Am avut dosare la Securitate şi cine ştie dacă nu mai avem, mulţi dintre noi, câte unul, pe la SRI. Acum vom avea dosare oficiale şi la Ministerul Sănătăţii. Şi încă unele electronice, la care numai Dumnezeu ştie cine şi cum va avea acces.
De prin 2010 încoace, tot suntem ameninţaţi cu un card de sănătate, cu o reţetă electronică, cu un dosar electronic, iar anul acesta se vorbeşte despre ele mai des ca oricând. Am avut chiar ocazia să particip la lansarea platformei informatice a asigurărilor de sănătate – PIAS, cea care asigură de fapt existenţa unui dosar electronic, a unui card şi a unei reţete electronice – şi am văzut încă de la început cum dă chics sistemul. Asta tocmai când el ar fi trebuit să meargă brici, doar era o demonstraţie de ochii presei şi ai medicilor, plus ai farmaciştilor strânşi să vadă minunea minunilor: cum să dai pacientului o reţetă electronică şi să-l trimiţi cu ea la farmacie, unde, pe baza accesării ei în calculator (deci a accesării programului), farmacistul să poată elibera medicamentele. Când colo, ce să vezi? Softul s-a sucit, s-a răsucit, a tuşit şi nu a scuipat reţeta decât după multe chinuri din tastatură şi scrâşneli din dinţi ale celor de la IT din Minister. Şi uite aşa, de unde reţeta electronică trebuia să intre în vigoare obligatoriu de la 1 iulie, termenul a fost amânat pentru 1 august. Atunci va fi obligatoriu să avem cu toţii un dosar electronic, care presupune atât un card de asigurat de sănătate, cât şi faimoasa reţetă electronică. Producerea cardului naţional de asigurat va începe din luna august, va costa pentru fiecare român în jur de doi euro, însă actualul ministru al Sănătăţii, Vasile Cepoi, ne asigură că banii pentru card vor fi plătiţi de la bugetul de stat.
Dar să revenim la dosarul electronic de sănătate. Ce înseamnă el? Un fel de fişă medicală electronică, mult mai detaliată, cu informaţii legate de bolile suferite de-a lungul timpului, sau chiar în copilărie, precum şi de tratamentul medical urmat. Plus toate analizele medicale, radiografiile sau procedurile pe care le-a urmat pacientul, oferind o imagine completă asupra rezultatelor acestora. Această fişă electronică urmează să conţină următoarele informaţii: datele personale – nume, data de naştere, date de contact, rude sau alte persoane de contact în caz de urgenţă, numele şi datele de contact ale medicului de familie, informaţii despre asigurarea de sănătate – cardul de sănătate, autorizaţie pentru donarea de organe, boli şi intervenţii chirurgicale semnificative, medicaţia curentă – reţete eliberate, vaccinări, alergii sau sensibilităţi cunoscute la medicamente sau la alte substanţe, boli semnificative ale membrilor familiei, rezultatele ultimelor examinări medicale, opinii ale medicilor specialişti, precum şi rezultatele analizelor şi ale altor investigaţii efectuate. Pe scurt, toate bune şi frumoase. Aparent, în folosul şi numai în beneficiul pacientului. Problema este cine, în afară de pacient şi medic, mai are acces la acest dosar de sănătate. Dacă pacientului X, de pildă, i s-a pus un diagnostic greşit – poate o boală mintală gravă sau o boală incurabilă – până ce se va dovedi că diagnosticul e greşit omul va purta legat de gât, pardon, de sistemul electronic, o etichetă suferind de boala X.
