Sau cum să încerci să faci Aliens şi să nu-ţi iasă

Pământul este distrus, iar ultima speranţă a omenirii este o navă spaţială care zboară spre Tanis, o planetă capabilă să susţină viaţa. Doar că lucrurile nu merg conform planului. O premisă clişeu naşte un film clişeistic şi mediocru. Avem de-a face cu un film SF forjat cu elemente de horror şi thriller psihologic, numai că nici una dintre aceste părţi nu reuşeşte să convingă. Răsturnările de situaţie sunt previzibile, iar momentele tensionate se termină, de obicei, printr-o sperietură ieftină.

Momentele de suspans şi de claustrare sunt foarte departe de ceea ce erau ele într-un film ca Aliens. Personajele nu reuşesc să atragă nici un fel de simpatie sau empatie, ba chiar îţi este indiferentă soarta lor. Pe lângă toate acestea, avem un final extrem de siropos, neverosimil: cei buni câştigă. Spuneam în articolul legat de Districtul 9, despre ce diferenţiază un SF bun de unul de duzină. În acest film nu regăsim acele elemente.

Recomandări: Pe Ben Foster, actorul cu rolul principal din Pandorum, îl puteţi vedea în două alte filme mai bune decât acesta: horrorul 30 Days of Night şi westernul Drumul dreptăţii (3:10 to Yuma). În ambele, Ben Foster reuşeşte să abordeze interesant rolurile.

Regizor: Christian Alvart; Actori: Ben Foster, Dennis Quaid; Genul: SF; Durata: 108 minute

Taguri: nr. 11 / noiembrie 2009 Tweet

Tuesday, November 10th, 2009 at 6:29 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed