Parisul are „Disneyland“, Copenhaga are „Tivoli Garden“,   Viena   are   „Prater“,   Londra   are „Chessington World of Adventures“.  Pe  scurt, fiecare mare capitală europeană are  propriul ei parc  de distracții. Bucureștiul nu avea  așa ceva, până de curând, când  a apărut „Terra  Park“.

Se spune că omul  când  nu are   ce  face,  inventează.  Aşa s-au născut parcurile de distracţii. Locuri numai bune  pentru aventuri şi amuzament, dar mai  ales unde să îţi cheltuieşti banii  pe  prostii, după cum  ar zice  unii.  Am  intrat   şi  eu  în acest parc al pierzaniei. Şi m-am pierdut într-o  lume  fascinantă, întinsă pe 30.000 mp, unde am descoperit circa  29 de  atracţii dintre care  16 în  aer  liber,  iar restul  în interior, fiecare având nume sugestive şi încercând să amintească de o anumită zonă geografică a globului. Am călătorit astfel în jurul lumii, dar nu în balonul imaginat de Jules Verne, ci în maşinăriile care de care mai trăsnite şi mai sofisticate  de  aici.  Astfel,  am  ajuns mai întâi în Italia, la Circus Maximus, Caruselul Circus Maximus,  deoarece este primul care  te  întâmpină aproape de intrare. Caruselul este  potrivit pentru copiii cu vârste cuprinse între  cinci  şi zece  ani.  De  aici până în Ciad nu sunt decât câţiva  paşi  şi  aventura din  roata Cinci săptămâni în balon  poate începe  pentru orice puşti   de la 10 ani  în  sus.  Mai  faci  câţiva paşi şi ajungi în Mali, La capătul lumii,  în  roata   unde tronează un elefant  Dumbo. Nu departe de acest capăt de lume se găseşte Berlinul  şi a sa Roată Brandenburg – ceva între  cel din  Prater dar de mai mici dimensiuni şi o simplă roată  din parcul Herăstrău –  puţin mai  încolo priveşti Londra de la înălţime, pentru ca peste  drum de ea să te dai  în Ceştile magrebiene din Maroc   sau   să   te  plimbi   cu trenuleţul Pacific Union din SUA ori  pe  umerii Dragonului din  China.  Ei, dacă  până   aici aventurile au fost mai degrabă destinate întregii familii, de acum  încolo se poate  spune că începe  aventura extremă.

De  acum  încolo  ar  fi bine să-ţi iei şi curajul  cu tine. Eu mi l-am luat,  dar  cu moderaţie. În consecinţă, nu am testat  întreaga ofertă  din  zona  hard a Terra Park, acolo unde creşte  nivelul de adrenalină în sânge, iar ţipetele şi inima  cât un  purice (pardon! am  vrut  să zic inima tare!) sunt la ele acasă. Drept urmare, nu  am  încercat  decât Nava Khufu din Egipt: un fel de OZN  metalic,  rotund, care  se deplasează pe  o șină  în formă de semicerc,  cu o bară  proptită în spate  dând senzaţia de siguranţă  (aiurea!)  care te învârte şi te învârte când în dreapta, când în stânga, başca şi în jurul  propriei  axe, astfel încât,  la sfârşit, când  te dai  jos galben  precum ceara, nu mai ştii pe ce planetă te afli. Mie una  mi-au  zăngănit rotiţele în cap şi mi s-au învârtit imaginile  cu  peisajul  din   jur încă vreo cinci minute după această   aventură. Nu  băusem nimic!   Pe  cuvântul  meu   de onoare!   Deşi  simţeam  nevoia de  ceva  tare  la  final.  Oricum, am decis  să mă opresc  la timp cu experimentele pe bază de adrenalină şi să  admir curajul altora  de a se aventura în Univers.

Cea mai bună  ofertă pentru amatorii de  senzaţii tari  de  la Terra     Park     o      constituie reprezentantul SUA, aşa-numitul  Willis Tower, un  stâlp  de 53  de  metri   înălţime pe  care urcă, dar,  vai, mai ales coboară cu 16 m/secundă un lift cu scaune  prevăzute cu centuri de siguranţă speciale.  Că eşti la înălţime, probabil mi-ar  fi plăcut şi mie să admir priveliştea de  sus!  Necazul este  că nu  te anunţă nimeni când cobori. Şi o faci la fel de repede precum ai urcat,  ca să urci iar şi să cobori din nou. Pe un panou scrie clar că genul  acesta de distracţie nu se adresează cardiacilor şi nici copiilor  mai  mici de 1,5 m. Eu doar  privind turnul m-am simţit   furnică  aşa  că  am  zis: Pas! Oricum, mulţi  curajoşi urcaţi  în Willis, aveau grave probleme cu stabilitatea şi orientarea în  spaţiu la  coborâre.

Însă,  pentru cine  este  prieten cu forţa G recomand Willis Tower.

Dacă ţi-e dor de Insula Paştelui,  dar   nu   ai  bani   să ajungi  până  acolo, nu  are sens să stai pe gânduri, urci în Ciocanul Moai – nu e departe de dulcele  Willis – şi nu cred  că o să mai vreţi altceva. Nu de alta, dar  după câteva  rostogoliri în aer te alegi  cu o durere în cap mai rea decât dacă îţi dă cineva la propriu cu  ciocanul în  cap. Să nu ziceţi că nu v-am  avertizat! Cine are însă inima  de fier poate  să ajungă  în Mexic şi să încerce  Toltec pendula – o maşinărie care te face să „pendulezi” mult  timp  după ce ai coborât  din  ea  de  nu  mai  ştii dacă visezi sau eşti aievea.  S-ar putea ca  timpul să  ţi  se  pară scurt   sau   să  se  dilate   şi  să aştepţi să se oprească naibii monstrul de  fier,  să  pui  capăt coşmarului. Toate aceste senzaţii tari  costă  câte 15 lei fiecare, în timp  ce aventurile destinate întregii familii,  despre care  vă povesteam  la  început,  au  un preţ de 10 lei fiecare,  după cum cele destinate exclusiv  copiilor mici costă câte cinci lei. La intrarea în  Terra Park accesul doar spre vizitare costă 2 lei, iar pentru a te bucura de oferta de distracţie, suveniruri,  restaurante este bine să îţi achiziţionezi un card  în valoare de 50  de   lei   totalizând  50  de puncte pe  care  le poţi  cheltui toate  odată sau  poţi  să  amâni pentru altă  dată,   cardul fiind valabil  un an de la emitere.

A, şi să nu uit! Vara la Terra Park funcţionează North Pole 1, unde se poate lua liftul cu barca pentru o coborâre în forţă de la 12 m. Te aventurezi pe o pantă întortocheată, de  unde numai norocul te mai  poate  scoate  la suprafaţă. Am  glumit!  Se iese cu bine. Sper.

Taguri: Almanah Flacara 2012 Tweet

Thursday, September 20th, 2012 at 1:50 am, ALMANAH FLACARA, RSS feed