Şi dacă v-aş spune că am cunoscut o femeie care „vorbeşte” cu morţii? Şi cu viii, fără ca ei să ştie. Stă la taclale, pur şi simplu, cu subconştientul lor. Se uită la o fotografie şi „vede” aproape toată viaţa persoanei respective. Poate „retrăi” o crimă, o dispariţie, o poveste închisă demult. Chiar şi o viaţă anterioară, pentru cine crede în ea. Nu-mi recomandaţi un psihiatru, mulţumesc. Tocmai l-am consultat pe cel mai bun. Profesorul Mihăilescu, directorul Spitalului Obregia, zice că sunt chiar prea normală. În sensul că am puţine certitudini, la viaţa mea. Iată una dintre ele: faptul că eu nu cred sau nu înţeleg un lucru nu înseamnă că acel lucru nu există.

Şi uite-aşa am ajuns să scriu despre un detectiv psihic. Nina Petre investighează situaţii de viaţă şi de moarte. Prin metode paranormale.

A susţinut că ucigaşul farmacistelor nu este cel arestat de poliţie

5 decembrie 2004, Braşov. Două farmaciste de la Thea au fost ucise cu bestialitate. În baza unor probe clare, poliţiştii l-au arestat pe Alexandru Diaconescu, principalul suspect. În paralel, prin mijloace proprii, respectiv telepatie şi clarviziune, ancheta Ninei Petre a ajuns la alte concluzii. Ea a susţinut atunci, public, că ucigaşul farmacistelor nu este cel arestat. După un an şi jumătate de cercetări, poliţia a ajuns la aceleaşi concluzii. Diaconescu a fost eliberat, dar adevăratului criminal nu i s-a dat de urmă nici până azi. Detectivul psihic susţine că ar fi un anume Ion Cojocaru, căruia i-a întocmit şi un portret robot. Şi care, între timp, a plecat din ţară. După această întâmplare, Nina Petre a devenit „interesantă” chiar şi pentru necredincioşii într-ale parapsihologiei. Oamenii îi cer ajutorul, cel mai adesea, în cazuri legate de conflicte în familie, studiul karmic, dispariţii de persoane sau decese suspecte. Chiar şi poliţia şi SRI-ul apelează la serviciile ei, în anchetele dificile sau intens mediatizate. Neoficial, desigur, fiindcă în România nu există un cadru legal pentru asta.

Zece mii de cazuri, în 14 ani

Biroul Ninei Petre, aflat într-o casă din Scheii Braşovului, nu are nimic senzaţional. O masă, nişte hărţi, calendarul creştin-ortodox pe 2008. Şi rafturi cu dosare, multe dosare. În 14 ani de investigaţii, a adunat în jur de zece mii de cazuri. Vorbim despre vreme, emisiuni TV, elodii şi alte şlagăre la modă. Aşa, pentru încălzire. Sincer, nu prea ştiu cum să încep discuţia asta. Îi dau două fotografii, cu nişte prieteni. Îmi cere numele de botez şi se uită la ele, preţ de câteva minute. Apoi îmi spune amănunte din viaţa personajelor. Pentru unul dintre ele, lucrurile se potrivesc de minune. De la temperament, până la familie şi stare de sănătate. Cred că am fost cam şocată, pentru că a doua descriere nu mi-o mai amintesc. Mă grăbeam, probabil, să o întreb cum face asta. Povestite de ea, lucrurile par extrem de simple. Doar că… paranormale: „Am nevoie de numele de botez al persoanei ca să mă împrietenesc cu subconştientul ei. E ca şi în viaţa de zi cu zi, comunici mai uşor cu un om dacă îi spui pe nume. Îl contactez telepatic, îmi dau seama dacă e viu sau mort, unde se află, în ce stare, cum a ajuns acolo. Pot să-i pun întrebări sau să iau date din subconştientul lui, pur şi simplu. În cazul unei investigaţii, nu mă pot baza doar pe telepatie. Aşa că analizez informaţiile, le verific, apelez şi la alte metode. Telepatia are şi riscuri, pot nimeri peste un subconştient care se protejează sau îmi oferă date false. În cazul clarviziunii, primesc imagini, sau doar flash-uri, pe ecranul mental. Este ceea ce se cheamă că vezi cu creierul. Toţi primim astfel de mesaje, dar numai unii au capacitatea să le reţină, să le pună cap la cap, să le interpreteze. Investigaţiile mele combină telepatia şi clarviziunea, pentru că ele se susţin şi se completează reciproc. În cazurile dificile, analiza şi interpretarea informaţiilor astfel obţinute durează destul de mult. Zile, săptămîni, uneori chiar luni. Eu nu mă joc cu viaţa oamenilor, trebuie să fiu sigură când le spun ceva!”

