Mica  localitate  este  oarecum  as- cunsă în spatele uriaşului aeroport internaţional Kastrup, care deserveşte  capitala  daneză,  la  doar  12 km  de  centrul  oraşului.  E  un  loc secret, doar pentru cunoscători. Nu vezi prea multe reclame, de fapt eu nu am văzut niciuna.  Danezii nu au chef  de  prea  mulţi  turişti  pe  cap. Doar un indicator modest aşezat sub multe altele ce trimit spre Malmö, în Suedia sau spre centru. Am ajuns de mai multe ori la Dragør, şi la prânz şi la asfinţit, şi pe ploaie şi pe soare. E un orăşel la fel de liniştit şi  nici chiar  atunci  când  e  foarte  cald  şi senin, mulţimea  de   localnici   nu creează prea multă agitaţie.

text şi foto Bogdan Hrib

 

„Plaja cu nisip unde se trag navele pe uscat“

Un port de pescari danezi şi un sat de ţărani    olandezi   în   vecinătatea     capitalei Danemarcei.   Un    fel    de…     Pipera    de Copenhaga. Case vechi, tradiţionale, cu stuf, case noi elegante acoperite de ferestre, iahturi moderne şi bărci vechi de pescuit. Un muzeu şi un  far. Mic  şantier  naval.  Oglinzi  la  ferestre, flori  crescute  parcă    din   pereţi  şi îngheţată bună.

Am hotărât să vizitez aceste locuri după o solidă documentare… de pe net şi prin între- bări    adresate  unor  cunoscuţi. Am   aflat  că aşezarea datează din secolul XII şi că  la 1370

Liga  Hanseatică   i-a oferit  privilegii  comer- ciale   depline. Numele   Dragør   pare   să însemne Plaja cu nisip unde se trag  navele pe uscat,  de la verbul Drag şi substantivul scan- dinav or… Simplu,  nu-i aşa?

La începutul secolului al XVI-lea, regele danez Christian II invită  un grup de fermieri olandezi  să  se… relocheze aici (Ce verb  frumos  şi  elegant, parcă    aş  fi   corporatist!), dintr-un interes  foarte  personal. Olandezii aveau un randament în agricultură  superior danezilor, aşadar   regele  dorea  să    asigure curţii o bună aprovizionare cu legume. 24 de familii sosesc şi se aşază în sătucul  învecinat Store Magleby (care aparţine aceleiaşi muni- cipalităţi). Micile rivalităţi între ţăranii olan- dezi şi pescarii danezi se mai pot observa şi astăzi, chiar dacă limba olandeză nu mai este folosită   de mai  mult  de o sută   de ani. Una dintre  marile  realizări    ale  celor  veniţi din Ţările  de Jos este introducerea… morcovului pe piaţa daneză.

Şi după  ce am citit toate acestea am pornit la pas  prin localitate. Partea  veche este un labirint de căsuţe parter şi uneori cu un etaj, acoperite  cu  stuf,  toate  acum  refăcute    şi înconjurate de flori care cresc de peste tot, de lângă    zidurile   portocaliu-cărămiziu   ale clădirilor  sau  de  lângă  gard  şi prin  orice crăpătură dintre pietrele uliţelor. Acestea din urmă  sunt atât de  înguste încât municipali- tatea a decis ca pe unele dintre ele să  nu se circule nici măcar  cu… bicicleta! Sunt 350 de clădiri vechi protejate ca patrimoniu naţional.

Toate  sunt  locuite. Nu  văd  termopane  din plastic sau parabolice…

Lume puţină  la plimbare printre căsuţe, pustietate chiar, aşa că  nu îmi ia mult până observ,  fixate  pe  exterior, în  dreptul  gea- murilor de la parter, un fel de oglinzi duble, spate în spate, către ambele sensuri ale stră- duţelor. Iniţial am crezut că  sunt folosite pe post  de…  vizor  în  apropierea  porţilor,   dar m-am înşelat; scopul lor e doar cel de a potoli curiozitatea  locatarilor, un  fel  de  ia  să    mai vedem cine trece pe stradă.  Credeam că  numai la  noi  fiecare  e  îngrijorat  de  ceea  ce  face vecinul. În fine, deci se poate şi la alţii. Multe dintre oglinzi sunt ruginite, par foarte vechi, originale  şi bănuiesc   că   noii  proprietari  ai caselor refăcute le-au păstrat doar de… fason. Dar   poţi să  ştii, dacă    Dragør  este un fel de Pipera  al  Copenhagăi,   unele  obiceiuri  ale îmbogăţiţilor pot fi peste tot la fel.

Şi  pentru că  nici un geam nu are perdele, involuntar îţi arunci ochii spre cele ce se află imediat pe partea cealaltă  a sticlei. De multe ori sunt ghivece cu flori sau superbe machete de nave cu vele. M-am mai trezit fâstâcit şi cu ochii  în  ochii  unui  danez  aflat  la  masă   şi rămas privindu-mă   nedumerit, cu lingura în mână. Uneori observ şi o pereche de câini de porţelan  stând în fund şi pe picioarele din faţă…  Chinezisme?! Aici?  Întreb din nou şi aflu o istorisire frumoasă. Perechea de căţei – mai  mari sau mai mici – poate fi aşezată  în geam cu faţa  spre exterior sau invers, cu fun- dul… Povestea spune că – fiind sat de pescari,  bărbaţii lipsind mult de acasă  şi soţiile fiind cam singure – perechea de căţei  constituia semnalul    pentru…     vizitatorii    amoroşi. Capetele spre  interior şi fundul spre geam, înseamnă      că      stăpânul      e   acasă.  Invers, capetele spre geam, lasă  loc de poftiţi, vă  rog! Din     observaţiile  mele, toţi   câinii   erau  cu spatele,  aşadar noii   stăpâni,   nemaifiind pescari, lipsesc mai puţin. Sau poate e tocmai pe dos şi n-am ţinut eu bine minte!…

Taguri: nr. 10 / octombrie 2011 Tweet

Monday, October 10th, 2011 at 11:51 pm, ZOOM, RSS feed