Filmul se inspiră dintr-o serie de benzi desenate create de Mark Millar şi totodată urmează o poveste clasică: cum îşi descoperă un om normal calităţi supranaturale şi cum poate prin intermediul acestora să salveze lumea.
Cum se transformă visul rusesc într-unul american
Regizorul şi scenaristul Timur Bekmambetov s-a născut pe 25 iunie 1961 în Atirau, Kazahstan. După studiile urmate la Institutul de Artă Teatrală
A. N. Ostrovski din Taşkent şi după un scurt stagiu militar, îşi începe cariera lucrând în cadrul teatrului Ilkhom şi în cadrul Uzbekfilm. În anul 2004 regizează Night Watch (Rondul de noapte), un film care s-a bucurat de multă popularitate în rândul cinefililor ruşi, dar şi de încasări uriaşe, urmat în 2006 de o continuare, Day Watch (Rondul de zi). Chiar dacă aceste filme au avut popularitate pe bătrânul continent european, Bekmambetov îşi încearcă şansa în cetatea filmului american cu producţia Wanted (2008), devenind peste noapte şi unul dintre cei mai apreciaţi regizori de la Hollywood. Cu toate că producţiile anului 2008 pe piaţa de film americană sunt numeroase şi reuşite, Wanted îşi face loc în inima publicului alături de filme precum: Cassandra’s Dream, Cavalerul Întunecat, Incredibilul Hulk sau Hellboy şi Armata de Aur. Distribuţia filmului Wanted este ea însăşi una impresionantă: Angelina Jolie, Morgan Freeman, James McAvoy. S-ar părea că povestea înfăţişată în film şi destinul personajului principal, Wesley, iradiază optimism şi dorinţa de autodepăşire a condiţiei umane. Dorinţe pe care fiecare dintre noi le nutrim. De ce să stai să te gândeşti că ai un job amărât şi o iubită care te trădează, când poţi să îţi pui pentru prima dată întrebarea „Cine sunt eu?“
Cine sunt eu?
Personajul Wesley, interpretat de James McAvoy, întruchipează forţa de schimbare a unui om şi reuşita acestuia atunci când se hotărăşte să facă ceva cu viaţa sa. Funcţionar cu atacuri de panică, dependent de pastilele pe care le cumpără cu regularitate de la farmacie, hărţuit de vocea şi glumele nesărate ale şefei sale, urmărit de imaginea adulterului pe care iubita sa îl comite sub ochii săi cu un coleg de serviciu, toţi aceşti monştri dispar când îşi pune pentru prima dată întrebarea „Cine sunt eu?“ şi când îşi răspunde: „Acesta sunt eu, recăpătându-mi controlul asupra vieţii“.
Personajul Wesley află într-una dintre zilele zgomotoase şi placide ale vieţii sale că este fiul unuia dintre cei mai mari asasini ai omenirii. Vestea i-o dă lui Wesley o membră a frăţiei Confreria, Fox (Angelina Jolie), din care făcuse parte şi tatăl său. El are de ales între a salva onoarea tatălui său omorât de unul dintre membrii căzuţi în dizgraţie ai frăţiei, Cross (Thomas Kretschmann) şi viaţa frustrată de dinainte. Viaţa sa se schimbă la 180 de grade în câteva minute şi de aici până la a-şi răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?“, pentru a se putea ridica la înălţimea puterilor care zac în el în stare latentă, trece printr-un proces anevoios atât de antrenament fizic, cât şi psihic.
Mai mult decât un film cu pseudo-supereroi
Pe lângă scenele de acţiune şi efectele speciale, filmul înfăţişează această organizaţie secretă, Confreria, şi în ipostaze mai puţin obişnuite: sub aspectul fanatismului şi manipulării, dar şi sub aspectul vulnerabilităţii unui sistem de acest tip. Fantezia se amestecă cu realitatea şi, în tot acest amalgam burlesc, se întrezăresc germenii unei nebunii care pot împinge omenirea la gesturi necugetate.
Această organizaţie este condusă de Sloan (Morgan Freeman) şi se ghidează după un oracol care dictează nişte nume prin intermediul unui război de ţesut. Aceste nume care ies la iveală fără ajutorul vreunui factor de decizie, ci hazardant, indică organizaţiei ţinta care urmează să fie eliminată, pentru binele omenirii.
Însă puterea pe care o deţine Sloan în organizaţie o foloseşte în scopuri personale, iar membrii frăţiei trăiesc o mare minciună. Ei devin momelile cu ajutorul cărora Sloan îşi atinge aceste scopuri personale şi cu ajutorul cărora îşi aduce în organizaţie oamenii cu aptitudini supraumane, cum este Wesley. El este antrenat în condiţii extreme, este îngenuncheat şi pus să aleagă ce vrea de la viaţă, până când ajunge să îşi poată exploata la maximum puterile supraumane. Ceea ce înainte îi provoca atacurile de panică, se dovedeşte a fi un dar moştenit de la tatăl său şi totodată acea „povară“ care îl ajută să menţină echilibrul fragil dintre bine şi rău.
Mâine totul o va lua de la început
Chiar dacă este un film în care lupta dintre bine şi rău are un final fericit, chiar dacă funcţionarul banal de altă dată devine un supererou, chiar dacă se perfecţionează gloanţele şi nu mai pot fi depistate, chiar dacă sunt eliminaţi aproape toţi răufăcătorii, tot mai este loc să ne gândim la ziua de mâine. Cuvintele lui Wesley de la începutul filmului, în momentul de maximă frustrare, când nu întrezărea nimic nou la orizont, par să conţină un mare sâmbure de adevăr: „mâine totul o va lua de la început.“
Regizorul, care se pare că a făcut din acest film o continuare a Rondurilor de noapte şi de zi, nu se va opri aici. O va lua de la început, printre proiectele de viitor ale regizorului numărându-se un film despre cavalerii templieri porniţi în căutarea Sfântului Graal, dar şi o colaborare cu regizorul Tim Burton, la filmul de animaţie 9 care se va lansa în luna decembrie a acestui an.
Dacă vreţi să descoperiţi un actor care trece cu uşurinţă de la ipostaza de victimă la aceea de luptător, dacă doriţi să vedeţi o Angelina Jolie pe jumătate goală şi dacă vă puneţi întrebări despre tipologia conducătorilor şi a destinului de a alege în locul nostru, Wanted este filmul ideal care vă va ţine cu sufletul la gură şi care nu vă va pregăti deconspirarea finalului filmului, nici măcar spre încheierea acestuia.
