– Dragoş Bucur, eşti unul dintre cei mai solicitaţi actori români, şi mă refer în special la cinema. Ai avut rol principal în Poliţist, adjectiv, premiatul film al lui Corneliu Porumboiu, Boogie şi Furia de Radu Muntean, în The Way Back, al lui Peter Weir, şi ai apărut în Tinereţe fără tinereţe, în regia lui Francis Ford Coppola, peliculă realizată în România. De ce crezi că eşti actorul preferat al multor cineaşti?
– Cred că e cam mult spus „actorul preferat“ al lui Peter Weir sau al lui FF Coppola! În Tinereţe fără tinereţe am o apariţie de cinci minute, iar The Way Back este totuşi prima colaborare cu Peter Weir. Colaborarea cu Radu (Muntean – n.r.) şi Corneliu (Porumboiu – n.r.) se bazează, cred, pe experienţele fericite cinematografice avute împreună, şi pe nişte relaţii de prietenie şi încredere dezvoltate în timp.
– Ce ne poţi povesti despre filmările cu Peter Weir? Cum sunt Ed Harris şi Colin Farrell pe set?
– Este evident că a fost o experienţă interesantă, am filmat în zăpadă până la piept, în peşteri, cu lupi şi căprioare, între dune de nisip şi prin plantaţii de ceai. În plus, să filmezi cu Ed Harris nu e ceva ce se întâmplă în fiecare zi (zâmbeşte). Am avut parte de o echipă foarte bună, de la regizor, până la casting, machiaj şi DOP, mă bucur de ceea ce am trăit, şi dacă filmul o să fie măcar cum au fost filmările, o să fie un film foarte bun.
– Cu care dintre regizorii noştri „pe val“ eşti în cele mai bune relaţii? Ai prieteni tot actori?
– Sunt prieten cu Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Constantin Popescu, pentru că am lucrat împreună şi am descoperit că ne înţelegem şi ca oameni, nu doar ca profesionişti. Papi, Boogie, Boguţă, Bordeianu, Vasluianu, Mimi îmi sunt prieteni buni şi „am crescut“ împreună, dar mai am „prietenii de la bloc“, pe Dan, Claudiu sau Japan.
– Din garda veche simpatizezi pe cineva?
– Dacă te referi la regizorii de film, nu pot spune că am duşmănii, dar nici prietenii cu „garda veche“, nu ne-am întâlnit şi probabil că nu ne-am înţelege extraordinar… Dar nu se ştie niciodată. Dintre actori, am lucrat şi am un mare respect pentru Victor Rebengiuc şi pentru Mircea Albulescu, mi-a fost şi profesor. În plus, Cătălin Naum este un regizor de teatru care mi-a fost şi îmi este profesor şi mentor.
– De ce atât de puţin teatru? Te putem vedea în vreun spectacol în această perioadă?
– Povestea e veche: divergenţe cu direcţiunea Nottara-ului, un accident de schi, o operaţie la genunchi, mult orgoliu din partea mea şi încălcarea unei promisiuni a „boardului“ teatrului şi gata… Nu pregătesc nimic în teatru şi nici nu cred că se va întâmpla prea curând.
– La un moment dat, după PRO TV, ai avut o emisiune la Realitatea TV, Marfă. De ce nu continui acest gen de emisiuni?
– O bună perioadă nu am avut timp, în ultimul an am lucrat la patru filme şi timpul rămas am vrut să îl petrec cu Dana (Nălbaru – soţia lui – n.r.) şi cu Sofia (fiica – n.r.). Am câteva idei şi propuneri de emisiuni de genul Marfă, dar, dacă mă întorc în televiziune, aş vrea să lucrez cu Dana.
– Cum este lumea publicităţii – pentru că apari în multe reclame – mulţi actori spun că este avantajoasă din punct de vedere financiar.
– Depinde de cât de mult lucrezi pe lângă publicitate, dacă nu ai de ales trebuie să accepţi sume derizorii pentru reclame slabe sau chiar penibile. Dacă reuşeşti să fii „actor invitat“, să fii cerut pentru o reclamă, sumele ajung să fie decente. Nu cred că piaţa publicitară este de evitat pentru un actor, cred doar că trebuie ales cu grijă ce, cu cine şi când lucrezi.
– Îndrăznesc să te întreb care este diferenţa dintre onorariul pentru un film străin şi cel primit pentru o producţie românească.
– Diferenţe există…
– Dacă ţi s-ar propune un rol într-o telenovelă, ai accepta?
– Nu cred că ar fi un moment bun pentru mine să accept un rol într-o telenovelă, nu văd cum m-ar putea ajuta aşa ceva acum, nici profesional, nici financiar.
– Care ar fi punctele forte ale profesiei de actor român, şi părţile mai puţin bune?
– Mă feresc să generalizez, pentru că diferenţele sunt imense, de la un actor la altul. E greu pentru că nu ai siguranţa zilei de mâine, dar e frumos pentru că într-o zi se poate schimba totul în bine.
– Cum decurge o zi obişnuită din viaţa ta de familie?
– Ca o zi obişnuită dintr-o familie obişnuită: micul dejun, plimbare, joacă, o cafea pe la o terasă, somnul de prânz al Sofiei, poate un film, dacă stă mama mea cu Sofia, poate un pahar de vin cu nişte prieteni în vizită.
– Cum te relaxezi?
– Mă relaxez cu o zi obişnuită din viaţa mea de familie.
foto arhiva şi Mediafax