Clienţii Ninei Petre sunt oameni obişnuiţi, cu un nivel de educaţie peste medie. De regulă, apelează la ea doar după ce au epuizat căile normale, gen investigaţii medicale sau anchete ale poliţiei. Şi după ce sunt convinşi că numai paranormalul îi mai poate ajuta. Pentru problemele legate de destin şi de sursa răului din noi, însă, detectivul psihic pare a fi chiar prima opţiune: „Mulţi oameni mă întreabă ce-i cu ei pe lumea asta, ce au de făcut? Şi de ce se simt neîmpliniţi, deşi au o profesie onorantă şi o situaţie materială decentă. De cele mai multe ori, persoanele în cauză nu se află pe linia destinului lor. Şi-atunci cad în depresii, simt un gol imens şi nu ştiu să şi-l explice. Vorbim despre asta, analizăm cum s-a produs ruptura, de unde provine răul. Şi, evident, facem corecturile necesare”.

De la matematică la spirite nu-i decât un pas

Sigur că această „plimbare” prin subconştientul nostru, prin vieţile anterioare sau prin viitor – nemaivorbind de conversaţiile cu spiritul celor morţi – îmi dă o stare nu tocmai confortabilă. Nu prea înţeleg, iar Nina Petre îmi explică şi de ce: „Nivelul comun de comunicare are tot soiul de bariere, este limitat în spaţiu şi timp. La un nivel superior, însă, toate limitele dispar. Informaţiile vin pe cale energetică, nu mai există distanţe între ani, lumi sau spaţii geografice”. Şi cum a ajuns la acest nivel? Oho, e multă trudă! În primul rând, trebuie să ai un anume har. Apoi să-l întreţii, să-l cultivi, să-l educi, să-l munceşti.

Nina Petre a fost profesoară de matematică, peste 20 de ani. Chiar dacă, încă din copilărie, avea viziuni paranormale. Şi chiar dacă, în adolescenţă, şi-a dorit să devină poliţist. La un moment dat, însă, pe la 45 de ani, şi-a dat demisia din învăţământ şi s-a concentrat pe investigaţii parapsihologice. Susţinute de meditaţii yoga, cursuri de biosinergetică, masaj şi biodetecţie. A primit şi iniţierea în reiki, de la maestrul Dumitru Hristenco. Acum are o firmă, cu acte în regulă, prin intermediul căreia, împreună cu soţul, şi el iniţiat în practici ezoterice, îşi ajută clienţii. De regulă, nu primeşte pe nimeni la birou. Fiindcă investigaţiile de acest fel necesită discreţie şi un mediu liniştit, pentru concentrare. Cazurile se preiau şi se urmăresc prin corespondenţă electronică. Zeci de mail-uri, detalii, fotografii. Tariful detectivului psihic depinde de complexitatea cazului. Pentru exemplificare, o consultaţie simplă costă 50 RON, un studiu karmic, plus previziuni – 200 RON, o transcomunicare, cu interpretarea informaţiilor – 100 RON. Cei care doresc să o contacteze pe Nina Petre îi pot scrie la adresa psydetective@yahoo.com.

foto Octavian Tibăr

„Elodia trăieşte la Paris“

Nina Petre a investigat şi celebrul caz Elodia Ghinescu. A aflat că avocata a plecat din ţară la indicaţia serviciilor secrete şi că acum locuieşte la Paris: „Pentru că nu avea voie să-i spună soţului ei adevărul, a fost nevoită să provoace o ceartă banală. Acum lucrează într-un notariat, sub un alt nume. S-a tuns băieţeşte şi s-a vopsit blondă, a slăbit foarte mult, arată ca o puştoaică. Ştie tot ce se discută în România despre ea, se uită la televizor, urmăreşte ancheta. Elodia trăieşte cu speranţa că va reuşi, curând, să îşi scoată băieţelul din ţară“.

„Cred că Elodia e în viaţă“

Florentin Sorescu, avocatul lui Cristian Cioacă, soţul Elodiei, susţine că informaţiile Ninei Petre se suprapun peste una dintre variantele lui: „Eu cred fie că e vorba de răzbunarea unei femei care simte că toate iţele i s-au încurcat, fie că era implicată în serviciile secrete şi a apărut o situaţie de criză. Nu am mai mulţi termeni, nu ştiu dacă era o avocată care făcea aranjamente şi, la un moment dat, nu le-a mai putut onora, intrând în conflict cu lumea interlopă. Cred, însă, că e în viaţă. Crima o exclud şi, oricum, un cadavru nu dispare, aşa, fără nici o urmă. Că s-a tuns scurt şi s-a vopsit blondă se potriveşte, face parte din stilul ei. Din mesaje, am văzut că ştie franceză, aşa că s-ar putea descurca la Paris“.

