Fondul Proprietatea, între jalea bătrânilor şi buzunarul băieţilor deştepţi

După 20 de ani de la înlăturarea regimului comunist, autorităţile din România nu au fost în stare să facă reparaţiile morale şi materiale cuvenite celor care au fost deposedaţi de averile şi proprietăţile lor.

Legislaţia neunitară, cazurile tratate individual şi deciziile contradictorii luate în instanţe au făcut ca numărul celor faţă de care statul român este, încă, dator să fie cel mai mare dintre statele foste comuniste şi ca România să fie cel mai condamnat stat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului fundamental al proprietăţii.

„România este singura ţară din Estul Europei unde se încearcă o soluţie de restituire – la valoarea ei reală  – a proprietăţii confiscate de statul comunist. Având în vedere cadrul legal (…) şi complexitatea problemelor apărute în practică – mai ales în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, a fost necesară crearea unui sistem eficient şi rapid de acordare a unor despăgubiri echitabile. Astfel s-a constituit SC Fondul Proprietatea SA pentru asigurarea resurselor financiare necesare des­pă­gubirii persoanelor expropriate abuziv“, se arată în declaraţia de intenţie postată pe site-ul Fondului Proprietatea. |n spatele cuvintelor frumoase sunt mii de oameni faţă de care statul român are obligaţii neonorate şi pe care îi duce cu vorba de 20 de ani.

Fondul Proprietatea (FP) este unul dintre cele mai mari şi importante fonduri de in­vestiţii din Europa Centrală şi de Est şi a fost înfiinţat de statul român în 24 noiembrie 2005, cu ­scopul de a produce fondurile care să des­păgu­bească persoanele ale căror proprietăţi au fost confiscate de regimul comunist.

Capitalul social al Fondului a fost, la data înfiinţării, de 3,9 miliarde de euro. Principalul acţionar este Ministerul de Finanţe, cu 61,03 la sută, persoanele fizice cu 29,82 la sută şi persoanele juridice cu 9,14 la sută. Fondul are participaţii la 88 de companii, cele mai multe din domeniul energetic. Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru 2010 este de 91,17 milioane lei, adică de opt ori mai mic faţă de 2009. |n ceea ce priveşte încasările, Fondul mizează în acest an pe venituri de 154,66 milioane lei, cheltuielile estimate fiind la 57,66 milioane lei. Profitul brut pentru 2010 – 97 milioane lei – va fi susţinut doar de dobânzi. Concluzia este că, după doi ani de criză, fără plata de compensaţii, FP anunţă un al treilea an de criză. |n această perioadă au murit circa 500 dintre bătrânii care aşteaptă despăgubiri.

Daniela Lulache a fost numită în funcţia de director general al Fondului Proprietatea la 30 ianuarie 2008 şi demisă, împreună cu echipa ei, în decembrie 2009. Totodată a fost demis şi preşedintele comisiei de supraveghere a fondului, Mircea Ursache. Demiterea i-a adus Danielei Lulache 455.000 de euro. Această sumă imensă a însemnat indemnizaţia pe 12 luni în avans şi bonusurile de performanţă pe 2008 şi pe 2009, compensaţii pentru faptul că Lulache a pierdut postul, înainte de finalul mandatului. Deranjată de acuzaţiile care i-au fost aduse şi de titulatura de „cel mai bine plătit funcţionar de stat“, Lulache a reacţionat şi a declarat că banii reflectă activitatea ei performantă la FP. „Am preluat fondul cu 100 de milioane de euro în conturi, iar la plecare l-am lăsat cu aproape 500 de milioane de euro“, şi-a justificat Lulache salariul de peste 13.000 de euro pe lună din bani publici. După scandalul Lulache şi salariile compensatorii uriaşe, aceasta s-a retras, nu înainte de a comenta că în Statele Unite ar fi câştigat mult mai mulţi bani, pe criterii de performanţă. „De fapt am pierdut bani, nu am câştigat“, a fost explicaţia prin care Lulache a încercat, fără succes, să oprească scandalul.

La sfârşitul lui decembrie, Ionuţ Popescu, fost consilier pe probleme economice al lui Emil Boc, a fost numit director general al FP, iar Cristian Buşu a primit funcţia de director economic, în timp ce Valeria Nistor pe cel de director juridic.

