FILM: Prometheus; Iron Sky. Invazia; Umbre întunecate

Prometheus

Pentru mine,   Ridley   Scott  reprezintă tot ceea ce are mai bun  Hollywood-ul. Filmele  lui sunt  scumpe, dar  şi grandioase, cu substanţă. Să enumerăm doar  o parte  dintre filmele  sale care  au  făcut  istorie:  Blade Runner,  Alien, American Gangster.

Prometheus  seamănă  întrucâtva  cu  Alien, dar   nu   foarte   mult.   Sunt   câteva   elemente vizuale  comune, mai  ales  că  înfăţişarea  lui Giger a supravieţuit. Dar nu se mai pune accentul  pe  confruntarea cu  extratereștrii, cât  mai degrabă pe  întrebarea existenţială, care  a chinuit de atâta timp omenirea: cine ne-a creat? de unde venim?  Mai mult,  este analizată și relaţia om-creator. Și nu  doar  aici.  Chiar  și robotul, creaţie  a omului, își pune aceeași  problemă pe care și-o pune și omul. În Prometheus sunt  reluate  o  parte   dintre temele   prezente  în  Blade Runner.  Jocul  actoricesc   este  fără  cusur,   iar castingul este excepţional: Michael  Fassbender (Hunger,    Shame),    Noomi    Rapace     (seria Millennium),   Charlize Theron,   Guy  Pearce  și interesantul Sean Harris (Harry Brown), pe care sper să-l vedem mai des. Filmul a fost proiectat în 3D şi, deşi de obicei am o problemă cu acest tip de proiecţie, de data asta efectele sunt minimale și apar  doar  atunci  când contează. Aici se vede   măiestria tehnică a  regizorului. Ridley Scott este un credincios. Asta se vede destul de limpede în Prometheus. Într-un fel, viziunea lui nu  diferă   de  cea  a  lui  Terrence   Malik,  deși filmele lor sunt  atât de diferite în formă. Prometheus are  multă acţiune, explozii  și violenţă.  Într-un univers în care lupta pentru supravieţuire  se   intensifică  (atenţie,    între „rude”), mai este loc și pentru credinţă. De asta îmi și place Scott. Filmul este un pic împrăștiat, dar nu îl pot taxa prea tare, mai ales că a reușit și de data  aceasta  să facă ceva special.

Regizor: Ridley Scott

Actori: Michael Fassbender, Noomi Rapace

Durată: 124 de minute Brandywire Productions, SUA

Ridley Scott,  şi credincios şi Freudian

Recomandare: Vizionaţi un clasic,  cum ar fi „Blade Runner”, în variant refăcută  „BluRay”.

 

Iron Sky. Invazia

De  câţiva  ani,  ţările  nordice ne  oferă  numeroase filme de gen (poliţiste, horror, parodii etc.). În numerele anterioare am avut recenzii despre aceste filme, cum ar fi seria Millennium, dar mai sunt multe altele. În cazul lui Iron Sky nu mai este vorba  despre un  film poliţist, ci despre o comedie/parodie finlandeză. Trebuie spus din capul  locului:  Iron Sky  nu  este  un  film  cu  un subiect serios, ba din contră, lucrurile sunt luate în bășcălie. Să ne uităm doar la premisă: naziștii s-au ascuns pe partea întunecată a Lunii și, în momentul în care americanii trimit astronauţi pe corpul  ceresc,  ei  declanșează o  invazie terestră. Sunt o serie de referinţe care vor fi înţelese de cinefilii versaţi în filmele de gen: prezenţa lui Udo Kier în rolul Führerului, actor care a jucat în filmele unui Dario Argento și Lars von Trier, un om de știinţă care ne aduce aminte de Dr. Strangelove. Alte glumiţe vor fi înţelese  și de ceilalţi: președintele SUA (de data asta, o femeie), care este obsedat  de realegere, Iphone-ul care poate  porni  o mașinărie complexă. Cum cred că v-aţi dat seama deja, nu avem  de-a face cu un film care să ridice pretenţii, dimpotrivă. Pe de altă parte, jocul actoricesc lasă mult de dorit, poate că nici nu ar trebui să surprindă într-o parodie, iar povestea este  harcea-parcea, fără  nici un  fel de  noimă. Oricum, pelicula poate   fi ușor  recomandată celor care caută acest gen, dar și celor care vor să vizioneze ceva nou. Ne putem gândi la Iron Sky ca la o alternativă faţă de producţiile americane.

Nordul  exuberant

Regizor: Timo Vuorensola

Actori: Udo Kier, Julia Dietze, Peta Sergeant

Durată: 93 de minute Blind Spot Pictures Oy, Finlanda

Recomandare: Am mai făcut această recomandare, dar filmul merită promovat cu tărie: „Let the Right One In“.

 

Umbre întunecate

Filmele lui Tim Burton sunt, de cele mai multe ori, spectaculoase: adună la un loc imagini fabuloase, umor, dar și personaje pline de tragism. Într-un fel, sunt adevărate basme moderne. Pentru  unii,  filmul  lui  cel  mai  bun  este  Edward Omul-Foarfece, dar pentru mine rămâne în continuare Ed Wood.

În Umbre întunecate, Burton  continuă colaborarea cu Johnny Depp, care joacă aici rolul unui om înstărit din Anglia, a cărui familie se stabilește în America. Acesta este blestemat de către menajeră, pentru că o părăsește pentru o fată de rangul lui, familia  lui moare, iar el ajunge  vampir. Câteva sute de ani mai târziu, scapă din coșciugul în care fusese ţintuit de localnici și se trezește într-o lume nouă,  America anilor  ’60. De aici provine cea mai mare parte a umorului, din inadvertenţa vampirului, cu  maniere britanice, în  această lume nouă plină de hipioţi. Mai ales că încearcă să-i readucă pe urmașii lui la gloria de altă dată, pe care familia lui o avusese cu secole în urmă. Spuneam mai sus ce au special  peliculelele lui Burton. Și aici regăsim aceste elemente, doar că ele nu funcţionează.

Un Tim Burton  năuc

Regizor: Tim Burton

Actori: Johnny Depp, Eva Green, Michelle Pfeiffer

Durată: 113 minute Warner Bros Pictures, SUA

Recomandare: „Sleepy Hallow”, filmul din 1999 al lui Tim Burton.

 

Taguri: nr. 7 / iulie 2012 Tweet

Monday, July 16th, 2012 at 1:17 am, CULTURA MASS-MEDIA, RSS feed