- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Cod galben de ploaie, cod roşu de filme! – FFIR 2010

Festival de film? Cine mai vede filme într-o sală, azi când poţi sta cu laptopul în braţe în pat?! Festival de film istoric? Asta-i prea mult – filme istorice?! Nu mai interesează pe nimeni! Festival de film istoric la Râşnov? Prea de tot! Cine se duce acolo să vadă filme? Cinematograf în Râşnov? Proiecţii în cetate? Basme? Nu crede nimeni…

Am încercat să aflu de unde a pornit totul… Cred că la început a fost bătălia pentru fortăreață. Și nu mă refer la Evul Mediu, ci la ultimii ani când primăria orașului Râșnov s-a luptat pentru a… recuceri cetatea din mâinile unui investitor străin. Nu comentăm. Au mai fost și alte exemple celebre. Apoi, de undeva din mentalul colectiv au răbufnit amintirile… În cetatea țărănească Râșnov au fost turnate multe filme istorice. Cum ar fi să revezi Nemuritorii chiar aici știind că în față ai ecranul pe care apar zidurile de necucerit, iar în spatele tău există chiar zidurile reale? Cel care a rostit ideea a fost Nicolae Pepene, directorul direcției de cultură și, în mod firesc, directorul festivalului. Un istoric, evident. Și de la idee s-a născut festivalul.

Inițial organizatorii se gândiseră la patru zile, apoi filmele au început să se adune și a fost nevoie de mult mai mult. Două teme principale – 65 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și 135 de ani de la nașterea Reginei Maria, o țară invitat de onoare – Marele Ducat al Luxemburgului, aniversând 100 de ani de relații diplomatice, filme noi, foarte proaspete, peste 60 de pelicule, dintre care 23 în premieră.

Greu de ales despre ce să vorbești și despre ce nu. Ar fi de povestit despre documentarul nou-nouț de la National Geographic Channel, Al Doilea Război Mondial, producție 2010, în 6 episoade de o oră – o bijuterie de film care pornește de la o peliculă inedită filmată în timpul războiului, refăcută și colorată… Ar fi de vorbit despre filmele venite dinspre est – Amiral (Admiral), regia Andrei Kravciuc, Rusia, 2008 și despre Țar (Tsar), regia Pavel Lunghin, Rusia, 2009 sau despre filmul polonez Elite speciale (The Dark and Silent Ones), regia Pawel Kedzierski, 2008.

Cei mici au avut parte de Pistruiatul și cei nostalgici de Noi cei din linia întâi, Pe malul stâng al Dunării albastre, Valurile Dunării, Stejar, extremă urgență sau Porțile albastre ale orașului – varianta originală neciopârțită de regimul comunist la fiecare fugă a unui protagonist al peliculei. A prezentat filmul Ion Caramitru! Noua cinematografie românească a fost reprezentată de Amintiri din Epoca de aur 1 și 2 (2009), proiectate în grădina cetății până la ore târzii și cu permisiune de la ploaie care a așteptat finalul filmelor pentru a se dezlănțui cu tunete și fulgere! Au urmat apoi Cocoșul decapitat (2008) și Călătoria lui Gruber (2009)…

Ar mai fi multe de povestit, despre filmele din Ungaria sau din Italia (Mediteraneo a fost o supriză nemaipomenită…), despre concertele de muzică medievală, clasică, conferințe. Ar mai fi multe de spus despre a doua temă principală – Regina Maria, dar ne păstrăm plăcerea să revenim într-un număr viitor.

Un regal și un maraton în același timp. Să sperăm că o inițiativă de această anvergură nu se va împotmoli până la anul. Ar fi păcat, unele zvonuri zic că un festival de film istoric mai există în Franța și cam atât.

foto Bogdan Hrib, Bogdan Chesaru, arhiva FFIR

Ce este „Ziua fiarei“? Un film având la bază o poveste reală de război, când un lunetist german a urmărit zile în şir o familie rusă, până când dragostea…

Despre „Ziua fiarei“ (Den zverya, 2010) ar fi multe de povestit. Regizoarea adjunctă a filmului, Iana Fetescu, a transmis un mesaj al regizorului principal Mihail Konovalciuc. O prezenţă firavă, dar pasională. Timidă în faţa sălii,dar dezinvoltă cu jurnaliştii. Un film fără dialog, dar cu o muzică divină. Un „art movie“, cum mi s-a explicat! O premieră absolută în România şi în lume… „Mă bucur că acest film a fost prezentat pentru prima dată în afara Rusiei, la mine acasă, în România”, a spus Iana.

Chiar dacă ploaia a alungat tot publicul din grădina cetăţii, în noul cinematograf din centru melodiile interbelice au cucerit aplauze îndelungate şi scandări de bis şi bravo…

O clipă am simţit un frison, semănau cu aplauzele sacadate din vremea… Dar nu, pe atunci se scanda altfel! „Irina Sârbu & The Band“ cu recitalul „Bucureşti, mon amour“ au salvat o sâmbătă seară. Să nu uit, a urmat pelicula „The Reader“. Pentru cunoscători!