În urma scandalului Lulache, şi de ruşinea mamei, pensionară cu o pensie de câteva sute de lei pe lună, Ionuţ Popescu a decis că, de la

1 martie, salariul său să fie de 4.800 lei net. Decizia a fost aprobată de consiliul de supraveghere al FP. Popescu a mai cerut să nu primească salarii compensatorii în cazul în care va fi revocat, deşi acest amănunt este stipulat în contractul său.

Conform regulamentului, a fost validat şi noul consiliu de supraveghere. Cei şapte care vor garanta afacerile FP sunt: Gheorghe Pogea (acuzat de ANI de incompatibilitate, pentru faptul că în perioada în care a fost ministru de Finanţe s-a ocupat de administrarea unei firme a lui Adrian Videanu, cauza fiind pe rolul Curţii Supreme), Graţiela Iordache (fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe), consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, Eduard Goean (nimeni altul decât şeful de cabinet al lui Gheorghe Pogea, din perioada în care acesta a fost ministrul Finanţelor), Corin Trandafir (avocat, reprezentantul legal al familiei Habsburg, cel care a reuşit să recupereze şi să retrocedeze castelul Bran proprietarului de drept şi reprezentant al acţionarilor privaţi, printre care şi familia Malaxa),  Ene Dinga (fost ministru al Integrării Europene în Guvernul Adrian Năstase şi membru PDL din 2003), şi Crinuţa Nicoleta Dumitrean (preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, numită de PDL).

Marele pas, aşteptat de toată lumea interesată de activitatea Fondului Pro­prietatea, este listarea la Bursă. Procesul a evoluat până la semnarea contractului cu Franklin Templeton Investment, compania care a câştigat licitaţia pentru administrarea Fondului Proprietatea, în iunie anul trecut, cu o ofertă mai bună decât a concurentului din etapa finală, Morgan Stanley Investment Management.

Mark Mobius, preşedintele executiv al Franklin Templeton Investment Management, a participat la deschiderea şedinţei de tranzacţionare a Bursei de Valori Bucureşti, în 25 martie, după semnarea documentelor, context în care a afirmat că marea problemă este subevaluarea acţiunilor FP. „Nu pot să dau o cifră pentru că analizăm companiile din portofoliu şi valorile acestora. Sperăm ca până în 1 iulie, când vom deveni administratorii propriu-zişi ai Fondului, să avem calcule exacte şi cotaţii ale activelor FP“, a mai spus reprezentantul Franklin Templeton.

Mobius, supranumit gurul pieţelor emergente, susţine că listarea Fondului Pro­prietatea va avea loc în acest an, în septembrie, fiind o listare dublă, la Bucureşti şi la Londra.

Pe blogul reputatului finanţist, blog găzduit de site-ul oficial al Franklin Templeton Investment Management, acesta nu face nici o menţiune la România şi FP, deşi o simplă răsfoire a blogului te face să înţelegi că Mobius are câte ceva de spus în urma tuturor călă­to­riilor sale. |n martie a fost în Chile, China, Arabia Saudită, Vietnam, Iordania şi România. El are comentarii cu privire la toate ţările, cu excepţia României.

Fondul Proprietatea are un site. Undeva în paginile acestuia este organizat un forum. |n prezent, acesta este monopolizat de oferte de vânzare/cumpărare de acţiuni. Valoarea reală a unei acţiuni este în jur de un leu. Ofertele de cumpărare se situează la un maxim de 0,50-0,55 de lei. Adică jumătate, şi asta înainte de listarea la Bursă. Despăgubiţii cu acţiuni (a se citi, hârtii fără valoare) au primit în medie un milion de acţiuni. Aşa se face că, pe forumul oficial al Fondului, băieţi deştepţi cumpără acţiuni la jumătate de preţ. Este vorba despre aceleaşi acţiuni pe care Mark Mobius le      consi­deră mult subevaluate. Interesant şi la limita le­galităţii, a anunţat moderatorul, în ­­deschi­derea forumului, în 22 ianuarie 2010. Este vorba despre o schimbare de reguli, de unde concluzia că anunţurile de vânzare/cumpărare nu au fost acceptate până la acest moment: „Schimbare de reguli: se pot posta anunţuri de vânzare/cumpărare de acţiuni FP, pe acest forum. Fondul Proprietatea nu îşi asumă răspunderea şi nici implicarea în tranzacţiile dintre utilizatori“.

