Mănuşi roşii
Regizor: Radu Gabrea
Actori: Marcel Iureş, Mircea Rusu, Andi Vasluianu
Durata: 117 minute
Total TV, România
Îmi place direcţia pe care au luat-o filmele lui Radu Gabrea. Si Călătoria lui Gruber si Mănuşi roşii sunt nişte filme bune, nu neapărat din punct de vedere estetic sau al interpretării actoriceşti, ci din punct de vedere al mesajului lor: nu uitaţi trecutul şi, dacă nu-l cunoaşteţi, ar trebui să-l căutaţi. Prin intermediul unui film, dramele trecutului sunt cunoscute şi împărtăşite, ceea ce este foarte important. O poză cu masacrul de la Odessa nu poate provoca atâta emoţie în noi ca o peliculă. Avem nevoie de tot ceea ce poate evoca un film pentru a ne vindeca de fantasmele fascismului şi comunismului. Iar filmele lui Gabrea sunt un pas hotărât în această direcţie.
Mănuşi roşii este un film despre tortura psihică, despre un individ care este modelat, iar voinţa îi este supusă.
Recomandare: Kenneth Branagh, care este si el prezent în aceste pagini, a realizat un film intitulat „Conspiraţia”, despre cum a fost pus la punct planul de masacrare a evreilor în cel de-al Treilea Reich.
Soream 4: Coşmarul continuă
Regizor: Wes Craven Actori: Emma Roberts, Courtney Cox, David Arquette Durata: 103 minute
New Dimension Films, SUA
Recomandare: Filmele mai vechi ale lui Wes Crave, cu Fred Kruger.
Seria Scream a fost întotdeauna puţin kitsch. Lucrurile nu se schimbă aproape deloc în noul film al lui Wes Craven, dar ăsta nu e neapărat un lucru rău. Ceea ce distanţează Scream 4 de celelalte producţii este simţul umorului si autoironia. Dacă nu veţi sări din scaun înfricoşaţi, sigur veţi râde copios. Începutul este fenomenal: povestirea de tip Decameron, cu toate referinţele la mijloacele tehnice ale timpurilor noastre, face toţi banii şi te pregăteşte pentru restul peliculei. Este surprinzător cum acest tip de thriller, unde o suburbie liniştită ajunge să fie tulburată din plictiseala sa de crimele în serie, poate fi plin de suspans şi umor. Facebook şi Twitter sunt şi ele acolo, dar nu alterează ADN-ul peliculei. În concluzie, nu strică uneori să vezi cum sunt omorâte câteva personaje ste- reotipe dintr-o urbe aproape din plastic, mai ales când totul e plin de suspans… Chiar primim un sfat la început: Shut the fuck up and watch the movie! Fără pretenţii, dar eficient.
Thor
Un Marvel de categorie mijlocie
Am privit cu interes implicarea lui Kenneth Branagh în regizarea lui Thor. Un actor şi un regizor talentat care ajung să-şi încerce mâna într-o super-producţie atrage atenţia cinefililor. Care este rezultatul? În nici un caz, nu o peliculă la nivelul lui Iron Man sau chiar Iron Man 2, alte filme inspirate de benzile desenate Marvel şi nici nu are scenele de acţiune din producţiile anterior pomenite. Accentul este pus pe umanizarea lui Thor, care ajunge dintr-un tip expansiv şi gata de luptă, căruia nu-i pasă de consecinţe, un personaj care empatizează mai mult. Problema e că această transformare nu este prea credibilă pentru că, în mare parte, chimia dintre Natalie Portman şi Chris Hemsworth nu funcţionează. Deşi Chris Hemsworth pare potrivit pentru acest rol: este înalt, bine făcut, cu o voce bună şi plin de încredere. Ce ne rămâne până la urmă? O peliculă ok, care nu excelează la nici un capitol, dar care beneficiază, pe alocuri, de umor.
Recomandare: În ultimii ani, filmele americane care au la bază benzi desenate sunt din ce în ce mai bune. Revedeţi „The Dark Knight”
Regizor: Kenneth Branagh
Actori: Natalie Portman, Anthony Hopkins Durata: 130 de minute Marvel „Entreprises”, SUA