Paranorman
O minunăţie a animaţiei de tip stop-motion
Regizor: Chris Butler, Sam Fell
Actori: Anna Hendrick, Kodi Smith-McPhee
Durată: 92 de minute
Laika, SUA
Există cu certitudine un farmec aparte al filmelor de animaţie care folosesc tehnica stop-motion (cadru cu cadru). Par, cel puţin pentru mine, mai autentice. Au volum, simţi că poţi atinge personajele. În urmă cu câţiva ani, Tim Burton, dar şi alţi regizori talentaţi au folosit cu succes această tehnică, probabil cel mai reușit fiind filmul Corpse Bride. Un alt exemplu este pelicula lui Wes Anderson, Fantastic Mr. Fox, un film fabulos, o parabolă minunată a crizei specifice vârstei mijlocii. Paranorman a fost produs de Laika, o casă de producţie care este specializată în stop-motion. Regizorul Chris Butler este un apropiat al acestei tehnici de filmare, mai ales că a lucrat la Corpse Bride și Coraline. Dar, chiar dacă o fi încercat să facă ceva nou, nu cred că i-a reușit pe de-a întregul. Paranorman este combinaţie de comedie cu horror. Un horror, ce-i drept, destul de plăpând. Avem zombi, stafii și cărţi magice cu blesteme – un film în genul lui Evil Dead al lui Sam Raimi. Bineînţeles, nu este atât de violent și brutal, iar glumele nu sunt atât de porcoase, dar spiritul este același. De asta nici nu mi se pare un film pentru copii, deși tratează probleme specifice pubertăţii. Norman este un puști ciudăţel, care are capacitatea de a vedea fantome. Când puterea lui este devoalată, ceilalţi îl resping, cum era de așteptat. Filmul surprinde bine anxietatea unui puști, care nu reușește să fie precum ceilalţi. Rămâne la alegerea părinţilor dacă vor să-și ducă odraslele la un film cu ceva violenţă și sperieturi, dar și cu aluzii sexuale.
Recomandare: „Pirates! Bands of Misfits”, un film realizat cu aceeaşi tehnică.
Loveşte şi fugi
O comedie romantică de după-amiază
Regizor: Dax Shepard Tom Arnold
Actori: Dax Shepard, Kristen Bell
Durată: 100 de minute
Primate Pictures, SUA
Hit and run este o comedie romantică destul de tipică. Un cuplu recent format este pus în faţa unei probleme delicate: ea poate beneficia de predarea unui curs în alt oraş, dar el nu o poate urma din cauza jobului. Mai mult, personalităţile lor sunt îndeajuns de diferite pentru a provoca amuzamentul. El a fost implicat în crima organizată, în timp ce ea predă cursuri despre rezolvarea conflictelor printr-o modalitate non-violentă. Ce-i drept, în realitate sunt multe cupluri care sunt puse în situaţii similare. Ce poţi face când partenerul beneficiază de un salt în carieră, dar care este în dauna relaţiei? În loc de o rezolvare cât de cât realistă a situaţiei, pelicula ne duce în alte zone. Așa că avem: un poliţist catastrofă, mașini de curse, secvenţe cu violenţă fizică dar mai ales verbală, un fost prieten cam temperamental ș.a.m.d. În ciuda acestor „extravaganţe“, filmul este, până la urmă, destul de banal; întrece măsura doar cu niște conversaţii despre sexul anal din pușcărie. Aș vrea să menţionez că în rolul poliţistului încurcat joacă actorul Tom Arnold, pe care l-am considerat întotdeauna enervant și niciodată amuzant. Actorul aduce peliculei o senzaţie de comedioară de anii ’90, nu prea reușită. Apariţia lui Jeff Bridges se încadrează în același tipar. Pentru o comedie romantică se pune mult accentul pe cursele de mașini, iar un detaliu interesant este legat chiar de asta: actorul care joacă rolul principal, Dax Shepard, este și cel care realizează cascadoriile. El este, de asemenea, și co-regizor și scenarist. Probabil că de aici vine această pasiune pentru mașini.
Recomandare: Personajul lui Dax Shepard alege ca nume de acoperire Charles Bronson, celebrul puşcăriaş britanic.
Taken 2: Teroare în Istanbul
Clişee cu Liam Neeson
Regizor: Olivier Megaton
Actori: Liam Neeson, Maggie Grace
Durată: 91 de minute Europa Corp., Franţa
Trebuie să precizez de la bun început că nu am văzut primul Taken, așa că nu pot face o comparaţie între cele două. Aşadar, voi privi Taken 2 ca fiind pe picioarele lui. Oricum, flash-back-urile fac legătura cu celălalt film. În ultimii ani, Liam Neeson a preferat să joace în filme de acţiune/thrillere. Probabil pentru că sunt mai apreciate de public. Am putea să ne uităm doar la succesul seriei Bourne. Totuşi, mi se pare că talentul lui nu este exploatat în întregime în acest gen de pelicule. În plus, scenele de luptă în care apare mi se par caraghioase. Actorul e înalt și nu suficient de agil. Mișcările lui par, aproape întotdeauna, greoaie și încete, iar în Taken 2 sunt multe secvenţe de violenţă corporală. Povestea nu este cine știe ce, lucru ce nu ar trebui să ne mire. Tatăl unui tip pe care personajul lui Neeson l-a anihilat dorește să se răzbune pe el și pe familia lui. Acţiunea se petrece la Istanbul, un oraş care apare frecvent în thrillere. Este un oraș aflat pe muchia a două continente, două tipuri de civilizaţie și se pot auzi slujbele mahomedanilor, lucru ce poate trezi spaima oricărui creștin înfricoșat de talibani. De asemenea, toate personajele negative au un accent stâlcit, așa cum șade bine personajelor negative. Clișee peste clișee.
Recomandare: Trilogia „Millennium“ sau poate chiar „The Grey“, în care joacă tot Neeson şi de care am auzit doar lucruri bune.