Gafele lui Basescu | Revista Flacara

La judecata de (mai) apoi a politicienilor

O evaluare a prestaţiei lui Călin Popescu Tăriceanu atrage după sine, automat şi o evaluare similară a lui Traian Băsescu. După cum (mai) toate publicaţiile îndină să îl avantajeze pe unul ori pe celălalt ne-am propus să încercăm un audît politic cât mai echilibrat cu putinţă. Unul care să elimine idiosincraziile intelectuale, dar şi intoleranţele viscerale, organice. La Judecata de (mai) apoi a politicienilor, ca să parafrazăm un titlu arhiconsacrat.

Preşedintele României, Traian Băsescu, a fost suspendat. în acest context, toată lumea vorbeşte, acum, despre pripelile şi avânturile de curaj pe care le-a luat, mai mult sau mai puţin hazardat, primul-mi- nistru. Au dreptate, fireşte. Tăriceanu s-a înhămat la un jug din care Partidul Naţional Liberal – PNL – riscă să iasă partid de buzunar. Dacă nu-şi calculează bine paşii, s-ar putea să se trezească în situaţia ţărăniştilor de acum şapte ani. Pentru alianţa din umbră cu Partidul Social Democrat – PSD (altfel cum ar fi trecut guvernul?), mulţi n-au să-l ierte. Au şi de ce. Dar, de cealaltă parte, sunt trecute sub tăcere gafele Preşedintelui.

Preşedinte nediplomat. Traian Băsescu a vrut să ne arate numai o faţă de radical anti- corupţie. în afara, fireşte, a intereselor de grup, ale propriului grup politic. Să ne închipuim că Partidul Democrat – PD – nu are interese de grup mi se pare o copilărie. Şi atunci, rolul unui preşedinte-diplomatera, fireşte, să fie împotriva corupţiei, dar şi să ştie să negocieze interesele de grup, fără rabat moral, dar şi fără să strice Alianţa. Era şi obligaţia lui, ca lider, ca Preşedinte, ca fost (pro)motor al Alianţei DA. în Alianţă, şi el avea obligaţii, nu doar drepturi! Ca să te superi pe Tăriceanu, să îţi iei jucăriile şi să pleci, nu e prea greu. Bine, o să răspundă democraţii, şi dacă e corupt, ce să facem? Păi, fraţilor, v-aş răspunde, voi, democraţii, ce-aţi făcut pentru construcţia Alianţei? E uşor să arătăm că liberalii sunt „răi” – şi atât. Dar, invitaţia mea e să ne uităm la Alianţa DA ca la un edificiu care trebuia construit şi după alegeri sau, mai degrabă, după alegeri. 0 să spuneţi: păi, ce, nu a câştigat alegerile Alianţa DA? Nu era deja construită? OK, eu cred că nu era. Scopul de atunci al ei era nu numai să câştige alegerile, ci şi să conducă ţara. Nu era o alianţă preelectorală, ci una în toată regula. Nu doar pre sau post, ci chiar pre şi post.
Neconciliator. Nu a făcut nici o mişcare de conciliere. Nu a întins nici o mână liberalilor. Ba chiar şi atunci când putea, în ceasul al doisprezecelea (sau chiar al treisprezecelea!), să accepte chiar şi o minoră concesie: titularizarea, ca ministru, a lui Adrian Cioroianu. Putea, în fond, să meargă pe mâna lui Cioroianu. Nu greşea prea mult. Ba, dimpotrivă, mie îmi pare că a greşit nefăcând-o.
Eroarea Cioroianu. Cioroianu are tot ce îi trebuie: charismă (din belşug, are alură de playboy istorico-filozof, succes la femei cu ghiotura), seamănă cu Petre Roman la tinereţuri (cât despre verile indiene, ce să mai spunem?…), este instruit, are educaţiune, nu e mitocan, dă bine în poze şi chiar păn guverne. Socoteala liberalilor n-a fost deloc rea aici. Atunci, de ce l-a refuzat, la export, Băse? Păi, eu înclin să cred că l-a considerat necopt. Dar, sub aceeaşi incidenţă, era mai copt Răzvan Ungureanu? Ne facem iluzii de ne închipuim că alţii erau mai pregătiţi. în ciuda mefienţelor iniţiale, sunt convins că Adrian Cioroianu are şansa de a face o figură frumoasă la pupitrul unui minister dificil. Băsescu s-a înşelat aici, luxân- du-i – şi vitriolându-i – încă o dată, inutil, pe liberali. Greşeala sa a fost gravă întrucât nu l-a credibilizat nici pe plan extern, în faţa partenerilor săi. Aşa se poate explica şi de ce Condoleeza Rice nici măcar nu a vrut să îl primească pe Cioroianu, tot la fel cum şi administraţia americană i-a dat cu flit domnului Mircea Geoană.
Nu şi-a respectat cuvântul. Nu a demisionat.
Nu s-a dovedit capabil de coabitare politică. Ceea ce e de-a dreptul îngrijorător.
A plecat, probabil, capul prea mult la şoaptele şi sfaturile lui Theodor Stolojan. Bune sau rele, acele consilieri au dus aici, au condus la criză.
S-a expus excesiv, prin episoade de genul Golden Blitz, Elena Udrea, chef cu Becali.Nu are abilităţi de negociator. Politica lui este de forţă.
Nu a salvat coaliţia când putea încă să o mai facă, în ultimul moment.
A pozat abuziv în „populist”. Vezi scena cu copilul din Piaţa Universităţii. Să duci politica în trivial impietează serios asupra credibilităţii pe care poţi să o ai în faţa electoratului. Nu poţi să te comporţi ca un căpitan de barjă, iar apoi să aştepţi, de la clasa politică, aceeaşi consideraţiune.
A pistonat prea mult instituţiile statului ca să funcţioneze, ceea ce i-a atras, ulterior, şi acuzaţiile de imixtiune în activitatea lor. De fapt, deşi nu s-a substituit nici uneia, el a făcut un presing agresiv mai ales la guvern, unul, e drept, molâu, care a primit, în timp, chiar eticheta de „guvern Moliceanu”.

