brazilian food soma buy soma online soma de mintermos

xanax Lakeland buy xanax efeitos do xanax na gravidez

thalasso spa soma bay soma muscle relaxant bedeutung der aura-soma farben

mechanism of action ativan ativan no prescription can i inject ativan

ultram online Yonkers buy tramadol online crush tramadol snort

paracetamol tramadol nombre comercial tramadol online cod durГ©e d'action tramadol

tramadol great feeling tramadol 50mg can i drink a beer while taking tramadol

best way to get prescribed to xanax buy xanax does xanax prevent rem sleep

xanax no imprint buy xanax xanax mixed with codeine

soma de penas crime continuado buy soma onlline datapower soma export

Interviu, PEOPLE

Fotograful Regelui

August 18th, 2012, com 4 comentarii

În calitate   de  fotograf  oficial  al  Familiei  Regale   a  României, Daniel Angelescu trăieşte de ani buni ca într-o poveste cu regi şi regine. Dar, ca în poezia  lui Kipling, deşi  păşeşte alături de Rege, şi-a păstrat firea.  Cu demnitate şi modestie.

Îl întâlnesc adesea, cu aparatul foto, la evenimentele publice   ale  Familiei  Regale  a  României.  Alert, ubicuu şi discret  în acelaşi timp, înfăşurat parcă  într-o  centură de  genţi  negre, burduşite cu aparate şi obiective  foto. Privindu-i  lucrările pe site-urile Casei Regale şi postările  pe reţelele  de socializare îţi dă impresia unui fotograf pasionat, care nu ratează nici una dintre clipele  de graţie  ale familiei  sale. Poate că  sună  a lezmajestate, dar  Daniel  Angelescu şi-a găsit, la Palatul Elisabeta, familia de suflet.

 

❙     Cum aţi ajuns fotograf?

– Unchiul meu  era  fotograf  amator, avea laboratorul în  baie,  după  modelul vremilor dinainte de ’89. Mă lua pe lângă  el când  lucra şi mi-a deschis  gustul pentru arta  asta. Tot de la el am aflat istoria  regalităţii în România, ca pe o poveste frumoasă. Priveam monedele acelea de 100 de lei, cu efigia Regelui  Mihai  I, şi mă miram: „Cum,  noi am avut  regi?“

 

❙     Aţi  făcut  „şcoală“, cu nume de referinţă?

–  Am   ajuns   în  arta   fotografică  cumva invers, prin industria fotografică. „Şcoala“ mea a fost laboratorul Kodak, din magazinul Unirea, unde am lucrat  din ’96 până  în 2010. Acolo am făcut „cursuri“ cu cei mai buni fotoreporteri ai noştri.    Nume   de   referinţă?   Da.   Marius Bărăgan,  Tibi Tibăr, Cosmin Bumbuţ, Alex Gâlmeanu, Doru  Amăriucăi. Ei îşi developau filmele, scoteau pozele, iar eu învăţam meserie. Din mers. Cum se pun  luminile, încadrări, diafragme, folosirea  obiectivelor…

 

❙     Învăţaţi mereu?

– Înveţi. Că n-ai încotro.  Evoluţia e rapidă, tehnologia te obligă  să te adaptezi, citesc despre  tot ce apare nou,  chiar  dacă  nu  am  acces imediat la aparatura de ultimă oră. Suntem o comunitate, noi, fotografii profesionişti, împărtăşim  orice  informaţie nouă,  învăţăm mereu tehnici, într-un ritm care însă ne fură timp şi ne lasă adesea fără acel răgaz  necesar  artistului să gândească o compoziţie. Nu mai avem timp să ne  lăsăm   inspiraţi.  Ca  să  vă  fie  mai   clar, gândiţi-vă că, la fotografierea unui eveniment, aparatele de azi sunt ca nişte mitraliere, tragem sute  de  cadre,  pe repede înainte, iar alegerea celei mai bune  fotografii vine după, prin selecţie.  Sigur,  funcţionează şi inspiraţia, dar într-o mai mică măsură şi provenind în special din  experienţă. Din  punctul meu  de  vedere, prin  trecerea de  la film la digital, s-a pierdut ceva. Cel puţin în fotografia de reportaj – şi aici se includ nunţile, botezurile… Inspiraţiei îi mai rămâne o şansă în fotografia de studio, de produs, de peisaj.

