DE LA SUMMIT LA GREVA FOAMEI

May 20th, 2008, Mihail Galatanu

SUMMIT-UL ŞI MAIDANEZII

Evenimentul politic al primei săptămâni din luna trecută este, de fapt, evenimentul lunii, care este, de fapt, evenimentul anului: summit-ul. El a făcut din România un fel de hall of fame. A făcut să defileze p-acilea lume bună, subţire, dând mai mult fond formelor româneşti, balcanice etc. Al doilea caz care a ţinut capul de afiş a fost cel al românului Claudiu Daniel Crulic, mort după un maraton de greva foamei. „Seismul Crulic“ a dus la schimbarea ministrului de Externe Adrian Cioroianu şi a adus în primul fotoliu al diplomaţiei româneşti pe diplomatul de carieră Lazăr Comănescu.

Scepticilor care cobeau, ţinând-o pe-a lor, sus şi tare, că summit-ul va fi un fiasco, li se poate, acum, răspunde că, pentru aproape o săptămână, România a fost mai aproape de axis mundi. Cu preţul molestării cetăţenilor ei, cu o supraveghere draconică, ei bine, dar a fost…

Definiţie rebusistică: Summit, la vârf!

Primele victime terorizate ale summit-ului: maidanezii. Aşa că putem cânta, aşa cum o făceam când eram copii, cu clasa: „Summitul & maidanezii/şi-au dat mâna peste ţară…“ Noi am fost doar victime colaterale, circulând deviaţi (mintal!) prin târgul Bucurescilor devenit, aşa, dintr-odată, super-cosmopolit. Nu mai vorbim de Neptun… Că, prin România, unde te învârteai, dădeai peste o Angela Merkel pe cale să se rebranduiască vestimentar, peste un Putin venind să-şi plimbe ambiţiile şi aroganţa de mare putere, peste Bush la ultime pâlpâiri de mandat. România a câştigat într-o singură săptămână, în trei zile, mai degrabă, cât a pierdut într-un deceniu de maidanezi căsăpiţi (să ne amintim cum faimoasa rasă canină a fost cea care a reuşit performanţa de a o aduce în ţară, după Revoluţie, pe faimoasa Brigitte Bardot, ambasadoarea câinilor vagabonzi de pretutindeni) şi de copii malformaţi, cerşetori în Europa, minori violaţi odată cu imaginea României (la pachet). E un impuls dat şi turismului, mai ales că, în timpul summit-ului, profitând de umbrela de securitate, pe străzile Bucureştiului au circulat, totuşi, veniţi în grupuri, cu circuite, şi americani simpli, aterizaţi la Bucureşti doar pentru a căsca gura la o ţară din Estul Europei.

Cazul Crulic – epilog la yes, yes, condo!…

Epilogul cazului Crulic a fost, măcar el, satisfăcător: a căzut un cap. Cel al lui Adrian Cioroianu. Care ar fi căzut oricum, deci nu e o (prea) mare pierdere pentru liberali. În locul lui, a fost nominalizat Lazăr Comănescu, play-maker-ul României la Uniunea Europeană. Ce a demonstrat, însă, cazul lui Daniel Claudiu Crulic? A demonstrat că Ministerul Afacerilor Externe rămâne o structură bicisnică. Adică, în acelaşi timp, greoaie, plină de birocraţie, dar şi incapabilă. Fără putinţă de reacţie rapidă. Rămâne un fel de măgăoaie ca şi combinatul de la Călăraşi, cum sunt coloşii industriali, dar în plan diplomatic. Combinatul metalurgic de diplomaţi. Cum Traian Băsescu s-a grăbit să aprobe, avem un nou ministru de Externe. El are o misiune ingrată, dacă nu de-a dreptul imposibilă: să încerce să ungă pe la încheieturi un minister ruginit, complet anchilozat. Schimbarea lui Cioroianu nu schimbă nimic. Şterge, doar, din memoria românilor episodul yes, yes, Condo. Nu face să meargă ca unse mecanismele diplomatice. Nu înlătură loazele, leneşii de profesie, funcţionarii încremeniţi din MAE. Lazăr Comănescu nu va asigura decât un interimat sotto voce, unul în care toate angrenajele înăcrite ale birocraţiei diplomatice se vor învârti în acelaşi ritm coclit.