Două sute de mii de euro şi trei săptămâni în care nu a dormit deloc. Başca dureri de cap şi ficaţi, agitaţie, nervi la greu, răbdare şi tutun. Aşa arată, în mare, nota de plată a music-hall-ului Deschide-ţi inima. Achitată, evident, de iniţiatorul proiectului. Un ţigan, că aşa ne-a rugat să scriem. Da’ ce mândreţe de om, am adăuga noi.
Genial, au spus-o James Brown, Joe Cocker, Andrea Bocelli, Cyndi Lauper şi alte nume sonore care au cântat alături de el. Este vorba, evident, despre Damian Drăghici. Omul-orchestră. Vizionar, zic unii, prin arta lui. Singurul care călătoreşte natural, aproape în joacă, fără efort, între muzica electronică şi jazz, rock şi trance, clasic şi hip-hop. În lumea muzicală este poreclit Viteza luminii. I se trage de la o tehnică specială, inventată de el, ca să depăşească graniţele naiului. Cântă de trei ori mai repede decât un naist obişnuit.
Marii profesori ai jazz-ului n-au prea avut ce să-l înveţe
Damian Drăghici s-a născut în Bucureşti, într-o familie a cărei singură avere, de generaţii, a fost muzica. Aşa că a început şi el să cânte, la diverse instrumente, aproape înainte de-a învăţa să vorbească. La 15 ani era considerat copil-minune, cânta şi înregistra, deja, cu Orchestra Simfonică Radio. Apoi a fugit din ţară, nu-i prea plăcea comunismul. A cântat ce-a cântat pe străzi şi în cluburi, până a obţinut un contract de înregistrare cu Sony. Şi, mai ceva ca în poveste, a devenit prinţ peste noapte. Celebru, deja, în Europa, i s-a oferit o bursă la Colegiul muzical Berklee, din Boston. Cei patru ani de studiu i-a absolvit într-un singur an, Magna cum laude, evident. Mai mult, marii profesori ai jazz-ului au constatat că nu prea au ce să-l mai înveţe. Aşa că l-au lăsat într-ale lui. Turnee în toată lumea, 17 albume, un premiu Grammy. Şi toate astea fără să-i treacă dorul de locurile natale. Unde revine, cu drag, pentru diverse proiecte şi concerte. Împreună cu trupa sa, Damian&Brothers, a deschis şi „porţile” proiectului naţional de multiculturalitate şi multilingvism Artă contra drog 2009. Printr-un show de zile mari, pasional şi şocant, în acelaşi timp. Deschide-ţi inima – o istorie a ţiganilor povestită prin muzică şi dans.
Am văzut şi ţigani fericiţi…
Sub bagheta lui Damian Drăghici, peste 460 de artişti, din toată lumea, au invadat scena Sălii Palatului, din Bucureşti. Spre a ne da o temă de casă pentru anul 2009: „Aş vrea să ne gândim, fie şi doar o clipă, cum ar fi ţiganii dacă şi lumea în care trăiesc ar fi mai bună”, ne-a sugerat Damian. „Ştiu ce se crede, care e percepţia, văd şi eu tot felul de ştiri de la ora cinci. Dar hai să lăsăm prejudecăţile, măcar vreme de un spectacol, şi să vedem şi cum a trăit ţiganul, cum a fost huiduit şi alergat prin secole, şi, mai ales, cum a supravieţuit el prin muzică şi dans. E şi asta o artă, nu?”
Da, ceea ce s-a petrecut pe scenă, timp de aproape trei ore, a fost artă. Un music-hall în care se povesteşte toată istoria ţiganilor. Cu artişti chiar din locurile respective, îmbrăcaţi de Doina Levintza, show-ul ne-a purtat prin India, ţările arabe, Rusia, Franţa, Spania. Sigur că am ajuns şi în România. Şi, preţ de câteva minute, ţiganii mi-au fost tare dragi. Când dansează şi cântă, cu bucurie, din toţi rărunchii, sunt ai dracului de frumoşi!
Damiane, frate, fă-le ceva să… rămână aşa!
foto Octavian Tibăr, Mediafax şi Agerpres