 

❙     Dacă ar fi să schimbaţi ceva în viaţa dv. profesională, ce alt drum aţi alege?

– Am absolvit liceul de aviaţie,  dorindu-mi să conduc avioane. Deci… pilot!

Citatul preferat din discursul în Parlament al Regelui Mihai I al României, din 25 octombrie 2011: „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor”

 

❙     Ce tip de fotografie preferaţi?

– Instantanee, fotografie de exterior, peisaj. De fapt,  le-am  încercat  pe toate:  fotografie de produs, de studio… Dar sufletul îmi rămâne la cea de reportaj. Cu toate că nu mă duc la orice eveniment, sunt  oarecum selectiv. Am fost solicitat  şi la Cupa  Ministerului Afacerilor Externe,  la care membrii corpurilor diplomatice se întrec  în  toate  sporturile. O experienţă interesantă.

 

❙     Dacă vi s-ar cere sfatul, ce argumente pro şi contra  meseriei  de fotograf aţi aduce?

– E o meserie care  îţi răsplăteşte din  plin sufletul. Asta, deşi eu sunt foarte critic cu mine şi întotdeauna găsesc  ceva care putea fi făcut mai bine, ceea ce e frustrant uneori. Pe de altă parte,  spre deosebire de pictură, unde eşti stăpânul elementelor de pe pânză, le schimbi cum vrei,  în  arta   fotografică, pentru  că  nu  poţi schimba realitatea din vizor, ai nevoie poate de mai  mult  talent,  ca să descoperi „picturalul“, acolo  unde cei mai  mulţi  nu-l  văd.  Ca argument  contra…  din  fotografie nu  se scot  uşor bani. Şi atunci  trebuie să faci o balanţă, să vezi cât de departe eşti dispus să mergi  în cariera asta.

 

❙     Aveţi vreun  fotograf preferat?  De la noi sau din lume?

– Îmi place  fotografia de  studio pe care  o realizează  Marius Bărăgan.   Şi, desigur, sunt mari artişti  în lume.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada dintre cele două războaie mondiale şi să imortalizez societatea de atunci, Casa Regală, eleganţa şi demnitatea unei lumi pierdute.“

 

❙     Ce faceţi  dacă într-o zi vă simţiţi rău şi aveţi programată o şedinţă foto  sau  un eveniment de fotografiat?

–  Mi  s-a  întâmplat  o  singură  dată,   dar m-am  dus  aşa  cum  eram,  încercând să nu  se reflecte  în fotografii indispoziţia mea.  Mort  – copt, sunt  acolo, ca un soldat.  Dar există şi formula  „sună un prieten“ (râde).

 

❙                 În general, câte poze faceţi,  ca să alegeţi din ele pe cea mai bună?

– Marja de eroare  este cam de 20%, dată  şi de mişcările neaşteptate ale subiecţilor.

 

❙     Primul contact direct cu regalitatea?

– În 1992, de Paşte,  am fost şi eu acolo, la Continental, în mulţimea de sub balconul Regelui.  Un puşti  de 18 ani, încercând să prindă pe peliculă toată emoţia   aceea copleşitoare, cu un Practika, cu obiectiv  slăbuţ rău.

Familia Regală a României, la Palatul Elisabeta

 

❙                 Cum  aţi  ajuns  fotograful oficial alFamiliei Regale?

– Printr-o întâmplare. Cum ziceam mai devreme, pe formula „sună un prieten“. Marius Bărăgan  realiza  fotografiile oficiale ale Familiei Regale,  acelea  gen  studio, în birou,  în parcul palatului. Era în 2006, când  s-a anunţat vizita oficială a Principelui Moştenitor Alexandru al II-lea  şi a Principesei Ecaterina a Serbiei. Marius ştia că fac mai multă fotografie de reportaj decât  el şi mi-a propus să „acopăr“ eu evenimentul, care se desfăşura la Sinaia şi în diferite puncte ale Bucureştiului. Acela a fost momentul de plecare, urmat de o perioadă de tatonări; nu eram  nici un mare  nume în fotografie, nici nu  ştiam  o mulţime de lucruri despre cum  te porţi  în preajma membrilor Familiei  Regale… Treptat, însă, le-am învăţat pe toate, cu ajutorul lor şi al staff-ului. Nu mi s-au reproşat niciodată greşelile,  cel mult mi s-a arătat cu multă discreţie  şi  căldură care  este  protocolul, atunci când  îl încălcam din  neştiinţă. De  fapt,  sunt lucruri de bun simţ. Iar dacă eşti atent  la detalii, dacă ai şi afinitate pentru un comportament născut din nobleţe şi discreţie, lucrurile se leagă firesc, chiar şi în plan sufletesc.

