Drepturile femeii – atâtea câte sunt azi şi acolo unde sunt – n-au fost obţinute ca urmare a unui proces natural de civilizare, ci doar printr-o luptă surdă durând secole.

Scrierile hinduse descriu o nevastă bună ca fiind „o femeie a cărei minte, vorbire şi trup sunt subjugate“. În antica Atenă, patria democraţiei, consimţământul femeilor pentru căsătorie nu era o condiţie şi erau obligate să respecte dorinţele părinţilor, respectiv ale soţului. Imperiul Roman considera femeia „o persoană incapabilă să întreprindă ceva conform gustului propriu“, fiind permanent sub tutela şi supravegherea bărbatului. Mai mult, nevasta era asimilată unei proprietăţi cumpărate prin mariaj. Femeile nu puteau să ocupe funcţii publice sau să figureze ca martori, giranţi, tutori sau curatori, nici să întocmească un contract ori testament.

În lumea islamică, primele îmbunătăţiri ale statutului femeii au venit odată cu reforma din anii 610–661 şi au fost înscrise în Constituţia de la Medina (622), schiţată de Profetul Mohamed. La rândul ei, lumea arabă a acceptat ideea că zestrea nu mai este o plată pentru mire, ci un dar de nuntă, alături de câştigarea altor drepturi (de pildă, să-şi administreze propria avere!). În general, legis­laţia islamică a însemnat un enorm progres şi din acest punct de vedere.

În Europa Evului Mediu, femeia a rămas subordonată bărbatului. În Anglia, de pildă, toate bunurile ei pre-maritale treceau în posesia soţului, iar unele discriminări franceze aveau să fie ridicate abia în… 1965! Un aport neaşteptat la emanciparea femeilor a fost determinat de faptul că misionarii iezuiţi au descoperit triburi matriarhale în America de Nord.

Problema drepturilor femeilor a intrat în dezbatere politică abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Dar Jean Jacques Rousseau – şi nu numai el! – considera că supuşenia femeii faţă de bărbat intră în ordinea firii, iar încercarea de a „uzurpa“ drepturile sexului tare nu face decât să-i dovedească inferioritatea…

Femeie parlamentar, femeie manager, femeie astronaut. Există toate. Cel puţin în ceea ce ne-am obişnuit să numim „lumea civilizată“. Adică noi şi alte trei-patru ţări.

Există limite? Cu siguranţă. În primul rând, şansele femeii de a face absolut orice fac bărbaţii sunt limitate în mod fiziologic – de pildă, nu pot fi donatoare de spermă (în schimb, există de ceva timp primul bărbat care a purtat o sarcină şi a născut).  În al doilea rând, sunt limitele inerţiale care au pătruns atât de adânc până şi în limbaj, încât – cu foarte puţine excepţii – denumirile de profesii sunt exclusiv masculine. Avem directoare, profesoare şi chiar inginere, dar e greu de crezut că se va spune vreodată tinichigioaică, sculeră-matriţeră sau piloată (căci pilotă e rezervat). În fine, cu toate presiunile existente în ţările cele mai libertine, e dificil de anticipat momentul în care feluritele culte ar putea accepta femei pe post de rabin, preot sau Papă.

În rest, e liber. Avem femei conducând macarale, TIR-uri şi buldozere. Şi s-a dus de mult ultimul privilegiu masculin în zona sportului. Aici intervin şi primele rezerve ale simţului comun, nu neapărat misogin. Căci dacă ne-am obişnuit cu aruncătoarele de disc şi de greutate, aşa cum arată ele de regulă, în schimb îţi trebuie un consistent efort de toleranţă ca să priveşti sexul slab ridicând haltere ori într-un meci de box, lupte sau chiar în trucatele întreceri de wrestling. Sigur, e dreptul lor, e viaţa lor, dar nu poţi să te întrebi „De ce?“ Sau, altfel spus, de ce nu şi K1?

