Etajul şapte al Televiziunii Naţionale. Un birou plin cu cărţi de specialitate, doi cactuşi pitici pe masă plus o groază de documente şi ustensile de scris. Suntem în biroul doamnei Daniela Zeca Buzura, directorul TVR Cultural, şi discutăm despre un canal naţional de televiziune care are mare importanţă în educarea tinerilor şi a publicului în general, un post însă care duce lipsă de buget şi pe care multe dintre firmele de cablu omit să îl distribuie.
„TVR Cultural are acum şapte ani de şcoală, ca un copil, şi are mai mult discernământ şi o altă poziţionare. Cred că am făcut toate «bolile de copilărie» şi prin lucrurile aparent mici – câteva premii, câteva zone de autoritate – am reuşit să ne demonstrăm intenţia, orientarea, poziţia.“
– În martie 2003 aţi fost redactor-şef al Redacţiei Literatură-Arte, apoi aţi devenit directorul postului TVR Cultural. Inevitabil, v-aţi pus amprenta asupra TVR Cultural, ce s-a schimbat în această perioadă?
– Da, inevitabil. S-au împlinit cinci ani de atunci şi anul acesta se împlinesc şapte de la înfiinţarea postului. Noi credeam că vom sărbători altfel aceşti ani, dar dacă mă uit la bugete, avem nişte bugete astfel încât austeritate este puţin spus.
Am citit, de pildă, despre cum „sugem“ noi de la atâtea oi-mamă pentru că avem şi taxă, dar taxa e de patru lei acum. În Franţa, de pildă, este de 120 de euro. La noi nu s-a mai schimbat din 2003, e o taxă simbolică, în condiţiile în care costurile de producţie au devenit de 20 de ori mai mari şi atunci invocăm nişte argumente care nu se susţin. Sigur, avem un fond de achiziţie, un fond de producţie internă, dar s-ar fi putut şi mai bine.
– Cu ce proiecte veţi veni în 2009?
– Cuvântul de ordine pentru acest an va fi în primul rând continuitate. 2008 a fost, putem spune, anul cel mai prolific din punct de vedere cultural şi tocmai de aceea, pe lângă fidelizarea pe care implicit ne-am hotărât să o susţinem, dorim să avem continuitate în proiectele pe care le-am demarat. În sfârşit, în 2008 TVR Cultural a reuşit să-şi iniţieze propria stagiune teatrală în direct şi aceasta pentru prima oară după o pauză de 47 de ani. Şi nu pentru că nu am fi vrut să facem mai devreme gestul, ci pentru că ne-am lovit continuu de limitările dreptului de autor şi de bugete, bineînţeles. Premiera ideii de „teatru în direct“ a venit cu un dublu câştig fiindcă, în iniţiativa noastră, am reuşit să ne facem aliaţi în primul rând teatrele din întreaga ţară. Am început cum nimeni nu credea anul trecut, cu Teatrul Municipal din Baia Mare prin spectacolul Istoria comică a doctorului Faust, am continuat cu Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte, imediat după am avut un Shakespeare în viziune Purcărete la Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova. E clar că în 2009 vrem să continuăm linia asta. Tot în 2008, în octombrie, sub genericul concertele TVR Cultural am deschis o stagiune de concerte proprii, de o oră, de luni până vineri, de la ora 19.00, ceea ne-a dat largheţea de a poziţiona muzică de toate genurile. 2009 va fi anul Festivalului Internaţional George Enescu şi noi vom fi din nou deţinătorul în exclusivitate al celor mai bune concerte. Lumea aşteaptă, oamenii ne întreabă deja, a devenit o tradiţie. Am demarat şi am pus în pagină şi concertele TVR Cultural cu jazz de foarte bună calitate, cu muzică de cameră excelentă, cu festivalul SoNoRo, Festivalul de muzică veche, Festivalul de chitară clasică de la Sinaia. Sunt lucruri care, însă, s-ar putea face şi mult mai bine. De pildă, nu putem rămâne coerent la un nivel al ma?ximei calităţi cu Jurnalul Cultural care e singurul jurnal tematic din România. De ce? Fiindcă e un format care tehnic nu e digitalizat – sperăm să fie în scurt timp – şi avem o echipă foarte mică. Făcând o comparaţie între Jurnalul mare de ştiri care are peste 80 de reporteri, ziarişti şi comparaţi cu 20 de persoane, oameni tineri care lucrează pentru format de 35 de minute zilnic la TVR Cultural, diferenţa e astronomică.
– Este foarte greu să îţi fidelizezi un client chiar şi atunci când nu e vorba de cultură, darmite când avem de-a face cu un domeniu precum cultura!
– Reţeta e mai simplă decât ne-am închipui pe zona cultu?rală pentru că aici fidelizarea se poate face în primul rând prin actualitate, prin noutate susţinută, prin informaţie corectă şi o calitate impecabilă. Avem, de pildă, o extraordinară emisiune de retorică a reclamei care se numeşte V la vizual. O face un singur ziarist, absolut remarcabil, Marius Constantinescu, om tânăr şi care îşi susţine cauza şi rămâne constant la nivelul pe care l-a impus (începând cu forma, formatul şi până la detalii de conţinut), iar aceasta e cea mai importantă garanţie că poate să-şi atragă publicul.
