A mai trecut peste noi un noiembrie. Destul de călduros şi fără zăpadă. Şi a mai trecut peste noi un „Gaudeamus“, cel cu numărul 19. A fost un târg mai lung şi mai larg pentru că lansările au început înainte de 21 noiembrie şi au continuat şi după 25. Cu vizitatorii am stat bine şi la această ediţie, despre cumpărători însă prefer să fiu mai rezervat…
Am fost tot timpul pe fugă între o strângere de mână cu un autor pe care nu-l mai văzusem de un an şi o lansare a unui volum nou. Nu am reuşit să scanez târgul aşa cum mi-aş fi dorit. Şi din această cauză am apelat şi la colegii şi prietenii care au putut aprecia la firul… mochetei un ultim Gaudeamus înainte de… sfârşitul lumii…
Un lucru însă nu am putut să nu-l observ şi să mă bucure: a sosit momentul autorilor români. Din motive financiare – e mult mai scump să cumperi un copyright, să traduci şi apoi să redactezi, să tipăreşti un volum – sau, pur şi simplu, mirosind valorile, editorii români au început să publice masiv nume autohtone. Şi sunt câteva volume care mi-au atras atenţia şi despre care îmi doresc să am timp şi spaţiu pentru a le prezenta. Mă gândesc, în primul rând, la un foarte aşteptat roman al Florinei Ilis, Vieţi paralele, lansat cu ocazia târgului şi aflat pe primul loc în topul vânzărilor de la Editura Cartea Românească.
Florina Ilis reconstituie, într-un roman-document care sfidează legile timpului, mai mult de 150 de ani din existenţa lui Mihai Eminescu – antumă şi postumă – din secolul al XIX-lea, pînă în prezent, aşa cum a fost ea trăită, consemnată, idealizată, maculată, imaginată. Viaţa, boala şi moartea poetului continuă să fie un subiect actual de dispute, de întrebări fără răspuns, de teorii ale conspiraţiei. Poetul a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiraţie? A fost asasinat?
Într-un efort dramatic de a se apropia de adevăr, autoarea recurge la nenumărate documente autentice, foi medicale de observaţie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, mărturii ale contemporanilor, corespondenţă, manuscrise olografe, dosare şi note informative ale Siguranţei şi ale Securităţii, dezbateri aprinse în reviste de cultură, cotidiane şi bloguri, dar şi la jocul subtil al imaginaţiei. (din prezentarea de pe site-ul editurii)
Să nu uităm că un roman mystery & thriller, lansat în 2011 şi semnat de George Arion, atingea, e drept, mai puţin direct, aceleaşi mistere legate de viaţa şi dispariţia lui Eminescu. În Fortăreaţa nebunilor, apărut la Crime Scene, Andrei Mladin, personajul emblematic al lui George Arion, se întoarce după 20 de ani, iar pe copertă o frază scurtă pune o etichetă clară cărţii: Cineva din umbră ne controlează mintea.
Şi acum, o altă premieră – dintre multele de la Gaudeamus – primul roman semnat de Adrian Cioroianu, cu un titlu foarte atractiv – mă întreb dacă aparţine autorului sau departamentului de marketing-promovare de la Curtea Veche – Adulter cu smochine şi pescăruş, în colecţia Elixir. Şi grupul editorial Trei are o premieră – romanul… pentru adulţi Moarte subită, un thriller după toate regulile genului.
Cel mai bine vândut titlu de la Polirom, pe perioada târgului, a fost Toate bufniţele, semnat de Filip Florian. Dacă oamenii, toţi oamenii, s-ar sătura într-o bună zi de poveşti, cred că sufletele s-ar usca, s-ar topi şi lumea ar arăta ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o să se întâmple însă prea curând, nici săptămâna viitoare, nici la toamnă, nici peste o mie de ani, aşa glăsuieşte autorul.
Comunicare – Media
Ei bine, mult aşteptatul volum al lui Ioan M. Bujoreanu a apărut. După 150 de ani de la prima apariţie, primul roman românesc de suspans, sau cum a declarat George Arion – prefaţatorul volumului – primul thriller românesc avant la lettre este disponibil pentru cititorii pasionaţi şi a fost lansat la târg. Mistere din Bucureşti este o frescă a României de la
1862 şi, fără să vreau, mă întreb oare cât de mult s-au schimbat moravurile noastre de atunci până acum? Vă las să descoperiţi cumpărând volumul.
În seria Crime Scene… numerotată, din nou autori români: Stelian Ţurlea cu Martorul şi cuplul VT Morogan semnând Departamentul prostituţiei. Un alt roman detectivistic, Lucia Verona, Moartea zboară cu low-cost, din seria inaugurată anul trecut cu volumul Crima de la Jubileu. Aşadar, destule mistere pentru vacanţele ce urmează.
