România se pare că a intrat în sfârşit în circuitul turneelor internaţionale ale marilor artişti, în concerte individuale ori în cadrul unor festivaluri. Lunile de vară au debutat deja cu câteva nume mari: George Michael, Al diMeola, Faithless, Pink, Hooverphonic, Alice Cooper, Marilyn Manson, Robert Plant, Tori Amos, Rolling Stones. Deja con- certomanii au obosit alergând prin călduri toride de la un spectacol la altul.
Intenţionat eclectic prin asocierea mai multor artişti cu stiluri muzicale diferite, B’estivalul a adunat la un loc şi bune şi rele, şi penibil dar şi sublim. Au cam lipsit criteriile de selecţie în alegerea artiştilor, ori nu am înţeles eu sensul conceptului de B’estival. Senzaţia pe care am avut-o a fost însă de bâlci, de unde posibil că vine şi „B”-uI alocuit. De la ceaţa de fum intensă a grătarelor cu mititei şi atmosfera pestriţă, Ia tribuna VIP-urilor autohtone cu pretenţii de gaIă, de Ia afonismuI puicuţeIor în viteză Ia maneIismuI tarafuIui Damian, de Ia râgâielile dislexice hiphop Ia lascivul britpop post punkist, a cam fost de bâlci. O tocăniţă acrită în soareIe dogoritor a mai muItor ore de energie consumată şi o aIterare a esteticului. Au fost însă şi plusuri (Faithless, Hooverphonic, Reamonn, OCS, Zdob şi Zdub şi, evident, Alice Cooper şi Marilyn Manson) care au salvat doar pe jumătate intenţia unui festivaI totaI. AIice Cooper cât şi MariIyn Manson au gIisat şi ei între penibil şi sublim. Primul – cu teatralismul său forţat, al doilea – cu exhibiţionismul său ofensator, Ia actuI artistic vaIoros şi unic, cu adevărat subIim.
Se estimează că aproximativ două mi- Iiarde de oameni au fost părtaşi, în faţa scenei sau în faţa teIevizoareIor, Ia una dintre ceIe mai ampIe manifestări mon- diaIe extinse pe şapte continente, timp de 24 de ore, Ia care au participat aproximativ 150 de artişti. Iniţiată de fostul vicepreşedinte american AI Gore, Live Earth este o campanie mondiaIă, care are drept scop Iansarea unui semnaI de aIarmă pentru necesitatea găsirii unor soIuţii de combatere a actuaIei crize gIobaIe cIimatice.
Deşi neIistată în programuI oficiaI aI evenimentuIui, România s-a soIidarizat cu acest proiect prin evenimentuI simuItan Un concert pentru o lume mai curata. Fun Time Production, deţinătoruI Iicenţei de transmisie Live Earth şi organizatoruI acestor concerte în România, a difuzat pe un ecran de 80 mp din parcarea C a CompIexuIui Romexpo, seIecţii din concer- teIe paraIeIe desfăşurate în aIte Iocuri aIe Iumii.
Sâmbătă, 7 iuIie, BucureştiuI a rezonat cu aIte nouă oraşe de pe mapamond prin concertuI maraton Live Earth de Ia
Romexpo. în timp ce Ia New York au concertat Roger Waters, Police, Smashing Pumkins, Bon Jovi; Ia Londra, Red Hot Chili Pepers, Madonna, Duran Duran, Genesis, Metallica; Ia Johannesburg, UB 40; Ia Rio de Janeiro, Lenny Kravitz; Ia Tokyo, MichaeI Nyman şi Linkin Park, Ia Bucureşti recita- IuriIe au fost susţinute de Compact, Direcţia 5, Voltaj, Iris, Holograf şi Phoenix.
Pe o temperatură toridă, trupeIe noastre au susţinut recitaIuri Ia cote fierbinţi, dar, fireşte, Phoenix a străIucit printr-un concert expIoziv, aşa cum ne-au obişnuit de fiecare dată. FIeruI Iui Nicu Covaci de a aduce pe scenă noi muzicieni s-a dovedit şi de data aceasta inspirat. CubanezuI WiII GuiIIermo, care I-a înIocuit pe Mani Neuman, a adus cu eI un exotism şi o cuIoare inedită concertuIui Phoenix. Am ascuItat o variantă nouă Ia Negru Voda în manieră country west pigmentată cu tente cubano. Să sperăm că acest recitaI aI phoenicşiIor nu va fi şi uItimuI din această vară şi că proiectuI Iui Nicu Covaci de a marca 45 de ani de activitate Phoenix va fi susţinut financiar şi se va reaIiza.
în extensia acestui eveniment coreIat Ia Live Earth, duminică, 8 iuIie, a concertat Robert PIant, vocea inegaIabiIă a Iegendei rock Led Zepellin. în deschidere a cântat trupa Taxi. Este pentru a doua oară când Robert PIant concertează în România, prima oară în cadruI turneuIui de promovare a aIbumuIui Walking Into Clarksdale, aIături de Jimmy Page.
Chiar dacă anii s-au aşternut peste Robert PIant, muzica sa este atât de proaspătă, surprinzătoare şi provocatoare, de o vitaIitate debordantă, încât nu poţi crede decât că rock-uI este eIixiruI tinereţii veşnice. Nu numai că IegendeIe rock nu mor, dar nici măcar nu îmbătrânesc. în faţa unui pubIic nu excesiv de numeros, dar cu certitudine avizat, vocea Iui PIant, gIisând între expIoziv şi deIicateţe pIină de tandreţe, a învăIuit cu pasiune şi rafinament piese atât din repertoriuI Led Zepellin, dar şi de pe discografia soIo. Strange Sensation este mai muIt decât o simpIă trupă de acompaniament pentru PIant. CaIităţiIe muzicaIe aIe componenţiIor ei chiar merită apIaudate.