Riscul partidei antiprezidentialilor

Mutarea făcută prin suspendarea preşedintelui ales dă jocului de şah politic, în actualitate, o perspectivă irevocabilă. îi trimite pe liberali definitiv lângă Partidul Conservator şi Partidul Social Democrat. Şi ridică o problemă de percepţie: toţi cei din această tabără a „antiprezidenţialilor” vor fi percepuţi ca având interese comune. Care sunt acelea? Stoparea reformei, căci anume ce reformă poţi face, la Justiţie bunăoară, unde se află mărul otrăvit al dosarelor, când o schimbi pe Monica Macovei cu Tudor Chiuariu? Antipre- zidenţialii vor şterge diferenţe şi graniţe între ei pentru simplul motiv că, la 19 mai, românii vor fi puşi să aleagă între ei şi preşedinte, între ei şi PD+PLD, susţinătorii necondiţionaţi ai preşedintelui Băsescu. Vor fi percepuţi ca agenţi ai restauraţiei. Nici nu se poate altfel, când vei vedea revenind în poziţii cheie stafii ale trecutului de acum doisprezece ani. Nu poţi să îl compari, oricât de serios ai vrea să fii, pe Preşedintele Văcăroiu cu Preşedintele Băsescu. în primul rând pentru că, veci- pururi, Văcăroiu nu ar fi putut deveni preşedintele-ales al acestei ţări. Acum, suntem pe altă buclă. Ce au făcut antipre- zidenţialii? L-au înlocuit pe preşedintele ales, Băsescu, cu un preşedinte aproape întâmplător, fără legitimitate, un om de paie care nu ar putea să îşi asume nici o măsură dură, pentru că nu ar avea susţinere. Au transformat viaţa politică într-un provizorat fragil, aflat sub semnul lui „dacă se întoarce la Cotroceni…” Mai rău, liberalii se expun unui risc incalculabil, de dragul unei sumeţiri pe termen scurt: eticheta de partid corupt se va transmuta, în egală măsură, şi lor – de la PSD. Electorii vor înţelege că ei aveau un interes, Băsescu era contra, ei voiau să îngroape dosare, iar de aici reîncărcat masiv cu ungerea populară va ieşi Băsescu. Riscă să îl transforme pe omul Băsescu, cu hibele şi racilele sale politice (vezi cazul „Aluminiu Slatina” ori „cazul Buzăianu”) într-un super-erou al poporului, care va învinge şi, ulterior, purifica o clasă politică pe cât de coruptă pe atât de beligerantă. Războiul declanşat între Preşedintele suspendat şi Parlamentul agresiv va fi colorat cu atributele RĂZBOIULUI ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI. Votul popular va susţine un singur om aflat în luptă cu toată clica dejacorupţilor, după modelul SUPERMAN sau OMUL-PĂIANJEN de la Cotroceni. Justiţiarul va veni împotriva cui? împotriva unei CLASE POLITICE de toată jalea, căci imaginea Parlamentului e una dintre cele mai jalnice dintre toate instituţiile statului. Finalitatea: măturarea clasei politice nereprezentative, ingrate, clienteliste – şi înlocuirea ei cu o alta, măcar mai proaspătă, dacă nu mai onestă. Dacă PSD, care are, totuşi, o albie politică serioasă şi cât de cât consistentă, va rezista, PNL are de ce să se teamă că va avea probleme. Pe lista perdanţilor are mari şanse să se înscrie şi PC, care e mai mult un partid „îndelung televizat”, care dă bine „la tv” şi se vede mereu, ca într-o vitrină, la televizor, dar cu oarecare suferinţă la susţinerea în teritoriu. Pe termen lung, se prevede o confruntare PSD contra PD+PLD, între conglomerate politice mai mari. text Mihail Gălătanu

