• Cum a fost debutul dv. în artă?

• Eu mi-am început cariera înca din facultate, în ultimul an am partici­pat la o expoziţie de arta decorativa şi atunci am facut pictura pe sticla. Dupa aceea am facut design vesti­mentar cu destul succes, am deschis câteva expoziţii, una chiar în holul Teatrului Mic, am avut succes şi de presa. La un moment dat, pictura pe sticla nu m-a mai satisfacut, ideea de bidimensional nu m-a mulţumit. La aceasta pictura pe sticla, centrul şi rama sunt metalizate, obiectele din jur sunt metalizate. Se numeşte Macochete, este vorba de o doamna foarte cocheta, care în budoarul ei are tot felul de sticluţe şi de borcanaşe pe care le foloseşte pen­tru frumuseţea ei. Asta e prima mea lucrare în care am folosit metalul. O alta lucrare este cu personaje din teatrul Toone din Belgia, teatrul de papuşi, un teatru de marionete care dateaza din sec. al XVI-lea. Am fost în Belgia, am fost la acest spectacol fascinant şi mi-am facut nişte schiţe cu personajele respective, dupa care, acasa, am facut lucrarea în care trei ferestre spre teatru sunt încadrate în metal. V-aţi uitat la un moment dat la Nunta barocă. Am fost la o nunta care pe mine m-a sufocat, era mult prea încarcat totul, toata lumea era opulent îmbracata, plina de bijuterii, camera era decorata, scaunele erau îmbracate şi pur şi simplu am plecat de la nunta, am venit acasa şi am creat aceasta lucrare, vedeţi, tot aşa, pe doua registre, sus sunt mirii, jos stânga-dreapta sunt naşii, iar în centru este un copil, tot aşa, luat din realitate, un copil îmbracat şi înzor­zonat ca un om mare. Ideea ca nu mai sunt copiii îmbracaţi ca pentru vârsta lor, ci sunt împopoţonaţi ca nişte adulţi şi seamana cu nişte piti­ci. Asta mi se pare mie, poate ca greşesc. Vedeţi, din viaţa îmi trag seva, din ceea ce traiesc, din ceea ce vad, din ceea ce aud, din ceea ce ascult, din ceea ce citesc. Şi atunci exista acel zvâc, acea sclipire în mintea mea, acel scurt-circuit care ma duce sa creez. Alta lucrare se numeşte Cochetele din Herbert Strasse, e vorba de femeile uşoare care stau în vitrina, vazute cu ochii mei.

„Folosesc, în artă. lietre de râu, embleme, lijuterii stricate, ibrice

Tabloul, Pădurea din frumoasa adormită, intitulat astfel după nuvela lui Şerban Foarţă, este o ilustrare a acestei nuvele. Dana Marinescu îmi dezvăluie şi sursa: Aurelia Mocanu, curatorul şi organizatoarea expoziţiei a propus această temă. Astfel că artiştii au citit şi fiecare a exprimat nuvela în stilul propriu. Văd, într-adevăr, pe un fundal de in vege­tal, o frumoasă fată împânzită de crengi şi aflu că pădurea şi fata sunt aceeaşi per­soană, este fru­museţea pădurii care se dezvoltă armonios în trup uman. Rochiţa este făcută din cupru, artista mărturisindu-mi că lucrează prin depuneri de metal în băi galvanice.

– O amintire plăcută sau, dimpotrivă, neplăcută?

-în studenţie, iarna, se aciuiase o musca în casa la parinţii mei, şi cum intram în casa mi se aşeza pe umar. A durat câteva saptamâni bune. Intram în casa, se aşeza pe umar, dupa aia disparea, dar cum reintram în casa ea se aşeza pe umarul meu. La un moment dat nu a mai venit musca. Suparata, am între­bat-o pe mama daca ştie ce-i cu

musca şi mi-a spus ca a „pleşcait-o”, a omorât-o. Şi am fost foarte dezamagita. Aţi vazut vreodata o musca la micro­scop? E fasci­nanta, are nişte irizaţii şi nişte culori şi ochiul este atât de fru­mos. Canalele mele preferate la TV sunt Animal Planet şi Discovery pentru ca acolo e o lume pe care o cunoaştem mai puţin. Şi, în afara de faptul ca îmi plac pen­tru mine reprezinta un mijloc de infor­mare.

– Gâzele, muştele, fluturii, au o importanţă deosebită în lucrările dv.

-Au o importanţa deosebita. Unchiul meu era Mihai Bacescu, directorul Muzeului Antipa, eram acolo împreuna cu vara mea, alergam pe salile muzeului de dimineaţa pâna seara. Şi tot timpul, chiar în joaca, neştiind ce voi face, ma opream în faţa colecţiei de fluturi. Este una din­tre cele mai mari colecţii de fluturi din Europa, peste zece mii de exem­plare, şi ramâneam fascinata de culo­rile lor. Aveam 10 ani, habar nu aveam ce-o sa fac în viitor. Dar vedeţi ca toate lucrurile astea pe mine m-au atras de-atunci şi le-am ramas fidela.

text Violeta Ion

foto arhiva Dana Marinescu

Taguri: nr. 1-2 / ianuarie – februarie 2006 Tweet

Tuesday, January 10th, 2006 at 4:53 pm, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed