Parisul are „Disneyland“, Copenhaga are „Tivoli Garden“, Viena are „Prater“, Londra are „Chessington World of Adventures“. Pe scurt, fiecare mare capitală europeană are propriul ei parc de distracții. Bucureștiul nu avea așa ceva, până de curând, când a apărut „Terra Park“.
Se spune că omul când nu are ce face, inventează. Aşa s-au născut parcurile de distracţii. Locuri numai bune pentru aventuri şi amuzament, dar mai ales unde să îţi cheltuieşti banii pe prostii, după cum ar zice unii. Am intrat şi eu în acest parc al pierzaniei. Şi m-am pierdut într-o lume fascinantă, întinsă pe 30.000 mp, unde am descoperit circa 29 de atracţii dintre care 16 în aer liber, iar restul în interior, fiecare având nume sugestive şi încercând să amintească de o anumită zonă geografică a globului. Am călătorit astfel în jurul lumii, dar nu în balonul imaginat de Jules Verne, ci în maşinăriile care de care mai trăsnite şi mai sofisticate de aici. Astfel, am ajuns mai întâi în Italia, la Circus Maximus, Caruselul Circus Maximus, deoarece este primul care te întâmpină aproape de intrare. Caruselul este potrivit pentru copiii cu vârste cuprinse între cinci şi zece ani. De aici până în Ciad nu sunt decât câţiva paşi şi aventura din roata Cinci săptămâni în balon poate începe pentru orice puşti de la 10 ani în sus. Mai faci câţiva paşi şi ajungi în Mali, La capătul lumii, în roata unde tronează un elefant Dumbo. Nu departe de acest capăt de lume se găseşte Berlinul şi a sa Roată Brandenburg – ceva între cel din Prater dar de mai mici dimensiuni şi o simplă roată din parcul Herăstrău – puţin mai încolo priveşti Londra de la înălţime, pentru ca peste drum de ea să te dai în Ceştile magrebiene din Maroc sau să te plimbi cu trenuleţul Pacific Union din SUA ori pe umerii Dragonului din China. Ei, dacă până aici aventurile au fost mai degrabă destinate întregii familii, de acum încolo se poate spune că începe aventura extremă.
De acum încolo ar fi bine să-ţi iei şi curajul cu tine. Eu mi l-am luat, dar cu moderaţie. În consecinţă, nu am testat întreaga ofertă din zona hard a Terra Park, acolo unde creşte nivelul de adrenalină în sânge, iar ţipetele şi inima cât un purice (pardon! am vrut să zic inima tare!) sunt la ele acasă. Drept urmare, nu am încercat decât Nava Khufu din Egipt: un fel de OZN metalic, rotund, care se deplasează pe o șină în formă de semicerc, cu o bară proptită în spate dând senzaţia de siguranţă (aiurea!) care te învârte şi te învârte când în dreapta, când în stânga, başca şi în jurul propriei axe, astfel încât, la sfârşit, când te dai jos galben precum ceara, nu mai ştii pe ce planetă te afli. Mie una mi-au zăngănit rotiţele în cap şi mi s-au învârtit imaginile cu peisajul din jur încă vreo cinci minute după această aventură. Nu băusem nimic! Pe cuvântul meu de onoare! Deşi simţeam nevoia de ceva tare la final. Oricum, am decis să mă opresc la timp cu experimentele pe bază de adrenalină şi să admir curajul altora de a se aventura în Univers.
Cea mai bună ofertă pentru amatorii de senzaţii tari de la Terra Park o constituie reprezentantul SUA, aşa-numitul Willis Tower, un stâlp de 53 de metri înălţime pe care urcă, dar, vai, mai ales coboară cu 16 m/secundă un lift cu scaune prevăzute cu centuri de siguranţă speciale. Că eşti la înălţime, probabil mi-ar fi plăcut şi mie să admir priveliştea de sus! Necazul este că nu te anunţă nimeni când cobori. Şi o faci la fel de repede precum ai urcat, ca să urci iar şi să cobori din nou. Pe un panou scrie clar că genul acesta de distracţie nu se adresează cardiacilor şi nici copiilor mai mici de 1,5 m. Eu doar privind turnul m-am simţit furnică aşa că am zis: Pas! Oricum, mulţi curajoşi urcaţi în Willis, aveau grave probleme cu stabilitatea şi orientarea în spaţiu la coborâre.
Însă, pentru cine este prieten cu forţa G recomand Willis Tower.
Dacă ţi-e dor de Insula Paştelui, dar nu ai bani să ajungi până acolo, nu are sens să stai pe gânduri, urci în Ciocanul Moai – nu e departe de dulcele Willis – şi nu cred că o să mai vreţi altceva. Nu de alta, dar după câteva rostogoliri în aer te alegi cu o durere în cap mai rea decât dacă îţi dă cineva la propriu cu ciocanul în cap. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat! Cine are însă inima de fier poate să ajungă în Mexic şi să încerce Toltec pendula – o maşinărie care te face să „pendulezi” mult timp după ce ai coborât din ea de nu mai ştii dacă visezi sau eşti aievea. S-ar putea ca timpul să ţi se pară scurt sau să se dilate şi să aştepţi să se oprească naibii monstrul de fier, să pui capăt coşmarului. Toate aceste senzaţii tari costă câte 15 lei fiecare, în timp ce aventurile destinate întregii familii, despre care vă povesteam la început, au un preţ de 10 lei fiecare, după cum cele destinate exclusiv copiilor mici costă câte cinci lei. La intrarea în Terra Park accesul doar spre vizitare costă 2 lei, iar pentru a te bucura de oferta de distracţie, suveniruri, restaurante este bine să îţi achiziţionezi un card în valoare de 50 de lei totalizând 50 de puncte pe care le poţi cheltui toate odată sau poţi să amâni pentru altă dată, cardul fiind valabil un an de la emitere.
A, şi să nu uit! Vara la Terra Park funcţionează North Pole 1, unde se poate lua liftul cu barca pentru o coborâre în forţă de la 12 m. Te aventurezi pe o pantă întortocheată, de unde numai norocul te mai poate scoate la suprafaţă. Am glumit! Se iese cu bine. Sper.