O poveste rusească într-o formă kusturiciană
Ca în mai toate filmele lui Radu Mihăileanu, tema identităţii este una foarte pregnantă. Pentru acest român-evreu plecat în anii ’80 în Israel şi apoi stabilit în Franţa, unde îşi face şi filmele, identitatea este o chestiune mai problematică decât în cazul altor oameni. Contururile identităţii tind să devină mai puţin rigide când treci prin mai multe spaţii culturale. Un dirijor alungat dintr-o orchestră moscovită are şansa, printr-un şiretlic, să conducă o orchestra faimoasă din Franţa. Anii, alcoolul şi secretele pe care le ascunde îi sunt obstacole. Bineînţeles, aceste obstacole sunt prezentate într-o manieră comică, atenuând segmentul tragic. Muzica, scenele comice, feţele, gesturile sunt îmbibate de multiculturalism (plin de ironie si autoironie): evrei bişniţari, ruşi fatalişti, ţigani fermecători, francezi băţoşi. O lume pestriţă şi frumoasă. O lume mişcată de muzică. O lume cu defecte şi apoi cu calităţi. Un cazacioc pe muzică de Ceaicovschi. Îi mulţumim lui Radu Mihăileanu.
Regizor: Radu Mihăileanu
Actori: Aleksei Guskov, Melanie Laurent
Genul: Dramă, comedie
Durata: 119 minute
Recomandare: Brânză şi gem, filmul din 2003 al lui Branko Djuric. Filmul tratează relaţia plină de năbădăi între o slovenă şi un bosniac. O comedie romantică ce tratează diferenţele culturale.