Început şi sfârşit
Dacă week-end-ul care a precedat săptâmâna târgului a debutat cu o lansare la Teatrul Odeon – volumul lui Radu F. Alexandru, Teatru 7, ocazie la care s-au strâns toate numele sonore ale actoriei şi regiei din România, prima zi a săptămânii de după Gaudeamus a debutat cu un eveniment la Palatul Şuţu din centrul Capitalei – prezentarea publică a volumului Istoria jurnalismului din România. Enciclopedie cronologică, coordonat de Marian Petcu. O carte mare atât la propriu (1.416 pagini, format A4, cartonată, peste 3 kg!), cât şi la figurat. Profesorul Petcu a… recunoscut că a lucrat împreună cu zeci de colaboratori aproape cinci ani. Cred că şocul cel mai mare, emoţia aş zice, chiar, m-a cuprins, atunci când am încercat să pătrund în holul muzeului, acţiune aproape imposibilă din cauza mulţimii de oameni care participau la lansare. Şi mai emoţionat am fost atunci când am văzut tineri studenţi cumpărând cartea, strângând-o la piept şi aşteptând cuminţi, la rând, un autograf. Şi uite-aşa, după aproape zece zile de plimbare printre cărţi şi autori, parcă, parcă optimismul începe să-mi răsară din adâncul unei minţi prea obosite de scandaluri politico-sociale, extrem de intens mediatizate în toată media noastră de toate tipurile. Aşadar, citiţi, fraţilor… vin sărbătorile şi aveţi timp.
Şi după Apocalipsă ce-o să facem?
(literatura F&SF la Gaudeamus 2012)
Pentru mica, dar vesela comunitate de fani SF, un târg de carte – fie el Gaudeamus, fie Bookfest – înseamnă acea zi de sâmbătă în care se adună în jur de 70 de inşi şi se mută cu grămada din stand în stand, conform desfăşurătorului lansărilor SF. Pentru că, dacă sunt atât de puţini editori activi, îşi pot organiza lansările în aşa fel încât să nu ne călcăm în picioare unii pe alţii şi să facă totul în folosul cititorilor-fani.
|n nişa F&SF cititorii sunt fani. Asta presupune o mai strânsă legătură a lor cu editorii şi autorii, dar şi o mai mare responsabilitate din partea acestora din urmă, pentru că fanii SF nu pot fi păcăliţi, ei ştiu exact ce cărţi se publică în lume şi îşi doresc să le vadă şi în româneşte.
La Târgul de Carte Gaudeamus din acest an, pe bulevardul sefeului au defilat Tracus Arte (vineri şi duminică, pierzându-se astfel câteva zeci de participanţi), Tritonic, Millennium Books, Art, Nemira (sâmbătă).
Avanpremiera a făcut-o Tracus Arte, vineri, cu lansarea noii colecţii de F&SF, coordonate de Cătălin Badea-Gheracostea. Colecţia se cheamă Bendis, iar volumul de vineri a fost Guerillă (sic!) în câmpul cu maci, de Radu-Ilarion Munteanu, căruia i-a urmat, tot vineri, romanul Citadela de fier, de Adrian Buzdugan (în afara colecţiei SF, însă).
Sâmbătă au intrat în scenă actorii principali din ultimii ani. Tritonic a lansat ediţii noi ale volumelor Marilyn Monroe pe o curbă închisă, de Dănuţ Ungureanu, şi Razzar, de Alexandru şi Ovidiu Pecican. Alături de ele, în rafturile editurii s-a găsit o noutate, romanul Dacic Parc, de Bogdan Teodorescu. Aşa că pot să mă întreb dacă nu cumva la Tritonic s-a sunat adunarea, cu intenţia revigorării colecţiei de SF-fantasy-horror.
Millennium Books a venit cu titluri puţine, dar consistente: un debut de excepţie, despre care se va vorbi mult şi multă vreme de-acum înainte, e vorba despre Narcisa Stoica şi romanul ei Taxidermie, o antologie de Ştefan Ghidoveanu, Cele 1001 de scorneli ale moşului SF, poate cea mai bună antologie de SF românesc din ultimii ani, un volum nou (cu texte vechi) de Michael Haulică, Transfer, şi noul volum de critică/publicistică semnat de Cătălin Badea-Gheracostea, Aducerea la zi. Lor li s-a adăugat cel de-al cinci-lea număr al revistei Galileo, îndelung aşteptat de cititori.
O noutate a constituit-o Editura Paladin, un imprint al Grupului Editorial Art, care şi-a anunţat ambiţiosul program printr-o listă de 13 autori intraţi deja în portofoliul editurii. Printre ei, Arthur C. Clarke, China Miéville, Gene
Wolfe, Lois McMaster Bujold, Robert Silverberg, Michael Chabon ş.a. Primul volum al editurii, care s-a lansat la Gaudeamus, a fost O piatră pe cer, de Isaac Asimov, într-o nouă traducere, semnată de Horia Nicola Ursu. Urmează, până la finele anului, volume de Robert Holdstock (Mitago), Lois McMaster Bujold (Cioburi de onoare) şi Arthur C. Clarke (Oraşul şi stelele).
