O pereche de pantofi stă aşezată frumos sub băncuţa de la intrare. Posesorul e deja întins cuminte pe patul din cabinet, învăluit în muzica astrelor. O experienţă rară, să stai aninat de-un gând, detaşându-te de toate, înălţându-te pe sunetul muzicii şi lăsându-te inundat de energii binefăcătoare. Cum sufletul e liniştit, treptat scapi şi de balastul bolii. Regizorul acestui spectacol al renaşterii este Dan Anghel, cel care dirijează profesionist energiile spre vindecare, dar şi spre luminare interioară.
Aici, în cabinetul Tribio Dacia, din str. Witting nr. 18, au fost vindecate câteva zeci de cazuri de stenoză mitrală, numai prin tratament bioenergetic. Şi nenumărate alte boli, de gravităţi diferite. Aici nimic nu se desfăşoară la întâmplare. Pacienţii sunt mai întâi consultaţi de doamna dr. Lavinia Becşan, care studiază atent toate analizele şi diagnosticele pacientului. Acesta va fi monitorizat pe tot parcursul tratamentului solicitându-i-se analize repetate, pentru o riguroasă cercetare a bolii. Astfel, toată evoluţia suferinţei, până la vindecare, poate fi în orice moment demonstrată din punct de vedere medical.
– Sunteţi unul dintre cei mai căutaţi bioenergeticieni de la noi. Sigur, această popularitate vine din reuşitele, vindecările sau ameliorările problemelor de sănătate ale pacienţilor de care v-aţi ocupat. Care sunt cele mai grave boli pe care le-aţi vindecat?
– Când ajungi să fii recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi terapeuţi, trebuie să ştii că din acea clipă trebuie să fii şi mai perseverent pentru a te putea menţine în top, dar în acelaşi timp trebuie ca randamentul tău să-şi regăsească un nou echilibru, de unde într-o zi să poţi urca din nou şi astfel să-ţi ajuţi şi mai mult semenii, iar tu să-ţi îndeplineşti menirea pentru care ai venit pe Pământ. Dintre cele mai importante calităţi ale unui bioterapeut aş alege seriozitatea, abnegaţia, dăruirea, echilibrul, iubirea faţă de semeni… Bolile sunt pentru mine un examen în care doar pacientul este cel nou. În general nu îmi place să le departajez pe grade de dificultate. Marea dilemă sau dificultate este doar calea, pârghia pe care o folosesc pentru a ajunge la pacient, pentru a putea decodifica, pentru a găsi codurile pe care le voi putea accesa şi astfel să încep procesul de ameliorare.
– Când aţi înţeles că aveţi aceste aptitudini rare? Cum v-aţi perfecţionat?
– Am descoperit aceste aptitudini la vârsta copilăriei. O vârstă la care copiii se joacă cu obiectele şi nu dau importanţă substanţei. Tot timpul în copilărie am căutat să aflu ce este înăuntru, m-am simţit atras de substanţă, de mecanismul în sine, de vibraţia tăcerii, a gândului şi, de ce nu, chiar de durere. Am descoperit că energia gândului blând ataşat pe palme dă o stare de linişte, căldură. Şi uite-aşa, în copilărie mă aşezam lângă musafirii părinţilor mei şi observam cum anumite dureri se disipau şi celor din jur le revenea starea aceea de bine, optimismul. Perfecţionarea mea ca terapeut am făcut-o în linişte, în tăcere, fără zgomot, într-un perfect echilibru dintre lumea exterioară şi cea interioară şi apoi dintre cea interioară şi Dumnezeu. Perfecţionarea mea este mereu împăcarea mea cu mine, cu gândurile şi ideile ce sunt mereu înlocuite de altele ce trebuie să aibă un nivel energetic mai înalt, mai fin, mai uşor de acceptat.
– Cum se reflectă aceste abilităţi în gândirea dv.? Cum vedeţi boala? Dar viaţa?
– Aşa cum spuneam, gândirea este cea care dă fineţea cuvântului, ea este armonizată de flexiunile cuvântului şi pătrunde în materie vibrând şi lăsând la crescut sămânţa ce aşteaptă ca trupul să schimbe informaţia, urcând-o pe căi neştiute de om şi lăsând apoi în urmă structuri pe care le vom regăsi ca bune şi pline de performanţă, la vremea secerişului. Boala este o permanenţă, este un soldat destoinic care ne poate modela, distruge, remodela structurile informaţionale şi care este un adversar, dar şi un prieten pentru cei care ştiu să nu urască, să se schimbe, să nu mai repete greşelile care au declanşat boala. Nimeni nu se naşte învăţat, dar la fel de adevărat este şi că nimeni nu se naşte sănătos. Când ne naştem, venim deja pe lume cu bagajul informaţional al străbunilor, bunicilor, părinţilor. Naşterea este o parte din plata neplătită de înaintaşii noştri. Naşterea înseamnă acumulare de suferinţă, boală, ca urmare a ceea ce zămislim cu gândurile, cuvintele şi faptele noastre.
– Ce trebuie să facă mai întâi un pacient care ajunge în cabinetul dv? Există o pregătire specială înainte de tratament, sau nu trebuie decât să aibă încredere?
– Când un om vine la cabinetul meu, nu cred că îşi face un rechizitoriu a ceea ce el a gĂndit, cuvântat şi făptuit până a ajuns aici. Ar fi culmea ca noi, oamenii, să mai şi gândim! Cândva, o profesoară îmi spunea în adolescenţă că atunci când pui capul pe pernă trebuie să îţi faci recenzia zilei ce a trecut. Nu, oamenii nu caută schimbarea lor când apelează la mine. Omul consideră că, dacă plăteşte, i se cuvine sănătate. Eu trebuie să îl educ şi să-l ridic pe un orbital energetic de unde să poată singur să-şi găsească drumul, lumina şi liniştea.
