Filme: Munchen, Secrete de familie si Mandrie si Prejudecata

March 10th, 2006, Revista Flacara

Comenteaza

Secrete de familie

“Rumor Has It..”, SUA, 2005 – 96 de minute Distribuit de: INTERCOM FILM ROMANIA

Am sesizat, în cuprinsul acestor pagini de film şi în nenumărate ocazii, că filmul american (şi nu numai!) trece printr-o profundă criză de originalitate, de autenticitate – şi iată de ce: în proporţie de 99%, marile REUŞITE ale producătorilor de peste Ocean au la bază scrieri în proză deja consacrate, deci romane (gen ce face parte dintr-un ALT domeniu al artei – cea de-a 7-a, mulţumindu-se cu un soi de plachiere, mai mult sau mai puţin reuşită…!). Lipsesc aşadar MARILE SCENARII ORIGINALE (cele ce au dus pe culmi încă nedepăşite numele unor: Fellini, Bergman, Wajda, Ford, Antonioni, Clair… ş.a.)… Ei, bine, se pare că însăşi apariţia unor astfel de „texturi” (mai mult originale, decât scenarii!?) nu mai pot rezolva problema: este cazul „scenariului” scris de T. Griffin, pentru produsul având titlul de mai sus…

Filmul se vrea a fi o comedie spumoasă; nu e nici „spumoasă”, şi nici măcar comedie nu e – ia, fiţi atenţi: doi tineri logodnici călătoresc cu avionul către domiciliul părinţilor fetei; aceasta din urmă, deşi îngrozită de „răul de zbor” – dar şi mai ales de perspectiva de a deveni soţie (?!) – vrea să facă SEX, neapărat, în W.C.-ul strâmt al avionului (prilej de pudibonderii atât de straşnic- comice, încât n-ar face să râdă nici măcar o mâţă leneşă peste care a trecut un camion); ajunşi la părinţi, ea află că are un alt tată de fapt şi porneşte în căutarea acestuia; găsindu-l, este atât de şocată încât… se culcă cu el (şi abia apoi, cuprinsă de remuşcări şi complexe oedipi- ene, îi cere sfatul… bunicii (fostă amantă a „tatălui” ei vitreg, şi aceasta!)… în sfârşit, nimeni nu mai înţelege nimic (nici măcar noi, spectatorii!), PUNCT: tânăra se reîntoarce la semi-părăsitul ei logodnic… (şi dacă încă nu v-aţi prins, aici apare cuvântul SFÂRŞIT!

Există, totuşi, două aspecte cu totul remarcabile în acest „non-film”, ce-l fac a merita să fie văzut: interpretarea unor DOI MARI actori – şi mă refer la Shirley MacLaine („bunica”) şi Kevin Costner („falsul tată”). Dacă o „primă doamnă a anilor ’60” (Apartamentul, Can-can etc.) este poate firesc să fie distribuită mai rar, din pricina vârstei – celălalt (Bodyguard, Dansând cu lupii], se pare că nu şi-a mai revenit după imensul dezastru financiar în care şi-a cheltuit o avere ca producător, regizor şi interpret (Războiul apelor).

Ambii sunt IMPECABILI (chiar şi într-o astfel de producţie). Dar asta nu mai înseamnă comedie… înseamnă TRISTEŢE!

(şi, aoleu, să nu uit: în rolul logodnicei – Jennifer Aniston) ■