În Danemarca  e apă oriunde privești  în jur. Chiar și în jurul Muzeului de istorie  națională aflat, nu așa cum s-ar crede,  în centrul  capitalei  Copenhaga, ci la Hillerød, un orășel foarte rustic,  pe la vreo 30 și ceva de kilometri spre nord-est.

De ce au ales  acest ansamblu de clădiri, numit  destul de modest palat,  pentru această misiune reprezentativă? Nu e prea  greu  de răspuns: în primul  rând,  pentru că este cel mai mare edificiu  renascentist din Scandinavia și apoi, pentru că decizia  de a fi transformat în muzeu a fost luată la 1878, prin sprijinul  filantropului J.C. Jacobsen, fondatorul Carlsberg. Muzeul este acum  un departament independent al Fundației Carlsberg. Cele mai vechi părți ale castelului datează din 1560, construcția fiind realizată de Regele Frederick II, cel care  a dat și numele de mai târziu.  Actuala  clădire a fost ridicată între  1602 și1620  de Christian IV, după planurile unor  arhitecți flamanzi, în stilul arhitectural olandez atât de iubit de rege și repetat la multe clădiri ridicate în Capitală și contemporane epocii.

Muzeul de pe insulă

E greu  de  scris  un  reportaj despre acest minunat muzeu, castel  şi loc de promenadă. Un   ansamblu  de   clădiri   ridicate  pe   trei insuliţe minuscute,  aflate  pe  un  lac  numit cum altfel decât  Lacul Palatului.

Deşi   construit  pentru   a   servi    drept reşedinţă regală,  după moartea lui Christian IV în 1648, clădirea a fost folosită mai mult  ca spaţiu de ceremonii, în principal pentru încoronarea monarhilor. A adăpostit şi colecţia de artă a casei regale.

În anii 1850, regele  Frederick VII l-a folosit din nou  ca reşedinţă regală.  În noaptea de 15 spre 16 decembrie 1859, în timp  ce era prezent  în reşedinţă, un incendiu puternic a distrus   o  mare   parte   din   interioarele  clădirii principale. Prin subscripţie publică, prin  contribuţia regelui şi mai ales a lui J.C. Jacobsen, a  fost  refăcut şi  destinaţia i-a  fost  definitiv transformată în muzeu.

 

Prețuri și ore

Muzeul este  deschis  în timpul iernii  (din noiembrie până  la sfârşit de martie) între orele 11 şi 15, iar restul  timpului între 10 şi 17. Preţul intrării pentru adulţi este  75 DKK, aprox.  10 euro,  iar  pentru tinerii   sub  15  ani,  doar   20 DKK. Dar  există  (ca peste  tot  în Danemarca) pachete de familie,  oferte  pentru grupuri sau studenţi.  Magazinul, aflat   chiar   la  intrarea principală în muzeu, este bine garnisit cu suveniruri,  bibelouri, cărţi  (şi  în  limba  engleză), broşuri de prezentare, machete, obiecte  de podoabă. Atenţie   să  nu  cheltuiţi prea  mulţi bani, pentru că aveţi pe ce.

 

500 de ani de istorie

Am ajuns pentru prima dată într-o sâmbătă însorită şi plină  de  turişti. N-am  înţeles  mare lucru din sutele de camere  mobilate şi împodobite cu opere de artă: tablouri, porţelanuri şi argintărie, cufere, mese, dulapuri şi paturi cu baldachin… Multe dintre interioare sunt  amenajate reproducând exact epoca  respectivă. Într-un salon  sunt  reproduse  inclusiv bucatele de  pe mese  (multă carne,  că  tot  avem  un  dosar la obiect!).  Mi-aş  fi  dorit   să  le  pot  „gusta” pe îndelete într-o zi cu mai puţini vizitatori. Mi-am clătit ochii cu portrete de regi, pictate  sau busturi, ba chiar şi fotografii, alcătuind cea mai mare colecţie  din  Danemarca; cu pendule uriaşe, obiecte manufacturate, statuete… Apoi am fugit repede în parcul amenajat în stil baroc, pentru a mai  prinde puţin soare,  fiind  deja familiarizat cu instabilitatea atmosferică a Danemarcei.

 

Nuntă și nobilime

Atunci  când  am  vrut  să vizitez  şi biserica palatului am  dat  peste  un  anunţ din  care  am aflat  că spaţiul este rezervat pentru o ceremonie  privată şi  m-am  ciocnit  de  nuntaşii propriu-zişi, unii  doar  eleganţi, alţii  în  costume tradiţionale populare daneze. Văzând şi maşina mirilor, un Porsche foarte nou şi scump, m-am gândit că e, cam ca la noi, un loc de fiţe… Şi m-am cam dezumflat. Altădată…

Mai ales că mi se spusese că pe pereţii edificiului ar trebui să găsesc pe acolo şi o stemă  a statului român… Nu prea ştiam prea multe despre blazoane şi decoraţii, aşa că m-am informat şi am  aflat  că biserica  este  numită şi Capela Ordinelor pentru  că  adăposteşte  heraldic tuturor personalităţilor decorate cu cele două ordine importante ale Danemarcei: Ordinul Elefantului şi cel de Dannebrog.

 

Blazoane și decorații

La a doua vizită  am  putut admira şi interiorul  capelei,  curios  fiind  să  găsesc  semnele lăsate  de  românii noştri  în acest  loc sfânt.  Pe lista celor decoraţi cu Ordinul Elefantului (înfiinţat de Christian V la 1 decembrie 1693) se află multe   nume sonore:   şefi  de  stat,  membri ai diferitelor case regale,  dar şi personalităţi politice.  I-am   zărit   aici  pe  Charles  de  Gaulle, Winston Churchill sau  Nelson Mandela. Tot căutând români de-ai  noştri,  am  găsit  un  blazon aşezat  un pic mai jos şi care pomenea despre  decorarea prinţului român Ferdinand în 1908. Pe toate  sursele consultate nu am reuşit să descopăr dacă şi alţi membri ai Casei regale române au fost decoraţi de monarhii danezi. În secolul  XXI,  doi  foşti preşedinţi români apar pe liste: în 23 mai 2000, Emil Constantinescu şi în 16 martie 2004, Ion Iliescu.  Efigia primului nu am descoperit-o, doar  pe a celui de-al doilea. Bulgaria  şi Brazilia au şi ele câte doi reprezentanţi.

Interesant  este  că  şi  Nicolae   Ceauşescu fusese  decorat în  noiembrie 1980, cu  ocazia vizitei  de stat în Danemarca, dar  în 23 decembrie 1989, foarte  prompt, ordinul îi este retras. Colanul a fost returnat Danemarcei şi numele lui Ceauşescu a fost şters de pe listele oficiale.

Înainte de plecare, o ultimă remarcă: Muzeul este deschis în fiecare zi a anului!

Taguri: nr. 5 / mai 2012 Tweet

Wednesday, May 16th, 2012 at 2:35 am, ZOOM, RSS feed