„Este nevoie de o foarte bună securizare a tuturor acestor informaţii din dosarul electronic. Sistemul electronic, SIUI-ul (sistemul informatic unic integrat), a dovedit deja că are nişte slăbiciuni structurale.“ – dr. Cosmin Alexandrescu
Cât de util sau nu este un dosar electronic al fiecărui asigurat de sănătate – card de asigurat, date stare sănătate plus reţete electronice – am încercat să aflăm chiar de la recenta Conferinţă Naţională a Pacienţilor, unde am constatat că printre pacienţii şi medicii prezenţi la conferinţă părerile erau împărţite. „Un dosar electronic al pacientului poate să fie util într-o situaţie de urgenţă, în cazul în care pacientul a suferit o boală gravă sau un accident şi nu poate să coopereze cu medicul, cel puţin obţii nişte informaţii utile. De exemplu, suferă de anumite alergii, atunci nu-i poţi da anumite medicamente. Nu-i vei administra penicilină dacă el face alergie la ea şi îţi apare pe cardul de asigurat. Pe de altă parte, toate aceste informaţii vor apărea pe cardul de sănătate, cine are acces la informaţiile personale ale pacientului, cine se poate folosi de toate aceste date? Ca să funcţioneze cu adevărat un registru electronic al pacientului, ar trebui ca sistemul informatic să poată să suporte intrarea a zeci de mii de utilizatori simultan pentru că avem pacienţi şi la Bucureşti, la Timişoara şi la Tulcea, cu diferite patologii. Dacă facem un sistem care, dacă s-au cuplat jumătate dintre utilizatori la el, pică, nu va fi funcţional. În America funcţionează, în Europa funcţionează, dar trebuie să avem grijă ca partea de infrastructură să fie utilizabilă şi la noi, ca să îl poată suporta. Şi mai există o problemă! Foarte multe cabinete medicale de familie sau alte tipuri de dispensare se află la sate. Adesea, ele nu au acces la internet. Sigur, ca să îşi verifice un mail, medicul poate să o facă ataşând la calculator un modem, dar pentru platforma PIAS lăţimea de bandă a unui astfel de modem nu este suficientă spre a trimite datele în timp real. Poate ar trebui să se asigure pentru aceşti furnizori de servicii medicale un internet de bandă largă care să le permită accesul la platforma de sănătate PIAS şi să putem vorbi despre funcţionalitatea dosarului electronic de sănătate în toată România”, ne-a avertizat dr. Cosmin Alexandrescu, vicepreşedintele Alianţei Pentru Sănătate din România. Prof. univ dr. Florin Popa, membru al Comisiei pentru Sănătate și Familie a Camerei Deputaţilor, moderatorul sesiunii Conferinţei Naţionale a Pacienţilor, a remarcat, la rândul său, dificultatea aplicării dosarului electronic de sănătate în mediul rural. „Să nu uităm că există în ţară unele cabinete în sate neelectrificate. În mediul rural, dar şi în cel urban uneori, ca să se poată emite o reţetă electronică e nevoie de o bandă de internet foarte largă spre a se accesa site-ul de la CNAS. Se poate aplica reţeta electronică în toată ţara începând cu 1 iulie? Nu. Când se poate? Poate experimental să funcţioneze ambele sisteme e-prescription/reţetă electronică şi reţeta clasică timp de şase luni.”
Printre pacienţi, o doamnă, Maria, 69 de ani, pensionară, ne-a declarat: „Doamnă, cardul ăsta de sănătate e şi bun şi rău. E bun dacă mă scuteşte să tot spun la medic câte medicamente am luat şi pe la câţi doctori am fost şi ce mi-a zis fiecare. Da’ e rău, aşa cum rea e şi reţeta electronică, dacă mă duc la farmacie şi iar stau un ceas să mă găsească în calculator, să îmi completeze datele sau să constate că datele au fost greşite. Dacă e aşa s-ar putea să fie chiar mai complicat decât e cu reţeta de hârtie de până acum.”
Dl. Mihai, 70 de ani, ne-a declarat că nu înţelege nimic din card, reţetă sau dosar electronic. „Nu ştiu şi nu înţeleg nimic, o să văd când vor funcţiona, de fapt abia atunci vezi ce prostie sau ce lucru bun a fost făcut. Mi-e teamă că lucrurile se complică.”