vox

Ce se va Întâmpla postrelerendum? Politicienii ziariştii cred că…

• Cornel Nistorescu, ziarist: „Va fi acelaşi rahat de dinainte de referendum, asta e tot!” • lonuţ Popescu, PLD: „Băsescu se va întoarce la Cotro- ceni, nu se va pune capăt certurilor de pe scena politică. Nici nu văd un altfel de final. Iar, dacă doriţi, numai aşa de dragul discuţiei, chiar dacă nu câştigă la referendum cauza lui Băsescu, la următoarele alegeri tot Băsescu va câştiga.” • Liviu Scarlat, PPCD: „Cred că preşedintele va reveni în funcţie, iar după aceasta noi trebuie să ne ocupăm de alegerile europarlamentare, cred că aceasta e prioritatea noastră. Dacă totuşi nu va reveni la Cotroceni, e clar că trebuie să facem alegeri prezidenţiale, ceea ce nu cred că va fi cazul. Nu e momentul acum pentru alegeri prezidenţiale! Este absurd să credem că se vor prezenta la vot nouă milioane de români care vor vota împotriva lui Băsescu, asta nu că aş ţine eu cu Băsescu. Deci, prioritatea noastră o constituie alegerile europarlamentare.” • Daniel Mircescu, PNL: „Sigur, evoluţia postreferendum este în funcţie de rezultatul acestuia. Dat fiind faptul că preşedintele suspendat are avantajul hotărârii Curţii Constituţionale, iar referendumul va fi validat prin votul celor nominalizaţi şi nu prin votul celor prezenţi, preşedintele Băsescu se va întoarce la Palatul Cotroceni. Dar în perioada care va urma, politicienii opozanţi nu vor sta cu mâinile în sân, Băsescu va purta mai departe stigmatul pe care nu-l va putea înlătura şi nu cred că-şi va mai permite să se amestece în treburile instituţiilor statului, respectiv Guvern şi Parlament, ca până acum. în plus, cred că parlamentarii vor opta în viitor pentru o republică parlamentară astfel încât să se pună capăt definitiv abuzurilor venite de la Cotroceni.” • Constantin Petrea, PD: „După referendum preşedintele se va întoarce la Cotroceni, iar relaţia sa cu Parlamentul va fi în limitele constituţionale. în ceea ce priveşte o posibilă transformare a României în republică parlamentară despre care vorbesc colegii noştri de la PNL, cred că trebuie să vorbim despre o revizuire a Constituţiei. Nu putem să trecem imediat la revizuirea acesteia când avem alte lucruri de făcut, de pildă alegerile europarlamentare. Să nu uităm că în 2008 se pune problema şi a alegerilor parlamentare şi abia în 2009 a celor prezidenţiale. în plus, ca să vorbim despre revizuirea Constituţiei, trebuie automat să vorbim şi despre un nou referendum, astfel încât populaţia să opteze pentru o republică parlamentară sau prezidenţială. Nu pot cei 322 de parlamentari actuali să schimbe Constituţia după bunul plac!” • Ion Sârbulescu, PNL: „Nu pot spune mai mult, decât că: viaţa va continua ca şi până acum! Trageţi singuri concluzia!”