Prime doamne

* Sofia Ionescu Ogrezeanu a fost prima femeie neurochirurg din lume, crescută la „şcoala“ marelui Dumitru Bagdasar, în echipă cu la fel de celebrul Constantin Arseni şi cu soţul ei, Ionel Ionescu. Ironie a sorţii, consacrarea ei internaţională a fost ajutată de o… discriminare între sexe: un important personaj al spaţiului arab avea nevoie de un specialist pentru soţia lui, dar – conform restricţiilor religioase – medicul trebuia să fie femeie. Omul s-a interesat în toată lumea de un neurochirurg din sexul slab, şi a aflat de fălticineanca noastră – care a tratat-o cu bine pe doamna respectivă. Înainte de asta, însă, în bombardamentele care au devastat Bucureştiul în 1944, ajunsese la căpătâiul unui copil rănit, pentru care intervenţia chirurgicală era de maximă urgenţă. Nici un medic consacrat nu era disponibil în acea clipă, toţi fiind sufocaţi de numărul mare al răniţilor. Spre surprinderea generală, inclusiv a lui Bagdasar, tânăra – pe atunci – studentă n-a ezitat să intervină, salvând copilul.

* În 16 iunie 1963 – la numai doi ani după istoricul zbor al lui Iuri Alexeevici Gagarin – Valentina Tereşkova a devenit prima femeie din lume în spaţiul cosmic, la bordul navetei Vostok 6. A revenit pe Pământ după după 71 de ore, timp mai îndelungat decât toţi astronauţii americani de până atunci, luaţi la un loc!

* Judith Polgár (născută în 1976) este cea mai mare şahistă a tuturor timpurilor. A obţinut titlul de Mare Maestru la 15 ani şi patru luni, performanţă fără precedent. În momentul de faţă, se plasează pe locul 46 în clasamentul FIDE, cu un coeficient ELO de 2682, fiind singura femeie prezentă vreodată în Top 100, unde s-a aflat cel mai sus pe poziţia a opta. Senzaţional este faptul că părinţii ei au făcut un adevărat experiment cu cele trei fete. László Polgár, psiholog, a vrut să demonstreze că geniul este dobândit, nu înnăscut. Soţia sa, Klara, învăţătoare, a acceptat provocarea. Fetele nu au frecventat şcoala! Dar toate trei au ajuns campioane mondiale şi olimpice de şah! După care tatăl le-a pus să intre doar în întreceri cu bărbaţi. „Să concurez cu femeile nu a reprezentat pentru mine nici cel mai mic interes. Am învăţat de la părinţii mei că inteligenţa nu este legată de sex (s.n.)“, spune, tranşant, Judith. Care, între alţii, l-a bătut pe fostul campion mondial Boris Spasski! Cu Gari Kasparov, e drept, a pierdut. Prima dată. A doua oară, în 2002, l-a bătut şi pe el. Să mai amintim că Judith practică ping-pong şi karate şi vorbeşte cinci limbi (engleza, rusa, spaniola, esperanto şi maghiara). În schimb, sora sa mai mare, Zsuzsa, ştie şi germana, franceza şi ebraica…

* Sarmiza Bilcescu, prima femeie înscrisă la Facultatea de Drept din Paris, prima din lume care a obţinut titlul de doctor în Drept la Sorbona şi prima femeie avocat din Europa… Felicia Ţigănescu,  prima femeie pilot din România, decedată la 93 de ani, în 2003… Sufrageta Elizabeth Smith Miller, prima femeie din lume care a purtat pantaloni… Ma’at-ka-Ra Hatshepsut, prima femeie faraon… Dorothea Erxleben, prima femeie care a obţinut (cu greu) dreptul de a studia medicina, devenind prima doctoriţă din istorie…

Taguri: nr. 3 / martie 2010 Tweet

Thursday, March 25th, 2010 at 1:46 pm, DOSAR, RSS feed