Această fascinantă insulă caraibiană nu seamănă cu nici un alt loc de pe pământ. Plajele, soarele şi băuturile ieftine sunt doar câteva dintre atracţiile ei. Şi sunt destule pentru oricine vrea să le încerce.
Cultură bogată, istorie politică unică şi greutăţi economice continue… E ceea ce ştim despre ea. Şi cu toate astea, Cuba este una dintre ţările care au avut ochii deschişi către turism. The best în Cuba înseamnă să te intoxici cu muzica ei groove, să te minunezi cum reuşesc cubanezii într-o zi să facă sfârşiturile să se întâlnească, să vezi o lume care în ultimii 50 de ani mai mult s-a târâit, dar a izbândit…
Havana… E greu să-i exprimi senzualitatea, minunea şi frumuseţea ciudată. E greu să-ţi imaginezi un oraş cu aşa un ritm şi aşa o vervă. Dar, până nu te plimbi leneş de-a lungul Malecon-ului, bulevardul cel lung de cinci kilometri, cu vedere la Ocean, până nu te pierzi în negura timpului uitându-te la străduţele coloniale ale Havanei Vieja, până nu urci într-un taxi local, un veritabil Dodge din 1940 sau nu dansezi salsa până-n zori, după ce înainte ai urmărit show-ul Tropicana, ori poate ai prins ritualurile afro-cubaneze de pe străzi, crede-mă, n-ai gustat din Havana.
Oraşul a fost îngheţat în timp, dar pare să se fi trezit odată cu Revoluţia din 1959. Anii de criză economică şi lipsurile au lăsat urme vizibile asupra unei mari părţi a aşezării, decăderea şi descompunerea fiind evidente. Havana Vieja este, din fericire, marea excepţie, gloria ei colonială fiind meticulos restaurată. Apoi, ceea ce s-a construit ulterior, are serioase accente sovietice. Din fericire, majoritatea clădirilor urâte sunt în afara graniţelor care stabilesc centrul oraşului. Azi, Havana, cu cei peste 2,5 milioane de locuitori, este cel mai mare oraş din Caraibe.
Turiştii care ajung în Cuba sunt motivaţi de faima locurilor de interes maxim. Aşa cum e Malecon, de care v-am povestit ceva mai înainte, punct de referinţă pentru oricine pariază pe insulă că este o destinaţie pentru relaxare. Valurile înspumate se sparg chiar lângă şoseaua cu şase benzi de circulaţie, trei pe un sens, trei pe celălalt. Iarna, când marea depăşeşte de multe ori zidul oraşului, oamenii invadează artera, într-o adevărată avalanşă de bucurie. E vremea Carnavalului, iar cubanezii ţin să-şi exprime fericirea şi bucuria, atât de caracteristice lor, care-şi iubesc cultura.
Lângă artera principală, Paseo del Prado, cunoscută şi ca El Prado, se află un alt loc interesant, călcat de majoritatea turiştilor care ajung la Havana: frumosul Muzeu Naţional de Belle Arte, complet renovat (este închis lunea), găzduit în două clădiri. La doi paşi e stufosul Vedado, unde o să găsiţi tot felul de instituţii culturale şi restaurante sau cluburi de noapte, într-o atmosferă ceva mai liniştită decât în centrul istoric.
Muzeele, ca muzeele, au farmecul lor şi sunt căutate, dar ce se lipeşte de mintea şi sufletul călătorilor este ambientul fermecător al oraşului. E posibil să vedeţi şi unele „odgoane“, vor fi cubanezi care vă vor povesti diverse inegalităţi. Economia cubaneză e duală (în timp ce ţara aleargă către stabilitate, există încă mulţi locuitori care suferă din cauza salariilor infime) şi o continuă încercare pentru oameni. Turiştii, în schimbul serviciilor, dau dolari. Doar în pieţe şi în câteva restaurante se mai plăteşte în pesos.
Dar Cuba nu înseamnă nimic dacă nu ajungeţi şi la Varadero. Playa Azul, cum îi mai spun spaniolii. Plaja Albastră. Hormonii o iau razna acolo, staţiunea e uimitoare şi n-are nici o legătură cu restul ţării. Decorul ultraparadisiac, cu 20 de kilometri de plaje albe cocoţate pe Peninsula Hicacos, poate rivaliza cu orice alt loc din Caraibe. Totul a pornit de la Irenee Dupont, un multimilionar american în dolari, care şi-a construit casa visurilor aici, un conac art-deco în care a investit enorm şi pe care l-a botezat Xanadu. A fost urmat imediat de Al Capone, de preşedintele Batista şi de alţi bogaţi ai Cubei. În capătul cel mai nord-estic al insulei există o rezervaţie naturală cu păduri şi plaje virgine, Hicacos Point Natural Park, conservat ecologic din 1974. O să vedeţi acolo Peştera cea lungă a lui Ambrosio, un lac cu mangrove (unde există peste 31 de specii de păsări şi peste 24 de reptile) şi ruinele primei mine de sare din Lumea Nouă, exploatată demult de spanioli. Recifurile de corali, dezvoltate de-a lungul ţărmului, cum ar fi Cayo Piedras sau Cayo Cruz del Padre sunt cele mai vestice zone ale arhipelagului Sabana-Camaguey.
Din 1990, staţiunea s-a dezvoltat printr-o amplă campanie de construire a unor hoteluri de 4 şi 5 stele, cele mai multe operate de moguli internaţionali. Populaţia locală a început să câştige mai binişor decât alţi cubanezi, din alte regiuni. Consecinţa a fost că Varadero şi-a pierdut multe dintre tradiţii şi din aspectele vieţii culturale şi sociale. Parcul central, cinematograful şi celelalte locuri cu importanţă culturală s-au închis în favoarea turismului all-inclusive. Iniţiativa cubanezilor, de a organiza un Carnaval Internaţional, a fost şi aceasta lichidată. Dar, Varadero atrage pentru plajele ei nemaipomenite şi pentru celelalte frumuseţi naturale, cum ar fi peşterile şi o salbă de chei uşor accesibile. În plus, există câteva localităţi fermecătoare în apropiere, cum ar fi Matanzas şi Cardenas sau staţiunea San Miguel de los Banos. Evident, se poate face scuba-diving, pescuit la adâncime, yachting şi lista sporturilor acvatice e deschisă şi lungă.
foto Ciprian Enea