Film: Districtul 9

Ghetoul de ieri şi de mâine

Ce separă un film SF bun de unul mediocru sau chiar slab? Ei bine, un SF bun spune ceva despre natura noastră, atunci când noi avem tendinţa de a ne ascunde sub un limbaj de lemn, political correctness pe new-speak-ul de azi, adevărata faţă. Scopul genului acesta de film sau carte este legat de noi şi de actualitatea noastră, de umorile care au ajuns să ne paralizeze.

Pe scurt: o navă extraterestră staţionează deasupra oraşului sud-african Johannesburg; extra­tereştrii, care se aflau într-o situaţie deplorabilă, sunt preluaţi şi aşezaţi în tabere de refugiaţi în oraş. Euforia oamenilor este înlocuită, treptat, cu reticenţa şi apoi cu agresivitatea faţă de noii „locatari“. Ciudăţenia extratereştrilor, aceştia arătând ca nişte crustacee cu formă umanoidă, provoacă angoasă. Sunt acuzaţi de vrăjitorie, de furturi şi, în curând, nu li se respectă cele mai elementare drepturi. Toată această situaţie are loc într-o ţară în care fostul regim de segregare rasială, botezat apartheid, a luat sfârşit abia în 1994. Chiar fostele victime ale acestui regim se dedau la abuzuri. Negrii ponegresc noua populaţie de culoare.

Stilul în care este realizat filmul este unul de documentar, îmbinat cu momente de film artistic pur. Această combinaţie dă o putere mai mare mesajului. Uneori, te-ntrebi, dacă ceea ce vezi este sau nu realitate. Tânărul regizor Neill Blomkamp reuşeşte să dea viaţă trecutului ţării sale şi nu doar asta, mai mult, ne spune despre cât de uşor putem redeveni călăi. Districtul 9 este o formă alterată de ghetou sau lagăr, singura diferenţă fiind de aparenţă. Ne este frică de schimbare şi de tot ce e ieşit din comun.

Un alt gest îndrăzneţ pe care-l face regizorul este să ne servească un personaj principal extrem de antipatic, dar care se umanizează treptat, cunoscând experienţa refugiaţilor. Com­pasiunea pe care ajungi să o ai până la sfârşitul peliculei faţă de aceste fiinţe este remarcabilă.

Deosebirea dintre acest film şi realitate este că oamenii nu vor avea niciodată o planetă pe care să se retragă, ci pot doar să se ascundă în propria imaginaţie, ca în visul lui Şlomo din Trenul vieţii.

Regizor: Neill Blomkamp; Actori: Sharlto Copley; Genul: SF, dramă; Durata: 112 minute

Recomandare: Alive in Joburg este al doilea scurtmetraj realizat de Neill Blomkamp şi reprezintă o primă schiţă a lui District 9. Toate ingredientele filmului de azi se găsesc acolo. Acesta poate fi vizionat în întregime pe Youtube. Ar trebui să-i mulţumim lui Peter Jackson (regizorul seriei Stăpânul inelelor) pentru că a finanţat acest film.

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2009 Tweet

Tuesday, November 10th, 2009 at 6:27 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed