pacienţii din ţară ajung la noi după ce au eşuat în altă parte”.
Şi încă e bine, mă gândesc, măcar ai unde să mergi în ultimă instanţă. Cheltuielile sunt mai mari, desigur, pentru că la costul tratamentului se adaugă transportul şi hotelul. Dar, când e vorba de sănătate pe muchie de cuţit, omul face cam tot ce poate. Şi, oricum, iese mai ieftin decât în străinătate. Chiar dacă nici preţurile practicate de Eismed nu sunt foarte mici şi mi se pare normal să fie aşa. Spre exemplificare, un tratament de recuperare medicală pentru coloană, în 15 şedinţe, costă patru milioane şi jumătate de lei. Kinetoterapia, în 12 şedinţe, două milioane. Un tratament facial, între un milion şi jumătate şi trei milioane şi jumătate, funcţie de procedurile folosite.
Dacă o cauţi la rentabilitate, Clinica Eismed nu stă rău, dar nici foarte bine. Emil Stratan, însă, nu face o problemă din asta. Dimpotrivă: „Nu suntem foarte rentabili, dar mi se pare mai important să faci ceea ce-ţi place, să ai un ţel, să munceşti pentru partea frumoasă şi bună a lumii. Şi ce poate fi mai frumos decât să însănătoşeşti oameni, sau să intri, delicat, cu mare grijă, în frumuseţea feminină, spre a o îmbogăţi şi a-i da mai multă strălucire?”
Frumuseţe contagioasă, spre epidemie
După ce vindecă, cu mâinile şi cu mintea, printr-o coordonare exemplară a actului medical, afecţiuni ortopedice, neurologice sau discopatii de tot felul, Emil Stratan trece, cu graţie, la a doua misiune a clinicii, şi parcă prima, după sufletul lui. Respectiv finanţarea unor proiecte culturale de o frumuseţe aproape ireală pentru vremurile noastre. Din povestea asta au apărut celebrele cărţi-obiect. Cele 15 titluri editate până acum au făcut, deja, carieră în ţară, dar şi în străinătate, în ţări precum Franţa, Elveţia sau Canada. Este vorba despre un fel de carte-bijuterie, spectacol, operă de artă. Coperţi din lemn, aramă sau piele de căprioară, hârtie mătăsoasă, lucrată manual, ilustraţii în original, făcute de maeştri ai artei plastice precum Ilie Boca, Constantin Baciu, Mircea Dumitrescu sau François Pamfil. Autorii publicaţi, evident, sunt nume importante ale literaturii române, trecute dar şi contemporane: George Bacovia, Mihai Ursachi, Şerban Foarţă, Emil Brumaru, Ioan Mureşan sau Ioan S. Pop. În timp ce aceste cărţi chiar înfrumuseţează lumea şi oamenii, poezia îşi cere şi mai multe drepturi de la iubitorul ei de serviciu, Emil Stratan. Aşa că omul nostru a pus-o şi de un festival, anul trecut, în noiembrie. Prima petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată, întâmplată la Iaşi, a adunat peste 40 de poeţi şi iubitori ai genului, din toată ţara. Acum se pregăteşte ediţia a doua, programată pentru luna septembrie. Între timp, la Galeria de artă Eleusis, tot un dar al profesorului Stratan, pentru ieşeni şi nu numai, expoziţiile de artă plastică îşi văd de frumuseţea lor. Contagioasă, desigur, spre epidemie. În săptămâna documentării noastre, erau expuse lucrări ale Danielei Chirion, din Bucureşti. Sigur că nici muzica nu este neglijată, cu atât mai mult cu cât este parte din terapia Clinicii Eismed şi din viaţa coordonatorului ei (nu-i plac denumirile gen patron, proprietar, director). Tocmai se pregăteşte un Master Class de zile mari, un proiect pe care celebra Viorica Cortez a acceptat cu bucurie să-l susţină. Vine în România special pentru asta, spre toamnă, şi, timp de o săptămână, va lucra intensiv cu opt tineri talentaţi, din ţară, aleşi chiar de domnia sa. Evenimentul artistic se va încheia cu un concert susţinut în deschiderea festivalului de poezie, ediţia a doua.
Aş umple lumea de emili stratani
Sigur că Emil Stratan nu se opreşte aici cu strădania lui de a ne oferi frumuseţe pe pâine. Mai are o grămadă de planuri, între care să deschidă un muzeu de artă contemporană, la Iaşi, şi să ni-l dăruiască pentru veşnicie pe Constantin Baciu, printr-o casă memorială. Considerând că este şi dator cu asta. Dincolo de preţuirea şi iubirea de artă, în general. Inegalabilul Constantin Baciu i-a lăsat profesorului Emil Stratan toată truda lui artistică de o viaţă. Toate tablourile, toate culorile. Prietenii ştiu de ce! Îmi place să cred că şi noi ştim şi că am reuşit să vă spunem asta. Printre rânduri şi mai în şoaptă, aşa, ca din întâmplare, că s-ar supăra dacă m-aş apuca să-l laud. Nu, Doamne-fereşte, doar am băgat de seamă că la Iaşi există un om cam special. Care, repet, munceşte ca să ne înfrumuseţeze pe noi. Cu atâta normalitate, modestie, bun-gust şi bun-simţ, încât el, ca persoană, nici nu se mai vede, nici nu se mai ştie, de cele mai multe ori. Dacă ar fi după mine, l-aş trage la xerox, l-aş clona, aş umple lumea de emili stratani, în lung şi-n lat. Dar nu pot decât să vă spun că există. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am ales cu o mare lecţie din asta. Întâlnirea cu el a fost, ca să-l citez de când îmi povestea despre marile lui întâlniri, ca o facultate.
foto Octavian Tibăr