- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Diamante din cenușa celor dragi

Cu toţii avem, la viaţa noastră, câteva fiinţe, nu multe, de cerut morţii înapoi. O mamă, un copil, o jumătate pe care am chiar iubit-o… Pierderea lor ne răneşte, câteodată fără leac. Ne întoarce existenţa pe dos. Drept dovadă, decesul unei persoane dragi este prima dintre cauzele afecţiunilor psihice grave. Da, există oameni, foarte puţini, repet, de care nu suportăm să ne despărţim definitiv. Pentru că, într-un fel sau altul, ei ne conţin. Şi, odată cu moartea lor, se duce pe apa sâmbetei şi o anume parte din noi.

Uneori, cea mai bună. A păstra fiinţa respectivă pentru totdeauna, în suflet, parcă aşa se spune, e din ce în ce mai greu. Că şi sufletul, săracu’, a devenit un loc de „depozitare” nesigur. Prea multe se înghesuie pe-acolo, prea mare riscul de intemperii. Şi-atunci ce-am mai putea face?

O idee ar fi Algordanza. O firmă elveţiană tocmai a intrat pe piaţa din România cu o propunere romantico-şocantă: diamante din cenuşa morţilor foarte dragi!

„Am găsit în Monika-Andreea Hondru un partener competent, care se ocupă cu mult angajament de necesităţile celor rămaşi în tristeţe, fiind alături de ei, în tot acest timp. Ne bucurăm că lucrăm împreună şi îi dorim mult succes“, ne-a declarat Veit Brimer, unul dintre fondatorii Algordanza.

„Vincent iubea cerul, înălţimile, nu şi-ar fi dorit să-l îngrop în pământ“

„În timpul ultimei nostre călătorii, cu doar câteva luni înainte de tragedie, Vincent a citit în avion un articol despre obţinerea de diamante din cenuşa persoanelor decedate. Atunci mi-a spus: Mi se pare o idee super! La scurt timp a murit, după ce a căzut şapte metri în gol, pe geamul de la bucătărie. Vincent iubea cerul, înălţimile, vroia să se facă pilot. Sunt sigură că nu şi-ar fi dorit să-l îngrop adânc, în pământ“, povesteşte Berit Cohn, din Hamburg, într-un interviu acordat cotidianului german Bild.

Prin intermediul firmei Algordanza, Vincent a rămas pentru totdeauna lângă mama lui. Doar că arată puţin altfel. Un diamant neprelucrat, de 1,2 carate. „Cea mai preţioasă piatră din lume“, susţine Berit: „M-am gândit să o montez într-un inel, pentru a-l purta mereu la mână. Nu şlefuiesc diamantul, pentru că la fel era şi Vincent: un băieţel de 11 ani, pe care viaţa urma să-l şlefuiască, însă nu a mai apucat“.

Lucrează cu însăşi suferinţa umană

Firma Algordanza (amintire, în retro-romană) funcţionează din 2004, în oraşul elveţian Chur. Ideea de a transforma cenuşa umană în diamante aparţine fondatorilor, Veit Brimer şi Rinaldo Willy, dar procesul tehnologic a fost importat de la ruşi. Până acum, Algordanza a creat peste o mie de diamante, pentru clienţi din 20 de ţări, unde există filiale. Germania şi Japonia au fost, de la început, cele mai deschise privind acest produs nou.

Din august 2008, Algordanza este reprezentată şi în România, prin Monika-Andreea Hondru. De-a noastră, născută la Reşiţa, dar stabilită la München, în Germania, din 1996. Scriitor, astrolog şi hipnoterapeut, Monika şi-a făcut din diamantele memoriale o misiune de suflet: „Prima dată când am auzit despre diamante memoriale, într-o emisiune tv, m-a impresionat până la lacrimi mesajul acesta unic de iubire eternă. Am rămas pentru totdeauna cu el în adâncul sufletului. M-am gândit, atunci, cât de frumos ar fi să-i ajut pe oameni să imortalizeze iubirea lor în ceva unic şi minunat, un diamant memorial!“

Frumoasă, educată, pasională în tot ceea ce face, Monika a devenit, în scurt timp, parte a echipei Algordanza. Fapt care, între noi fie vorba, nu este tocmai uşor. E nevoie de multă fineţe şi de comunicare ridicată la rang de artă pentru a lucra cu însăşi suferinţa umană, în momentele ei de culme, respectiv decesul unei fiinţe dragi. Mereu în preajma morţii, încercând să o învingi, cumva, să n-o laşi să ia ce-i mai preţios. Să-i înveţi pe oameni că nu moare chiar totul. Şi că, la o adică, dintr-un pumn de cenuşă, ne putem muta într-un diamant. Chiar pentru veşnicie!

Un diamant alb-albăstrui, fost om, fostă iubire, fostă viaţă

„Diamantul, ca formă funerară, se extinde în toată lumea. De aceea ne bucurăm foarte mult că am promovat şi că putem oferi diamantul memorial şi în România, prin Algordanza. Clienţii noştri apelează la un serviciu unic şi de calitate, de care vor fi întotdeauna încântaţi“, susţine Rinaldo Willy, unul dintre fondatorii Algordanza.