Cazuri şi necazuri investigate paranormal

• În primăvara anului 2006, la poalele Tâmpei a fost găsit cadavrul unui copil. Trupul său era mutilat, hainele sfâşiate. Poliţia a închis dosarul cu verdictul „sinucidere”. Mama băiatului, Ionuţ Lung, nu acceptă nici azi această variantă: „Ei mi-au spus că trupul era ciopârţit pentru că, după ce s-a omorât, au tras de el animalele sălbatice. Dar n-are cum să fie asta, un animal nu i-ar fi tăiat degetele simetric şi nici nu i-ar fi făcut tăieturi pe corp. Am vorbit cu doamna Nina Petre şi dânsa mi-a confirmat bănuielile. Prin mijloacele ei, a aflat că băiatul mi-a fost omorât, pentru că nu a vrut să cumpere droguri. A făcut şi portretele robot ale asasinilor, trei la număr, care l-au răpit din faţa şcolii, cu o maşină neagră, cu număr de Covasna. Ştiu că asta s-a întâmplat, dar nu mă pot lupta cu poliţia, ca să redeschidă ancheta. Între timp, de disperare, soţul meu s-a spânzurat, n-are cine să mă ajute”.

• Rodica Marinescu, asistent universitar la Facultatea de management din Timişoara, a apelat la Nina Petre pentru un caz de-a dreptul senzaţional. Cumnatul ei, Emil Jurchescu, fost director al Finanţelor Timiş şi, apoi, patron al Societăţii Bidermayer, şi-a înscenat moartea pentru a scăpa de datorii şi de puşcărie. S-a împrumutat de la bănci şi cămătari, falsificând semnăturile familiei, rudelor şi prietenilor, care, astfel, îl „girau” cu proprietăţi. Când a venit scadenţa, a dispărut, lăsând în urmă nişte scrisori cum că se sinucide. Rodica Marinescu şi sora ei s-au trezit ameninţate de bănci şi cămătari. Mai mult, fratele dispărutului le-a anunţat că Emil Jurchescu a şi fost înmormântat. Au găsit un cadavru şi l-au băgat repede în groapă. Fără expertiză medico-legală pentru stabilirea identităţii, fără fotografii, fără un procuror. Sesizată asupra acestui caz, Nina Petre a confirmat bănuielile asistentei universitare. Detectivul psihic susţine că Jurchescu şi-a înscenat moartea, ca să scape de datorii şi să fie scos de sub urmărirea generală. Acum s-ar afla în Copenhaga, însoţit de o femeie minionă. Şi-a lăsat barbă şi are o identitate falsă. Rodica Marinescu, susţinută de avocatul Adrian Gârbovean, a cerut deshumare şi redeschiderea cazului.

• Laura Condoiannys, contabil, din Baia Mare, susţine că Nina Petre a readus-o la viaţă: „Îmi era foarte rău, cădeam pe stradă, nu mai simţeam pământul sub picioare, aveam, tot timpul, o stare de leşin. Mi-am făcut analizele, toate erau bune. Am fost şi la psihiatru, nu m-a ajutat cu nimic. Chiar dacă eram sceptică, m-am hotărât să încerc şi cu parapsihologie. Nu credeam că există lucruri mai presus decât ceea ce înţelegem noi, dar m-am înşelat. Nina mi-a descoperit cauza răului, la nivel energetic. A lucrat pe fotografie, mental, iar mie mi-a cerut doar să ţin post şi să mă rog. Acum sunt bine, parcă aş fi înviat din morţi. Mi-aş dori ca Nina să fie mai cunoscută, ca să ajute cât mai multă lume. Dar e atât de modestă şi cu bun-simţ, că nu-i place să iasă în faţă”.

• Dragoş Scripniciuc este student la Facultatea de automatică din Timişoara. A cunoscut-o pe Nina Petre din dorinţa de a lua legătura cu bunica lui, trecută la cele veşnice. Dorea să se asigure că nu mai suferă, că îi e bine acolo. Detectivul psihic l-a convins: „Mi-a spus cuvinte şi expresii ale bunicii, pe care nu avea de unde să le ştie. Dincolo de asta, însă, de atunci viaţa mea s-a schimbat. Nina Petre m-a învăţat să văd altfel lucrurile, să trăiesc mai fericit. Înainte fugeam după ţinte mai grosiere, gen visul american, pe când acum sunt interesat doar de lucrurile mai profunde. Am învăţat să fac diferenţa între fericirea iluzorie şi cea reală. Sunt membru al clubului ezoteric Spiritus, înfiinţat de Nina Petre, şi sper să reuşesc să accesez un nivel cât mai înalt de spiritualizare”.

Taguri: nr. 3 / martie 2008 Tweet

Thursday, March 20th, 2008 at 1:25 pm, ZOOM, RSS feed