what to do when xanax stops working buy alprazolam who sells greenstone xanax

ultram for methadone withdrawal buy ultram treating ultram withdrawal

can you take muscle relaxers with ambien ambien without prescriptions buy ambien online with prescription

from xanax to valium buy valium online cheap valium accutane

can i take valium with remeron cheap diazepam pi¹ forte valium o xanax

triptyl tramadol buy tramadol overnight tramadol withdrawal treatments

weird dreams xanax generic xanax price of xanax 2mg

soma der zelle carisoprodol soma soma the oaks

valium foglietto illustrativo buy cheap valium valium causes cancer

tramadol y hepatotoxicidad tramadol 50 mg alkohol dagen efter tramadol

CULTURA MASS-MEDIA

Gaudeamus: Cartea rezistă!

December 7th, 2011, com Comenteaza

Romexpo,  pavilionul  central,  sfârșit  de  noiembrie,  parcă  mai puține lămpi de neon aprinse, parcă mai puțini oameni cu pungi în mâini, parcă mai puține lansări zgomotoase, cam aceleași standuri și  cam aceleași edituri, câteva zâmbete ale deja eternului optimism rezervat, câteva strângeri de mână și îmbrățișări, câteva cărți noi și câteva speranțe.

Mai  ţineţi minte  reclama  aceea  în  care coafura rezistă? Cu  zâna aceea care cobora din avion, maşină  şi mai ştiu eu  ce…? Cam aşa  şi cu volumele noastre. Un an întreg am aşteptat târgul de toamnă, cu socoteli ţinute în secret şi noi titluri care ar fi trebuit să zguduie liniştea cititorului obişnuit şi să-l oblige să dea şi ultimul bănuţ din buzunar.

Dar n-a fost chiar aşa.

N-a fost rău, dar nici foarte  bine. A  fost ok. Şi   această expresie la modă înseamnă că putea să fie şi mai rău şi că am mai rezistat un an şi să ne revedem cu bine în 2012,  dacă nu cumva se va sfârşi lumea…

Aşadar, pe scurt, Humanitas şi-a  adjudecat  majoritatea  premiilor,   mai   precis  trei: Trofeul   Gaudeamus   locul   I   prin   Votul Publicului, „Cea mai râvnită carte a Târgului Gaudeamus“ (Neagu Djuvara: Răspuns  criticilor  mei  şi  neprietenilor  lui  Negru  Vodă)  şi Premiul     pentru     traducere    „Antoaneta Ralian“  (decernat lui Dinu Flămând  pentru traducerea  din  portugheză   a  volumului Opera poetică de Fernando Pessoa, apărută la Humanitas Fiction).

Romanian Crime Writers Club – prima şi singura, până   acum  cel  puţin,  asociaţie a scriitorilor de romane poliţiste din România – şi-a decernat premiile (aflate la a doua ediţie) sâmbătă,   26  noiembrie, la  standul  Flacăra,  Tritonic Crime Scene. Câştigătoarea concursului de manuscrise organizat de RCWC a fost Andra   Pavel, cu  romanul  În  braţe  străine, publicat la Crime Scene. Au mai fost premiaţi: Editura Trei – pentru cel  mai bun program editorial  mystery  &   thriller  în  2011; Ileana Cantuniari,  pentru  traducerea   romanului Omul cu cercurile albastre de Fred Vargas, apărut la Trei în 2011;  scriitorul John le Carré, pentru romanul Cel  mai vânat om din lume, apărut  la  RAO,  cel  mai  bun  roman  străin mystery & thriller tradus în limba română în 2011; Mircea Pricăjan, redactor-şef al revistei online  suspans.ro,  pentru  promovarea  constantă    a   genului   mystery   &     thriller   în România, în 2011. Să mai spun doar că a fost lansată şi ediţia în limba română a volumului Romania Noir, o antologie de povestiri mystery & thriller,  un  pic  modificată   prin  conţinut – numărul autorilor şi povestirile lor.

Lansări cu lume multă şi lume bună, indiferent dacă a fost vorba de volume de comunicare   media  sau  publicistică. Apropo   de publicistică, Liliana Petruş, colega noastră  a debutat cu volumul  Supravieţuirea prin reportaj, texte adunate în ani, din paginile Flăcării. Stelian Ţurlea   şi-a păstrat  cumpătul  la prezentarea volumului său Îmi ies din minţi (cu o copertă   teribil  de  explicită!), iar  Bogdan Ficeac a vorbit despre România captivă, volum ce îndeamnă la dialog şi înţelegere… Oare se mai poate?

Ar mai fi de adăugat că autori, editori şi cititori s-au înghesuit cu greu la singurul loc în care se putea bea o cafea sau un suc şi unde se putea mânca în regim de autoservire un fel de carne cu vag gust de plastic. Mă rog, s-au înghesuit atunci când exista  materie  primă, respectiv cafea sau bere şi respectivul local avea   porţile deschise,   programul  său   de funcţionare fiind un mister  pentru majoritatea dintre noi…

 

În loc de încheiere:

Un stand ascuns sub o rampă  cu trepte: Taraba de jocuri. Şi  oameni care stau la mese şi joacă. Nu, nu pe computer. Pe planşe de carton  foarte  colorat, cu  pioni  de  plastic, cu zaruri… Rămân locului uimit.

– Se mai joacă  cineva,  aşa….? Ca  pe vremuri?

– Sigur – râde un tânăr de la o masă. Vreţi să intraţi? Acum începem.

– Nu, mulţumesc. Dar aveţi clienţi pentru jocurile astea?  Nu par prea ieftine.

– Avem  destui. Vindem  jocuri  pe carton pentru cei care vor cărţi pe hârtie. Nu e normal aşa?

Fără replică. Salut  şi plec  mai  departe. Sigur, e normal. Pe anul viitor.

 

text Bogdan Hrib

foto Daniel Secărescu și Octavian Tibăr

Taguri:

Comenteaza