A treia parte din seria Millennium nu este la fel de bine realizată ca prima parte, dar nici la fel de dezastruoasă ca a doua parte. Undeva la mijloc. Stilul este mai îngrijit, iar secvenţele de acţiune, care fac destul rău filmului, sunt mai puţine. Accentul este pus pe investigaţie, sistemul judiciar, servicii secrete si proces. O întoarcere la thrillerul pur.
De această dată, Lisbeth Salander va trebui să supravieţuiască tentativelor de asasinat orchestrate de serviciile secrete interesate ca ea să nu divulge secretele legate de tatăl ei, un fost agent KGB care a dezertat si a fost recuperat de suedezi. În această a treia parte, sunt investigate mecanismele puterii, modul în care se încearcă supunerea unui individ. Sunt încălcate cele mai elementare drepturi ale omului, iar persoana este defăimată într-un mod scandalos. Si toate acestea în numele unui interes public, de fapt, interesul ilegitim al unei clici, parte a puterii guvernamentale. O temă de actualitate, o realitate ce poate fi regăsită oriunde în lume azi. Si mă refer la lumea democratică. Din acest punct de vedere, povestea este mai interesantă faţă de primele două părţi.
Interpretarea este mai bună, iar Lisbeth devine mai umană si este mai usor să empati- zezi cu ea. Muzica se potriveşte acestui gen de film. Dacă aveţi chef de un thriller elegant, dar care nu este la fel de bun ca Bărbaţi care urăsc femeile, puteţi viziona cu încredere această peliculă.
Recomandare: „Election”, amândouă părţile. Filmele lui Johnnie To sunt ni[te thrillere vizuale excelente. Când vor încerca americanii să facă un remake, este doar o chestiune de timp.