În comuna suceveană Ciocăneşti s-a permanentizat obiceiul ca la începutul fiecărei primăveri, timp de trei zile, înaintea lăsatului de sec ce precede începutul Postului Paştilor, să se desfăşoare Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate. Este un prilej unic pentru artiştii de pe întreg teritoriul ţării – şi printre compatrioţii noştri există sute de pasionaţi ai acestei seculare îndeletniciri! – să se adune laolaltă pentru a participa la concursul închistririi (decorării) celui mai frumos ou din România. Revista Flacăra nu putea lipsi de la o astfel de manifestare, aşa că vă invităm să parcurgeţi, alături de reporter, drumul către Ciocăneşti, să-i cunoaşteţi istoria şi tradiţiile.
Ca să ajungi la Ciocăneşti trebuie să treci de oraşul Câmpulung Moldovenesc, să laşi în urmă comunele Sadova şi Pojorâta, să urci şi apoi să cobori ameţitoarele serpentine ale Mestecănişului, iar ajuns de partea cealaltă, adică la Puciosu, în loc să mergi drept înainte, spre Iacobeni şi Vatra Dornei, urmezi volta unei alte şosele care face la dreapta, şi care duce, pe Valea Bistriţei Aurii, spre Maramureş (Borşa).
Ca într-o poveste din copilărie, transformată într-o cărare din aur de soarele primăverii ce sta să dea în mugur, apa ne-a călăuzit drumul, mergând paralel cu noi pe parcursul celor 6 km, până ce am ajuns la Ciocăneşti. Localitatea este atestată documentar din anul 1400, într-un hrisov prin care se consemnează primirea muntelui Suhard de către Alexandru cel Bun, de la doamna sa Ana, ca danie de domnie. Chiar în momentul sosirii am avut prima revelaţie: suntem în singura comună-muzeu din România (poate că şi din întreaga Europă). Jur-împrejurul nostru se află gospodării care se întind pe parcursul a mai multor kilometri, iar în marea lor majoritate acestea sunt pictate cu ornamente populare inspirate din portul local, reprezentând motive florale, zoomorfe sau geometrice, care încing pereţii ca nişte brâie multicolore. Ca şi cum casele ar fi îmbrăcate în superbe ii româneşti.
Adevărată comoară a culturii noastre populare, meşteşugul închistririi ouălor a fost practicat cu multă vreme înainte de naşterea lui Iisus Hristos. Aşadar, vorbim despre o artă tradiţională precreştină, ale cărei secrete se transmit din generaţie în generaţie. Închistritul ouălor oferă o infinită abundenţă de creativitate, exprimată prin diverse tehnici de lucru şi nenumărate stiluri personale. Cu toate acestea, chiar dacă pare incredibil, cunoscătorii pot spune cu uşurinţă din ce zonă provine fiecare ou decorat, orientându-se doar după stilul folosit cât şi, mai ales, după modul în care sunt combinate culorile.
Artiştii din Ciocăneşti, de pildă, folosesc tehnica cerii de albine, pe fondul cromatic dominant negru putându-se vedea o bogăţie de ornamente în alb, galben şi portocaliu, cărora li se adaugă, ca un fel de efect special, puţin roşu. Cele mai spectaculoase ouă închistrite sunt cele de struţ fiindcă, prin dimensiunile lor gigantice, creează o senzaţie vizuală neobişnuită. Dar, indiferent de dimensiunea ouălor şi indiferent dacă sunt de gâscă, de găină, de raţă sau de struţ, cert este că datorită modului în care sunt decorate, la acest inedit festival sunt descoperite anual noi talente, remarcabile prin originalitatea tehnicilor şi inventivitate.
„Meşteşugul închistririi ouălor, portul popular şi plutăritul fac din comuna Ciocăneşti un muzeu viu al Bucovinei. Adăugaţi la toate acestea alte două manifestări anuale de anvergură naţională – Festivalul naţional al păstrăvului şi Târgul naţional de ecoturism – şi veţi înţelege de ce comuna noastră este un punct distinct pe harta judeţului Suceava şi a întregii Bucovine…“ – ne spune primarul Gheorghe Tomoiagă, unul dintre gospodarii locului care se vede de departe că este trup şi suflet pentru comunitatea pe care o păstoreşte de vreo două decenii. L-am întrebat de unde vine numele comunei şi i-am aflat povestea, care se pierde hăt, departe, în zorii agitatei noastre istorii.
De altfel, însăşi localitatea este o oază de Istorie pură, dacă avem în vedere că Ciocăneşti a fost prima aşezare locuită apărută în calea ctitorilor Moldovei, începând cu Bogdan şi Dragoş, întemeietorul de ţară, până la Ştefan cel Mare şi Sfânt, în secolul al XV-lea, şi continuând cu alţi domni ai Moldovei care au venit în Ciocăneşti, unde, pe lângă suflet românesc, au găsit meşteri făurari pentru armele lor. De aici vine şi denumirea comunei Ciocăneşti, de la meşterii „ciocănari de arme“ din atelierele lui Ştefan cel Mare, din această zonă, care l-au ajutat pe domnitor să apere şi să păstreze pentru noi şi pentru „urmaşii urmaşilor noştri“ pământul sfânt şi bine-roditor al Ţării Moldovei.
Oul înseamnă mult mai mult decât un aliment de bază, format din albuş, gălbenuş şi coajă. Acest mic-nimic este simbolul fundamental al dragostei şi deţinătorul misterului fertilităţii, exprimând, deopotrivă, frumuseţe, armonie şi perfecţiune.