xanax to treat hot flashes buy xanax xanax and zoloft and alcohol

which xanax is stronger green or white generic xanax cross tolerance ambien and xanax

can i take tramadol and lunesta together buy tramadol online street price tramadol

tramadol no prescription pharmacy cheap tramadol is tramadol a narcotic in wv

tramadol online Overland Park buy tramadol online tramadol cause blood in stool

does valium show up in a blood test buy valium online ativan withdrawal valium

half life of 5mg ambien buy ambien online ambien cr ndc

cost of phentermine prescription at walmart phentermine 37.5mg como dejar de tomar phentermine

can i mix ambien and hydrocodone buy ambien how long does it take ambien to clear your system

prices for soma soma online soma de numero negativo

DOSAR

Cumpărături, chefuri şi depresii în comandamentele NATO

January 31st, 2011, com 2 comentarii

Un tur de orizont prin cele trei comandamente NATO din teatrele de operaţii din Bosnia, Kosovo şi Afganistan oferă percepţii com­plet diferite privind viaţa de zi cu zi a militarilor aliaţi din Sarajevo, Priştina sau Kabul. {i totuşi, principiile de lucru sunt aceleaşi, mi­litarii provin din aceleaşi ţări, iar obiectivele forţelor sunt asemă­nătoare. Condiţiile de luptă sunt, însă, total diferite.

Film City – campul comandamentului prin­cipal al KFOR din Priştina, Kosovo, este mic ca suprafaţă, dar foarte cochet.

În principiu, toate comandamentele NATO au o arhitectură comună. Undeva în centru sunt clădirile de lucru, cu săli de şedinţe si birouri perfect climatizate şi igienizate, nici prea mari dar nici prea mici, toate dotate cu mobilierul şi birotica necesare. În apropiere este sala de mese – Dinning Facility – aşa încât militarul să nu piardă prea mult timp cu de-ale mâncării. Meniul internaţional este incredibil de variat (pentru carnivori, vegetarieni, musul­mani sau diabetici) şi la discreţie. Sucurile poli- vitaminizate, fripturile, îngheţatele sau fructele sunt pe toate gardurile, cum s-ar zice, dar cu E- urile de rigoare. Nu departe de clădirea comandamentului este şi GYM-ul, deschis tot timpul, pentru ca să poată omul să-şi descarce oricând energiile negative şi să-şi păstreze intactă condiţia fizică, indiferent cât stă la cal­culator.

În centrul campului sunt şi aşa-numitele CORIMEC-uri – bungalouri modulare cu un etaj şi 16 camere, de două paturi, mobilate cu strictul necesar. Grupurile sanitare, mereu curate şi funcţionale, le găseşti la capătul culoa­rului, pe fiecare etaj. Sub nici un motiv nu se fumează înăuntru. Aleea sau zona magazine­lor PX – de unde poţi cumpăra de toate, de la articole electronice, îmbrăcăminte şi încălţă­minte, până la parfumuri franţuzeşti şi băutu­ră de orice fel (la preţuri reduse şi fără taxe vamale) – este întotdeauna mai aproape de intrarea în camp, deoarece vânzătorii sunt localnici civili, care nu au ce căuta în restul taberei. Tot cu acces direct şi rapid la punctul de control sunt şi micile restaurante sau pub- uri şi mai ales NSE-urile (National Support Element) – localuri naţionale unde militarul va găsi mereu ziare, bere sau ţigări din ţara sa. Tot aici au loc si băutele de rigoare, seara, până la ora stingerii. Desigur, undeva trebuie să mai existe o mică bibliotecă si o videotecă, un dis­pensar de primă urgenţă si o clădire ecumeni­că (Multireligious Facility). Nu lipsesc heliopor- tul si parcarea, plină de jeep-uri, blindate sau nu, dar mereu cu rezervorul plin.

Cam acesta ar fi portretul robot al unui comandament NATO, dar există, desigur, dife­renţe dictate de specificul teatrului de operaţii respectiv. În Bosnia, de pildă, sediul comanda­mentului SFOR, Camp Butmir, este foarte întins ca suprafaţă, iar atmosfera extrem de relaxată. În decembrie 2004, înainte ca NATO să predea misiunea Uniunii Europene (SFOR devenind EUFOR), mulţi dintre militarii inter­naţionali ieseau zilnic în oras, după terminarea programului de lucru, îmbrăcaţi civil, la un bar, cazinou sau chiar bordel, asta dacă familia nu era cu ei, locuind undeva în oras.

Aleile PX-urilor sunt pline de militari din toate ţările, care cumpără de toate, la preţuri reduse şi fără taxe vamale.

