Războiul între Palate s-a încins din nou, pornind de la nişte bileţele.
Atmosfera sărbătorească de la începutul anului s-a risipit. Focurile de artificii, cupele de şampanie închinate, vorbele frumoase rostite cu acea ocazie au început să fie date uitării. Am fost primiţi în Uniunea Europeană, dar noi suntem aceiaşi, de la vlădică la opincă. Desigur, nimeni nu se aştepta la metamorfoze spectaculoase peste noapte. Era greu să devenim brusc mai civilizaţi decât am fost decenii la rândul. Dar parcă ne-am fi aşteptat la altceva. În primul rând, ne-am fi dorit ca măcar cei care ne conduc să devină mai atenţi la interesul naţional.
Însă orgoliile lor sunt în continuare puternice şi-i determină să acţioneze mai mult în realizarea propriilor scopuri, fără să le pese cu adevărat de destinul unei ţări care s-ar putea să piardă o şansă unică – aceea de a deveni, în scurt timp, prosperă şi respectată. Scandalurile la vârf se ţin lanţ şi colegii noştri europeni deja se întreabă cine guvernează în România. Iar dacă atitudinea lor binevoitoare de până acum va dispărea, nici un bileţel, indiferent dacă va fi semnat de către Preşedinte sau de către Premier, nu va avea nici un efect. Vor trebui lungi scrisori de explicaţii şi nu se ştie cine va avea răbdarea să le citească.