– În ce constă tratamentul propriu-zis? Există riscuri, contraindicaţii?
– Tratamentul constă într-o succesiune de cure bioenergetice, care urmează un tipar: sunt trei serii de câte 15, 10 şi 10 şedinţe de terapie ce au între ele o perioadă de pauză, de regulă două săptămâni. Aceste pauze au rolul de a-i da posibilitatea organismului să se reaşeze energetic. Pentru cazuri cum sunt stenozele mitrale, aortice, papiloma virus etc. tratamentul ajunge la cinci cure. În fiecare pauză pacientul îşi reface analizele, pentru a putea vedea cu exactitate ce schimbări s-au petrecut şi cum se desfăşoară procesul de ameliorare a suferinţelor pentru care pacientul a solicitat terapia. În general nu sunt riscuri, contraindicaţii. Contează, totuşi, şi valoarea sau cantitatea energetică a terapeutului. El trebuie să aibă un câmp energetic curat, lipsit de valori ridicate ale componentelor electromagnetice. Persoanele care pot să ţină pe corp obiecte metalice şi chiar nemetalice sunt sfătuite de mine să nu se îndrepte spre acest domeniu, deci să nu încerce să facă tratamente. Cred că un tratament condus de un terapeut consacrat este cel mai bun.
– În principiu, acţionaţi numai asupra corpului fizic, sau influenţaţi şi psihicul pacientului?
– Lumina de la Dumnezeu ne purifică, ne încălzeşte, ne bucură, ne vindecă, ne dă speranţă pentru o nouă zi. Dacă bioenergia este o lumină dumnezeiască în palmele celui care emite către ceilalţi, asta înseamnă că produce schimbări nu numai în câmpul fizic şi electrochimic, dar şi în cel spiritual. Câmpul bio are, printre altele, şi acea calitate de a reîncărca organismul cuprins de oboseală. Să vezi un corp obosit care se umple de energie, de viaţă! De ce nu s-ar bucura şi sufletul? Da, acţionează şi pe psihic! E minunat!
– Ar fi interesant să povestiţi un caz spectaculos rezolvat în cabinetul dv. Sigur, toate problemele vindecate aici sunt deosebite…
– Aş vrea să vă pot povesti odată despre un caz pe care nu l-am rezolvat încă. Acesta este cel mai spectaculos, mai luminos caz. Cel pe care încă nu l-am rezolvat. Este ca o chemare din morţi. Să te gândeşti la cei din această lume care nu au avut nici o şansă şi nu au putut fi salvaţi. Însă pentru moment aş vrea să spun că tot ceea ce am făcut până azi este minunat. Toate cazurile sunt grele, dificile, dar demne de semnalat sunt problemele coronariene, stenozele mitrale, aortice, papiloma virus cu indicaţie malignă care declanşează cancerul de col. Sunt realizări cu care îmi pun capul pe pernă şi sunt fericit că le pot trata.
– Este ştiut că practicaţi şi terapia la distanţă. Astfel de cazuri, aflate în ţară sau în străinătate, vă solicită mai mult în plan energetic?
– Practic terapia la distanţă de peste 20 de ani. În general execut terapie telepatică pentru persoanele aflate la mare distanţă, cum ar fi continentul american, vestul şi centrul Europei. Nu pot să cuantific şi să concluzionez că efortul ar fi mult mai mare decât în cazul terapiei la mică distanţă. Însă rezultatele obţinute sunt la fel de bune ca acelea din cabinet. Dacă în cabinet poţi vedea pacientul, în cazul tratamentelor telepatice trebuie să îl cauţi, să ai o direcţie, o poziţionare geografică, să străbaţi mental dar şi vizual, ca să răzbaţi şi să ajungi la el. Când poţi, spui că este uşor!
– Practic, aveţi consultaţii şi tratamente întreaga zi. Percepeţi oboseala? Cum vă încărcaţi bateriile?
– Pot să spun că nu percep oboseala în mod deosebit. Probabil este o oboseală asemănătoare cu a celorlalţi semeni care se duc la serviciu şi desfăşoară anumite activităţi. Bineînţeles, în cazul în care cei „normali“ ar face ce fac eu şi la asemenea calitate, cred că ar cădea din picioare. Eu am căpătat anduranţă, mai ales că energia este infinită în Univers şi nu văd de ce aş obosi! E destulă! Şi apoi nu sunt o baterie care se descarcă. Sunt conectat continuu! Dar şi iubirea mea pentru Dumnezeu este continuă!
– În îndelungata dv. experienţă aţi observat că se vindecă mai uşor optimiştii? Sau pesimiştii?
– Cel mai uşor se vindecă acei care iubesc, cei care învaţă să nu urască, cei care iartă. E bine dacă ar veni cu încredere totală. Însă de-a lungul anilor oamenii au căpătat experienţă negativă, au văzut multe şi au avut de tras tot atât de multe! Cum să mai aibă încredere dacă viaţa i-a lovit mereu? În aceste cazuri apropierea se face treptat şi trebuie să fii un fin psiholog ca să le câştigi încrederea. În primul rând trebuie să nu-i minţi şi să recunoşti că şi tu ai îndoielile tale când e vorba de un tratament. Da, un terapeut trebuie să aibă şi el îndoielile sale! Nu este Dumnezeu, este un om care suferă la fel ca şi ceilalţi. Dacă găseşti armonia, vibraţia comună cu cel suferind, cresc şi mai mult şansele de ameliorare ale celui care îţi cere vindecarea.
foto Octavian Tibăr