Croasantul și votul
May 16th, 2012, George Arion Comenteaza TweetAlegeri prezidențiale în Franța. Verdictul îl aflăm după turul doi.
Desigur, în linii mari m-am pus la curent cu platformele celor doi candidaţi mai importanţi, unul de dreapta și celălalt de stânga. M-am întrebat și eu, ca mulţi alţii, care variantă e cea mai bună, și pentru cei chemaţi să-și exprime sufragiul, și pentru Europa. Din când în când, am cercetat și sondajele de opinie. Dar m-a mai interesat ceva.
Parcurgând ziarele și revistele din Hexagon, am dorit să aflu detalii legate de modul de desfășurare a primului tur. Am rămas consternat de câtă lipsă de imaginaţie există într-o ţară care l-a dat pe Jules Verne. Nicăieri n-am pomenit menţionate liste cu alegători pe care să se fi regăsit numele unor domni și doamne care demult își dorm somnul de veci prin cimitire. Nu s-a egalat nici recordul de viteză al românilor în exercitarea dreptului de vot, record stabilit – culmea – la ambasada noastră de la Paris, deci într-un loc lesne accesibil francezilor pentru a se informa și pentru a învăţa din experienţa unei surori latine. Și cum sunt și cam strânși la pungă, n-au închiriat autobuze care să poarte alegătorii dintr-o localitate în alta, ca să le arate și frumuseţile patriei lor, și magnifice circumscripţii electorale în care n-au avut de ce să intre până acum. N-a fost prins nimeni votând de mai multe ori – dimineaţa, la prânz și seara. Bravo! – iată dovada isteţimii unui neam, a potenţialului de care dispune și pe care nu-l folosește la maximum. Fiindcă din păcate sunt leneși, altfel ar fi înlocuit urnele din unele secţii de votare cu altele în care buletinele erau deja ștampilate, după indicaţiile de la centru. Nici măcar cei care au făcut sondaje nu le-au măsluit din dorinţa de a influenţa electoratul, încă un semn al unei creativităţi limitate și a decadenţei unui popor altădată glorios. Și ce rușine! – în jurul secţiilor de votare nu s-a oferit cetăţenilor baremi câte un croasant, pentru ca să aibă suficientă putere, determinare, clarviziune, atunci când intră în cabină cu ștampila și buletinul de vot.
Ei, dacă scrutinul din Franţa ar fi fost organizat în România…
nr. 5 / mai 2012 Tweet