- Revista Flacara - http://revistaflacara.ro -

Dinastia Boc & prigoana lui Honorius

O lună politică urâcioasă. Sinistră. Măsluită. Care şi-a bătut joc de noi. Care pute. Repugnă. În care, parcă, nu s-a întâmplat nimic bun. Dar ce e bun, oare, o să mă întrebaţi, în politica românească? Întrebare retorică. Adicătelea, una la care nici nu pot să răspund. Că mi-e milă, silă, sfâşiere de inimă.

A fost o lună politică fără speranţă. În care alegerile s-au furat, umplut cu nămol (asta ca să fiu eufemistic), şi-au bătut joc de noi. Trăim într-o maximă sfidare. Parcă, asemeni după Revoluţie, toate gunoaiele au ieşit la suprafaţă. Şi, în special, maneliştii politicii. Ţi se face greaţă, parcă, şi să scrii despre politică, nu numai s-o faci, aici, între bărăgane & malul Dâmboviţei rău & mâlos curgătoare.

Pare că s-a întâmplat ceva, în ultima lună, dar, mai degrabă, pare că nu s-a întâmplat nimic. A fost uns Guvernul BOC 4 – sau nici nu se mai ştie bine cât. DINASTIA BOC, am putea spune. Semne de gândire politică îngustă, fără sens, un fel de bolmojeală fără sens. Ce haz are să reiterezi aceeaşi guvernare catastrofală de anul trecut? Parcă ne-am întoarce pe aceeaşi buclă – ori pe alta – deşi tot pe-acolo, cumva, prin sărăcie şi lipsă de imaginaţie ne găsim. Contraziceri politice cât China, schematism politic, toate într-o matrice dâmboviţeană stătută, fără frumuseţe, fără abilitate. Multă lume a rămas, în suflet, cu măsluiala voturilor de la alegerile trecute.

Singurul lucru notabil, care a părut – zic, doar, a părut nou – a fost apariţia, pe scena politică, a lui Honorius Prigoană. Modelul a fost, deja, identificat – şi mi se pare mai mult Elena Băsescu decât cealaltă Elenă, Udrea. Măcar Udrea avea o activitate presupus politică. Dar Prigoană junior apare ca din spuma mării. De ce să-l punem în Parlament? Nici un sens. Fără nici o motivaţie. Tolomacii de la PD-L ne-au spus: că are CV, nene. Dar sunt mii de tineri, cel puţin, dacă nu zeci de mii, care au CV-uri cu mult mai prestigioase: şcoli ilustre de pe afară, olimpici ai României la matematică, fizică etc., masterate… şi atunci de ce tocmai fiul regelui gunoaielor? Poate, doar, pentru că România e o ţară de gunoaie, nestrânse la timp, cum a şi fost, în preajma Revelionului, dacă nu a ajuns, cumva, un gunoi ea-însăşi sub mâna politicienilor ageamii, de duzină, care ne conduc.

De ce avem nevoie de EBA în Parlamentul European, o agramată dovedită, cu asupra de măsură şi acte în regulă, chiar în prime-time? Din acelaşi motiv pentru care şi Prigonius se vrea moţ la tort, ca să nu spun la altceva, dacă am chiar prea multă imaginaţie. Nu ar fi fost normal să încerce Honorius ca, în următorii patru (sau cinci) ani, să ne dovedească măcar că ar fi în stare de a construi ceva – şi apoi să râvnească să se cocoaţe în Parlament? Ba da, însă din nou s-a mers pe tupeu, nesimţire şi neruşinare la un loc. Sau chiar Dezonorius la un loc. Nu avem, oare, oameni de ştiinţă, academicieni, cu contribuţie, cercetători cu reputaţii, artişti, scriitori, filosofi, actori, compozitori, artişti, plasticieni, care au o OPERĂ în spate, dar nu au tatăl padişahul pubelei? Ăia de ce nu sunt prin Parlament, iar ăştia, neica-nimeni, se adună, ca o clică băsesciană, la osul pe care se împut muştele?

Ceafă groasă la buget

A doua mare bătălie a sezonului a fost BUGETUL. A fost un roman foileton, un roman-fluviu privit drept în ochi, a fost… ce mai, BULEVARDUL PAULISTA şi DALLAS de pe vremuri la un loc. Ceafă groasă. Sau grasă. Sau crasă. Până la urmă, doar mascaradă. Bugetul Agriculturii, suplimentat? Dar al Ministerului Apărării? Dar al Ministerului Culturii? Pensionarii, împuşcaţi în cap, de la mică distanţă, ca să nu sufere?

To sleep with mister Geoană or… with mister Băsescu?

Ei bine, au mai fost issue-uri. Şuie. Sau mai puţin şuie. Mircea Geoană e pe o poziţie ameţită. Àpropos, ştiţi care e culmea coş­ma­relor? Să te culci cu Mircea Geoană şi să te trezeşti, dimineaţă, cu Traian Băsescu. În pat. Miron Mitrea a zis că dacă Mircea Geoană va fi reales pe toate fronturile, PSD riscă să se spargă. Aiurrrea! Asta miroasă, nenicule-frăţicule, a şantaj. Nimeni nu e îndeajuns de charismatic în PSD. Vanghelie? E prea revelionist, prea mariean, cum s-ar zice. Prea sectorul cinci, prea „brasilian”, prea înclinat spre polul întunecat al Bucurescilor lui Eugen Barbu. Deh, fiecare cu groapa lui. Dar dilema e… grele: Adrian Năstase reîncărcat? Vanghelie? E prea „buruienos”? Dar Mircea Geoană? Prea prostănac? Prea fin? Prea diplomat. Are Bucureştiu – sau/şi România – nevoie de vreun bădăran (ne)goldonian?

Teoria investitorului miraculos

La nici câteva zile după închiderea GARDIANULUI, ZILEI şi COTIDIANULUI (aşa cum sunt, temporare, s-a spus), s-a zvonit că o să apară un Mesia, înger salvator al ziarelor, om cu bani. Şi fireşte, cu interes. Care să le cumpere pe toate la pachet, trei dintr-o lovitură, precum un Croitoraş la fel de viteaz. Pe cât (şi) de priceput. Se zvoneşte că ar fi cu vederi liberale. Dar de ce nu până acum? De ce a stat la cutie? Are ceva pedigree nasol? Se poate. A făcut gugumănii, mişculaţii şi şuşanele? Aşteaptă ca ele să se uite? Toate la un loc, posibil. Ni s-a sugerat să privim în TOP TREI SUTE. Şi privim. Dar, încă, nu vedem. Să fie, oare, Nemuriciul?

foto Mediafax