FILM: Poker
May 10th, 2010, Andrei Ichim
3 comentarii
Tweet
Ei bine, filme bune se mai fac şi azi, doar că în cazul lui Poker replica din subtitlul recenziei este adevărată. Ironia face ca replica să fie extrasă tot din filmul analizat. Poate că s-a vrut un atac la filmele regizorilor tineri dar, din păcate, ultima peliculă a lui Sergiu Nicolaescu o merită cel mai mult.
Dacă în filmele făcute înainte de 1989 de popularul regizor român mai puteai găsi unele elemente de competenţă (în special în zona tehnică unde se vedea educaţia şi rigoarea inginerească), în cazul producţiilor postdecembriste acestea lipsesc cu desăvârşire. În special Carol I şi Poker. Povestea, imaginea, montajul, toate sunt executate prost. Filmul se vrea o comedie, dar în loc să fie o imagine a României contemporane, este un kitsch ordinar. În loc să arate prostul gust, este prost gust proiectat. Actori buni de film ca Mircea Diaconu sunt de nerecunoscut, dar nici Horaţiu Măl`ele şi Valentin Teodosiu nu reuşesc să sară prea departe de mlaştina impusă de peliculă.
Filmul e plin de fracturi logice în desfăşurarea evenimentelor (ceva teribil s-a întâmplat la montaj), de replici şi glume proaste, unele auto referenţiale (mă refer la celelalte creaţii nicolaesciene) ca „Nu trageţi, domn, Semaca, sunt eu Lăscărică“ sau din Naşul. Probabil că regizorul a vrut să transpună această stare legată de noi, aceea că la porţile Orientului totul este tratat cu uşurinţă, numai că, în acest film, totul este superfluu: de la scenele de violenţă caraghioase, la scenele de sex scârboase şi supraexpunerea goliciunii lui Jojo. Filmul în sine este inutil dar e, deja, cea mai vizionată producţie românească în cinematografe. Probabil că succesul i se datorează bunului renume al actorilor veterani de film anterior menţionaţi şi nudităţii lui Jojo, mult promovată. Mă întristează acest succes. Păcat!
Regizor: Sergiu Nicolaescu
Actori: Valentin Teodosiu, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăele
Genul: comedie
Durata: 112 minute
Recomandare: În aceeaşi categorie cu acest dezastru nu ar putea intra decât un alt film românesc prost: Despre morţi numai de bine, o peliculă poliţistă după un scenariu literar de Stelian Tănase. Vom regăsi aceeaşi muzică slabă, interpretare mediocră şi poveste slabă.
nr. 5 / mai 2010 Tweet
5,801 afisari