Fără îndoială, unul dintre momentele aşteptate cu sufletul la gură de sefişti a fost lansarea editurii Anticipaţia, ca imprint al Nemirei, cu ediţia 2013 a celebrului Almanah Anticipaţia şi cu apariţia unei noi serii a revistei CPSF Anticipaţia. Noua editură a venit şi cu două volume, Antologia viitorului, de Henry Gee, şi Ştiinţa viitorului, de Max Brockman. Un program care pare interesant, coerent şi bine direcţionat pe publicul-ţintă. Ultimele lansări ale Nemirei au fost ale unora dintre cei mai buni autori români de F&SF ai momentului: Liviu Radu – Armata moliilor, şi Marian Truţă – A doua venire.
Cu toate că nu a organizat un eveniment la târg, Editura Trei a oferit fanilor F&SF încă trei titluri: Prefectul, de Alastair Reynolds, Mileniu, de John Varley, şi Războiul Z, de Max Brooks, toate în colecţia Epsilon, coordonată de Mihai-Dan Pavelescu.
|nchiderea festinului F&SF a avut loc tot la standul Tracus Arte, cu ediţia a doua a romanului Anul terminal, de Florin Pâtea, apărută în proaspăta colecţie Bendis.
După cum s-a văzut, plină de evenimente această ediţie de Gaudeamus. Două imprinturi noi dedicate literaturii F&SF, plus încă o colecţie. Iar CPSF Anticipaţia este cea de-a opta revistă de F&SF de pe piaţă, alături de Helion, Helion Online, Galileo, Galileo Online, SRSFF, Gazeta SF, Nautilus (şi fanii SF încă nu ştiu, dar în luna decembrie va mai apărea o revistă, Argos).
Cum va arăta anul SF 2013, cel de după sfârşitul lumii? Cu 9 reviste pe piaţă, cu aproximativ 60 de cărţi publicate, cu un târg de carte dedicat genului în primăvară, cu un festival în vară…
Ce e neclar aici? Apocalipsa din 2012? Fiţi, domnilor, serioşi! Avem treabă, avem de publicat reviste, cărţi, avem de scris…(Michael Haulică)
Poezie de la Sydney, proză din Japonia
Editura Minerva ne propune două noutăţi editoriale din zona românilor care trăiesc şi scriu în afara graniţelor ţării. Volumul Testament – Anthology of Modern Romanian Verse, ediţie bilingvă, este semnat, ca traducere, de Daniel Ioniţă, profesor universitar la Sydney. Între poeţii traduşi regăsim nume sonore ale literaturii române contemporane, precum Ana Blandiana, Nora Iuga, Mircea Dinescu, Lucian Vasilescu, Daniel Bănulescu ş.a.m.d.
Al doilea volum propus, În numele câinelui, vine din Japonia şi este scris de Claudia Golea Sumiya, colaborator al revistei Flacăra, printre altele. Chiar şi fapta reală care stă la baza acestui roman a fost subiectul unui reportaj publicat, în urmă cu doi ani, în revista noastră. „În numele câinelui povesteşte viaţa unui bărbat japonez care şi-a iubit atât de mult câinele, ucis într-o acţiune de ecarisaj, încât l-a omorât pe unul dintre responsabilii hingherilor din Japonia, un oficial al Ministerului Sănătăţii, împreună cu soţia sa”, ne-a precizat
Claudia Golea Sumiya, cu prilejul lansării volumului, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus. „Ficţiune O, realitate 100%”, ne asigură scriitorul Lucian Vasilescu, în prefaţa cărţii: „Cu toate acestea, prin scriitură, meşteşug literar, decupaj, montaj, intervenţii din off, Claudia izbuteşte un roman. Emoţionant. Despre care se poate şi se va discuta. Care va fi preţuit şi contestat. Dar care nu poate fi trecut, în nici un caz, cu vederea”. (L.P.)
Crime Scene
Vineri, 23 noiembrie, a fost ziua unui trio didactic feminin de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, din Universitatea Bucureşti: Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, volum aflat la a treia ediţie, de Daniela Rovenţa-Frumuşani, Introducere în designul de presă de Alexandra Bardan şi Mass Media şi gândire critică de Aurelia Ana Vasile.
Numitorul comun al celor trei lucrări, diferite prin subiect şi mod de abordare, poate fi rezumat în jocul de cuvinte „imaginea discursului şi discursul imaginii”, atât cuvântul, cât şi imaginea fiind vehicule pentru o largă varietate de sensuri sau înţelesuri. Instrumentalizarea celor două în mass media şi publicitate apare, în prezent, ca o tendinţă accentuată de mediul on-line, ale cărui reguli de funcţionare bulversează schemele mentale şi vizuale tradiţionale. De aceea, este poate mai important decât oricând, chiar şi pentru un simplu consumator de media, să poată citi cu uşurinţă printre rânduri, printre culori sau simboluri şi să nu se lase dominat de avalanşa vizuală gata să se reverse din ecranele omniprezente.
Lupta e strânsă: e „care, pe care”.
(Alexandra Bardan)