Pentru început, clienţii din România beneficiază de preţuri promoţionale, respectiv 100 de euro incinerarea şi 3.500 de euro, până la 13.000 de euro, diamantul memorial (funcţie de model). Pentru comparaţie, în Germania incinerarea costă 5.000 de euro iar preţul diamantului porneşte de la 4.500 de euro, în sus. Deocamdată, nu avem nici un român transformat în diamant memorial, însă există câţiva care se pregătesc de încheierea contractelor. Sigur că informaţiile sunt confidenţiale, dar ni s-a promis că vom fi primii care vor afla despre această premieră naţională.

Până atunci, să vedem cum arată drumul spre un astfel de diamant. Să zicem că eu aş fi cea interesată, ca să nu mă înjure nimeni că, vezi-Doamne, cobesc. Copii n-am, pe mama n-aş băga-o în povestea asta, că ea e promisă, deja, cimitirului din sat. De când o ştiu le are cu pământul, sigur nu s-ar simţi bine într-un diamant, pe degetul sau la gâtul meu. Aşa că, ghinion, nu-mi rămâne decât bărbatul. Şi cum, întâmplător, încă mai trăieşte, l-am şi întrebat. Da, i se pare chiar interesant! Aşa stând lucrurile, n-am decât să iau legătura cu Algordanza (www.algordanza.ro), respectiv cu Monika Hondru sau Cosmin Bodrean, partenerul ei din Hunedoara. Contractul se poate semna fie în timpul vieţii, fie după deces. În momentul cu pricina, Doamne fereşte, mortul meu ar fi preluat de firma de pompe funebre a lui Cosmin Bodrean. Ar fi incinerat în crematoriul de la Szeged, din Ungaria, pentru că Bucureştiul e prea departe, nu e în drum spre Elveţia. Urna cu cenuşă este dusă, apoi, în laboratoarele de la Chur. În prima etapă, se extrag componentele de potasiu şi calciu (în jur de 85% din volumul cenuşii) din carbon, prin procedee fizice şi chimice. Sărurile sunt solubilizate, tăiate chimic, amestecate cu gazele inerte, apoi supuse la temperaturi de 2.500 de grade Celsius şi presiune până la 60.000 de bari. Carbonul obţinut prin acest procedeu rămâne la temperaturi şi presiuni extrem de mari câteva săptămâni, timp în care diamantul începe să crească, atom cu atom.

Pentru sinteză sunt necesare numai 500 de grame de cenuşă. Diferenţa, dacă vreau, pot să o păstrez. La fel cum, dacă-mi doresc mai multe diamante memoriale, aş putea face patru, că atâtea se obţin din cenuşa unui decedat. În final, diamantul, alb-albăstrui, este tăiat în forma şi greutatea dorite. Poate fi şi gravat, prin metoda laser, cu o anumită inscripţie. Apoi, după preferinţe, se alege şi locul diamantului. Fost om, fostă iubire, fostă viaţă. Într-o casetă, într-un inel, într-un lănţişor.

foto arhiva Algordanza


„Aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.“

Monika Hondru îşi doreşte să realizeze un diamant memorial, care să fie expus în Muzeul de Artă din Bucureşti, din cenuşa lui Eminescu şi a Veronicăi Micle. Sufletul ei de poet simte nevoia să armonizeze, cumva, această iubire şi s-o împlinească în eternitate: „Aş vrea să fac această sincronizare a iubirii lor, într-un singur diamant memorial, pentru ca ei să se regăsească unul în altul, aşa cum şi-au dorit întotdeauna. Sigur că pentru asta ar trebui deschise cele două morminte şi o parte din osemintele lor incinerate. Nu ştiu dacă voi primi aprobările necesare, dar încerc. Cred că mă susţine însuşi Eminescu, prin ceea ce-i scria Veronicăi: Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.“


A-l păstra pe cel iubit şi pierdut, într-un diamant

În ideea că moartea este ultimul mare eveniment din viaţa unui om şi, prin urmare, trebuie tratată cu mare grijă, Cosmin Bodrean a deschis un cimitir particular, în Hunedoara. Sigur că poate suna ciudat, dar este chiar un loc frumos. Trei hectare de verdeaţă, sute de pomi şi tufe de trandafiri, plus 20 de plăci de marmură scrise cu versete din Biblie. Pentru 3.000 de lei noi, dacă tot n-aveţi bani de casă pentru viaţă, vă puteţi cumpăra locuinţa veşnică. Dar asta numai dacă nu v-aţi hotărât, deja, pentru un diamant memorial. De aproape două luni, Cosmin Bodrean este şi partenerul Algordanza în România: „Mi-a plăcut această idee, pentru că ea conţine mult respect şi multă dragoste pentru cei plecaţi. Ce poate fi mai frumos, când ţi se rupe sufletul de moartea cuiva drag, decât a-l păstra pe cel iubit şi pierdut, într-un diamant, într-o bijuterie?“