 

❙     Ce ştiţi despre celebra fotografie din 1992 cu regele Mihai plutind parcă  deasupra mulţimii, undeva pe Calea Victoriei?

– Printată în Germania, pe aluminiu, acum se află înrămată la Palatul Elisabeta. Este destul de mare, 100 pe 70 cm, n-a fost foarte simplu să o reproduc, pentru că suportul metalic  reflecta lumina.

 

❙     V-aţi  gândit să  faceţi   o  expoziţie cu Familia Regală în fotografiile dv.?

– Aş fi onorat să adun într-o  expoziţie, ca un  fel  de  încununare a  colaborării mele  de până acum cu Familia Regală, lucrările apărute în albumul Jubileul Regelui, realizat din iniţiativa Alteţei Sale Regale Principele Radu.

 

❙     Cum   l-aţi  descrie  în  trei   cuvinte  pe Majestatea Sa?

– În trei cuvinte, ar fi aşa: demn, integru şi modest. Dar  e mult  mai  mult  de-atât. Eu nici acum nu m-am obişnuit cu prestanţa Majestăţii Sale. Este copleşitoare, deşi  Majestatea Sa este cu adevărat foarte  modest. Cum  spuneam, am crescut  în valorile regalităţii. Dar  una  e să le cunoşti şi alta e să le simţi direct.  După schimbarea  pe care a produs-o în mine această  apropiere, cred că – fac un exerciţiu de imaginaţie – dacă  fiecare  român ar  sta  în preajma Regelui Mihai I măcar trei zile, România ar deveni alta. Apoi, sunt simbolurile istorice pe care le reprezintă:  parte  integrantă a identităţii României, este cel mai în vârstă cap încoronat al Europei şi monarhul cu  cei mai  mulţi  ani  (85) de  la prima încoronare.

 

❙    Dintre  momentele trăite lângă  membrii Familiei Regale, pe care le-aţi alege să le povestiţi, la bătrâneţe, nepoţilor? Momente  deopotrivă emoţionante sau amuzante.

– Eram la Peleş, în 2009, mai mulţi fotografi şi cameramani, încercând să prindem momente din vizita la castel a familiei   regale şi a oaspeţilor lor de seamă. Era aniversarea Alteţei Sale Regale Principesa Margareta. „Alaiul“ ajunsese într-un salon  larg  şi foarte  înalt,  iar Majestatea Sa a ieşit în balcon,  să facă poze  cu aparatul său. Noi, în spate, cu „armele“ la ochi. Deodată, Majestatea Sa se întoarce şi ne fotografiază, zâmbind: „Iată v-am făcut şi eu vouă o fotografie!“

Taguri:

Comentarii

  1. […] Sursa:http://revistaflacara.ro/fotograful-regelui/ 44.454576 26.064087 Rate this:Share this:FacebookLinkedInEmailLike this:LikeBe the first to like this. Comments RSS feed […]

  2. stoicarodica says:

    “Omul potrivit la locul potrivit!”spune proverbul romanesc.Ce fricire este sa intalnesti in viata o persoana sensibila,supra inzestrata ,cu vocatia unei profesii cu profil artistic,care sa deserveasca pe MS Regele Mihai al Romaniei si Casa Regala a Romaniei!Domnul fotograf Daniel Angelescu impresioneaza prin maestrie fotografica dar, mai intai de toate, prin imensa dragoste si incredere care o poarta Regelui Mihai si Membrilor Familiei Regale.
    Recunostinta dle fotograf Daniel Angelescu!
    Va savuram opera cu imens nesat!Noi nu ne saturam sa privim si sa admiram pe Regele nostru maret si atat de modest!
    Regii,Reginele ,Principesele si Printii dv.alcatuesc si lumea sufletelor noastre!
    Dzeu sa va rasplateasca!

  3. Stoica Rodica says:

    Onoare domnului Daniel Angelescu,fotograf de exceptie al Casei Regale a Romaniei!

Comenteaza