Mult mai mic ca suprafaţă, dar cu alei mai cochete, este Film City – campul comandamen­tului principal al KFOR din Pristina, Kosovo. În acest camp regulile sunt mai stricte, militarii nu pot trece la haine civile seara, după pro­gram, si nici nu pot iesi în voie din tabără, fără o misiune anume. Asta nu înseamnă că pe lunga alee a PX-urilor nu este o forfotă perma­nentă de militari, din toate ţările, care cumpără de toate, mai ales duminica. Sau că nu se trage câte un chef zdravăn (eufemistic numit party, în argoul internaţional), aproape în fiecare seară, măcar la unul din NSE-uri (german, italian, danez, francez sau belgian), cu munţi de grăta­re si valuri de bere. Militarii americani, care nu au voie să bea alcool în taberele lor, îsi fac ade­sea drum în Film City, unde e liber la whisky si bere. Nici un militar KFOR nu are voie la bor­deluri sau în anumite localuri de noapte din Pristina, tot asa cum le sunt interzise relaţiile sexuale cu localnicele.

Mulţi militari români au descoperit, cu uimire, că în taberele internaţionale ale NATO sau ONU se mănâncă mult mai bine decât acasă, iar condiţiile de igienă sunt superioare celor din cazarmă sau din propriile case.

În fine, viaţa cea mai dură este în comanda­mentul ISAF din Kabul. Chiar dacă este situat în mijlocul „zonei verzi”, nu departe de „fortă­reaţa” ambasadei americane, tabăra arată chiar si pe aleile interioare ca o cetate sub asediu, datorită adăposturilor si zidurilor de beton ce protejează CORIMEC-urile de atacurile cu mortiere ale talibanilor. Situat la peste 1.800 metri altitudine, având deasupra un perma­nent nor de smog, Kabulul si implicit coman­damentul ISAF nu este un loc prietenos si nici confortabil. Chiar si protejat de zidul gros de beton, campul a scăpat ca prin urechile acului de atacuri cu mortiere sau cu camioane încăr­cate cu explozibil. Controlul de acces la poartă este extrem de sever, jeep-urile blindate nu pot iesi în oras decât cel puţin câte două, iar milita­rii trebuie să menţină permanent contactul radio cu baza, să poarte chiar si în masină cască si vestă antiglonţ si să nu se despartă de pisto­lul mitralieră (în Kosovo era suficient un sim­plu pistol si nu era nevoie de vesta antiglonţ decât în situaţii speciale). Sunt puţine si sărace PX-urile din comandamentul NATO din Kabul, iar seara, la grădina-restaurant Milano – singurul loc de destindere colectivă, cu un de­cor mai relaxat – se puteau cumpăra doar două beri de căciulă (s-a rezolvat, acum nu se mai poate). În schimb, vinerea – atunci este ziua lor liberă conform obiceiului musulman – lângă camp se deschide un bazar cu produse artiza­nale locale, vânzătorii afgani fiind, desigur, controlaţi la sânge, împreună cu marfa lor.

În aceste condiţii, a fi peace-keeper înseam­nă, printre altele, a trăi simultan în trei realităţi diferite. Prima este realitatea monotonă a vieţii cotidiene din interiorul taberei multinaţionale, fie aceasta mai relaxată, precum în Sarajevo, fie angoasant-claustrofobică, precum în Kabul. A doua realitate este cea de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, în care trăiesc localnicii din teatrul de operaţii, respectiv din Bosnia, Kosovo sau Afganistan. Cu sau fără voia lor, militarii se izbesc, uneori dramatic, si de lumea din jur. Peste aceste două realităţi se suprapu­ne – adesea obsesiv – dorul de casă, de familie, de prieteni. Nici una dintre aceste realităţi nu se conjugă cu celelalte, dimpotrivă, ele se con­fruntă fără milă în sufletul şi mintea oricărui peace-keeper, bombardat, timp de patru sau sase luni, cu cele mai imprevizibile şi mai contra­dictorii situaţii. Clivajul acestor trei realităţi constituie, de cele mai multe ori, şi cea mai abundentă sursă de stres, periculoasă mai ales pentru cei incapabili de un comportament dual: una să ai în suflet şi în minte şi alta să ai în vorba rostită şi gestul afişat în public. De aici rezultă numeroasele si niciodată raportatele public pierderi psihice: militari mai tineri sau mai bătrâni care o iau la un moment dat razna, cad în depresii sau, mai grav, îsi trag scurt si imprevizibil un glonţ în cap.

Taguri:

Comentarii

  1. Diana says:

    Articolul imi deschide pofta sa citesc mult mai mult, mai amanuntit, pe aceasta tema.

Comenteaza