Se explică astfel de ce numărul acţionarilor Fon­dului Proprietatea s-a micşorat după

1 ianua­rie 2008 cu circa 2.000 de acţionari, în condiţiile în care logic ar fi fost ca numărul să crească. Numărul acţionarilor privaţi a scăzut de la circa 4.000 la 2.024, ca urmare a faptului că o parte dintre vechii acţionari au renunţat la această calitate şi şi-au vândut titlurile la jumătate de preţ. Pe de altă parte, media despăgubirii pe un acţionar a crescut de la 140.000 de euro la 600.000 de euro pe dosar. Rezultă că pierderea de acţionari a reprezentat concentrarea, în doar doi ani (ani în care acti­vitatea de despăgubire a FP şi a ANRP a fost ZERO!) a mai mult de 200 de milioane de euro de la simpli acţionari nedespăgubiţi, către băieţii deştepţi. Mecanismul este perfect întreţinut de degringolada de la FP, dar şi de cea de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, dar este greu de precizat cui foloseşte şi care vor fi efectele în timp.

La ora actuală, la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) au fost înregistrate 65.000 de dosare de des­pă­gubiri în bani şi/sau acţiuni – ultimele prin Fondul Proprietatea. Pentru despăgubiri în numerar au optat 12.200 de persoane, iar până pe 15 septembrie 2009 au primit bani (în prima tranşă) mai puţin de 20 la sută. După această dată nu s-a mai plătit nici un leu, ANRP epuizând fondurile de la bugetul de stat în 2009. Nimeni din structurile noi ale ANRP nu poate spune când vor obţine ceilalţi 9.000 de proprietari despăgubirile datorate de stat. Printre dinţi se vorbeşte despre 2020-2025.

|n bugetul de stat 2010, ANRP a primit 180 de milioane lei, din care 90 de milioane de lei vor fi utilizaţi la despăgubirile pentru mino­ri­tăţi, culte, cei care au avut proprietăţi în Ca­dri­later şi, evident, la funcţionarii instituţiei. Aceş­tia au prioritate ca urmare a prezenţei UDMR la guvernare şi în urma unor presiuni internaţionale, în fața cărora suferința Popeştilor şi Ioneştilor de rând, oameni de peste 80 de ani, cu viaţa stricată de deposedările la care au fost supuşi de comunişti, nu contează. Din sumele care rămân vor fi despăgubiţi şi câştigătorii din dosarele împotriva statului român la CEDO. Un calcul simplu arată că 2010 înseamnă despăgubiri pentru maxim 700 de dosare, din cele 9.000 aflate la rând.

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a trecut în ultimii doi ani de la li­berali, reprezentaţi de Ingrid Zaarour, pe mâna ti­ne­rei consiliere personale a lui Mircea Geoană, Anca Opre, pentru ca, după victoria lui Băsescu să revină PDL, prin Crinuţa Nico­leta Dumitrean. Autoritatea a funcţionat cu ade­vărat doar pe vremea lui Ingrid Zaarour. Opre, prea tânără şi prea dedicată partidului, a aplicat procedurile populismului ieftin, pu­nând scaune pentru bătrânii care aşteptau să in­tre la audienţe (unde nu rezolvau nimic) şi în­frumuseţând site-ul, foarte practic, lăsat de Ingrid Zaarour, cu pozele sale în cele mai diferite ipostaze. Pe mâna lui Opre a dispărut şi statistica la zi – câte dosare rezolvate, câte în aş­tep­tare, câte la plată, câte înregistrate. Anca Opre are, totuşi, şi „realizări“: şi-a îm­pru­mutat ta­tăl cu 67.000 de euro şi a îndesat în conturile proprii 27.000 de lei, economii din salariul pe care a uitat să-l precizeze în declaraţia de avere la final de mandat. La mai bine de două luni de la înscăunare Crinuţa Nicoleta Dumitrean a res­tabilit logica site-ului şi a actualizat toate de­cla­­raţiile de avere ale funcţionarilor de la ANRP. Nu a menţionat însă care este salariul câş­tigat la Autoritate, conform funcţiei de se­cretar de stat. Unul dintre puţinii angajaţi care îşi declară salariul, şi care este director în de­par­tamentul plăţi, are un venit lunar de 5.700 lei.

3.400 de oameni, acţionari de circumstanţă la Fondul Proprietatea şi 16.500 de dosare la Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţii, în spatele cărora se află cel puţin 6.000 de personae, aşteaptă ca statul să-şi achite datoriile faţă de ei. Doar din salariul pe doi ani al Danielei Lulache ­statul şi-ar fi putut spăla obrazul pătat faţă de vreo sută de bătrâni.

Taguri: nr. 5 / mai 2010 Tweet

Thursday, May 20th, 2010 at 12:39 am, ZOOM, RSS feed