– Aveţi concurent pe acelaşi domeniu?
– Nu. O concurenţă reală ar fi funcţionat ca un resort natural şi ar fi fost bine şi pentru noi. În urmă cu câţiva ani, când demarase Senso cu o anumită etichetă cu pretenţie afişat culturală, noi am crezut că vom avea în sfârşit un partener de alergare. Nu, s-a pierdut pe traseu. S-au convins că e dificil să faci cultură cu adevărat pentru că îţi trebuie nu numai competenţă şi orientare în context, ci mai ales bugete. Referitor la banii pentru filme de calitate, am deschis câteva zone de interes pe care suntem singuri: film de artă, film mut, antologie, portrete de mari regizori, documentar foarte recent, documentare europene şi americane premiate după anul 2000 – toate acestea costă.
– Acesta probabil a şi fost avantajul de a fi sub umbrela TVR?
– Sigur, e vorba de o acţiune concertată, un mare profit al nostru de imagine ar fi dacă TVR Cultural ar fi judecat totdeauna în contextul serviciului public de televiziune pentru că noi facem parte din aceeaşi misiune. În şase ani de emisie TVR Cultural şi-a adjudecat de două ori marele premiu al competiţiei Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune – APTR. La ediţia din 2008 au fost 114 producţii de televiziune, noi am luat pentru a doua oară marele premiu (şi pentru imagine şi pentru formatul în sine), cred că e un merit care trebuia pus – aşa ca nişte lauri – pe toată corporaţia TVR.
– Care este mesajul pe care TVR Cultural îl transmite telespectatorilor tineri?
– Cred că echipa TVR Cultural poate să-i spună unui tânăr din această eră digitală, foarte pretenţioasă, cu informaţii din toate părţile, că: Tot ce te interesează e aici! Şi asta fiindcă în ultimii ani acoperim toată zona manifestărilor artistice, şi a celei experimentale şi a celei contestate sau contestabile. E vina legii care recomandă doar în pachetul firmelor de cablu programul TVR Cultural, însă nu obligă, şi astfel TVR Cultural nu ajunge în toate casele românilor. E ca la medic: dacă nu spui Vei muri dacă nu iei medicamentul, omul nu-l ia. Publicul nostru cel mai exigent e în provincie. Din păcate, am învăţat cu o oarecare dificultate lecţia aceasta că nu trebuie să vedem România prin hubloul Bucureştiului. Desigur, el dă un verdict important, dar sugestiile cele mai acute, criticile şi aplauzele cele mai juste ne-au venit totdeauna din oraşe mici – de exemplu Mizil, Teiuş.
– Atuurile TVR Cultural sunt:
– Perseverenţa în proiectele începute, lipsa de crispare şi de formalism, de academism, de limbă de lemn în comentarii. Abordarea culturii amical. De pildă, un format care “a prins” foarte mult este Cu rolele prin Bucureşti prezentat de Ana-Maria Munteanu – o tânără excepţională, care are o naturaleţe debordantă şi o imaginaţie deosebită, se urcă pe role şi vorbeşte despre Bucureşti ca şi când ar vorbi prietenilor ei despre un alt prieten. Cred că asta e maniera.
– Care este profilul redactorului TVR Cultural?
– Principala atitudine de care avem nevoie este faptul de a fi curios, dacă are această aptitudine lucrurile sunt pe jumătate rezolvate. Pentru că primul pericol la toate vârstele angajaţilor în cultură este blazarea. Blazarea e un microb precoce, el se ma?nifestă cam prin anul trei de facultate, când sunt deja licenţiaţi, nu mai zic masteranţi sau chiar doctoranţi, sunt deja împachetaţi şi neutri şi de acolo porneşte blazarea. Ei intră imediat într-un mediu efervescent, dur, unde mai pot învăţa şi din critici şi din faptul că se lovesc de un zid sau de altul, dar dacă nu au vie atitudinea asta a curiozităţii se vede pe post şi noi cred că de asta am suferit multă vreme.
– Predaţi la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, aţi avea o pepinieră de unde să vă selectaţi viitorii angajaţi.
– Dintre figurile pe care le-aţi văzut pe post multe sunt foşti studenţi de-ai mei. Cam 80% dintre ei s-au format aici, au devenit vizibili şi au plecat în următorii trei ani. Unii au plecat în străinătate, alţii au plecat la posturi concurente şi au făcut cu totul altceva. Din păcate, şi-au pierdut un bun câştigat cu greu, dar astea sunt reglajele pieţei. Au plecat fiindcă oricui îi place la mai mulţi bani. Mulţi s-au dus după tentaţia aceasta a gloriei.
foto Octavian Tibăr