Grigore Cartianu a fost timp de patru ani redactor-şef adjunct la cotidianul Evenimentul zilei. După plecarea lui Răzvan Ionescu, ceva nu a mai mers în relaţia Cartianu şi conducerea Ringier. În consecinţă, ziaristul a pus punct Ringier şi a acceptat oferta celor de la Adevărul Holding. Am avut ocazia să stăm de vorbă cu Grigore Cartianu, cu puţin înainte de a-şi prelua funcţia de redactor-şef la noul loc de muncă, iar el ne-a vorbit despre ce a mers şi ce nu a mers la Evenimentul zilei, dar şi despre viziunea şi proiectele sale în cadrul Adevărului.
– Cât de mare era diferenţa de viziune editorială între dv. şi managementul Ringier de s-a produs această ruptură?
– Evenimentul zilei, patru ani cât am lucrat acolo, între 2004 şi 2008, a fost perioada cea mai frumoasă şi cu o libertate editorială absolută. Ce s-a întâmplat, totuşi? S-a întâmplat că, fiind un ziar cu o vizibilitate foarte bună, a fost o permanentă hărţuială din partea pieţei. Cine avea nevoie de ziarişti căuta la Evenimentul zilei. Oamenii de acolo sunt chiar foarte buni, adesea supracotaţi, în sensul că simplul fapt de a fi la Evenimentul zilei înseamnă că eşti bun şi ofertele sunt spectaculoase din toate punctele de vedere. Nu zic că a fost vreodată o strategie a cuiva de pe piaţă să destabilizeze Evenimentul zilei prin oferte foarte mari. Dar spun că poziţia asta a lui, de ziar credibil, vizibil şi foarte curat, a determinat o asaltare din toate părţile. Pe de altă parte, oamenii pleacă şi în momentul în care simt că se închide un cerc acolo. Au existat multe situaţii în care proiecte stabilite de comun acord cu managementul, la teambuilding-uri în urma cărora au rezultat idei grozave, nu au fost puse în practică.
– De asta aţi plecat şi dv.?
– Am plecat fiindcă demisia lui Răzvan Ionescu a creat un cadru neplăcut, să spunem. Compania s-a mişcat foarte greoi în a se consulta cu mine în anumite chestiuni foarte importante. Sub acest aspect, m-am simţit un pic desconsiderat. Ceea ce am făcut în ultimii patru ani… Adică, stai poate până la patru dimineaţa sau nu ajungi câte o săptămână acasă şi îţi transformi redacţia în propria casă pentru a rezolva nişte situaţii de urgenţă. Nu te obligă în nici o fişă a postului să scoţi ziarul cu 15 oameni, când în organigramă sunt 100. Dacă au fost demisii în bloc, în perioada 2004–2005, ziarul trebuia scos şi a fost scos prin momente de eroism din partea echipei care a rămas acolo. Mi s-a părut că după ce a plecat Răzvan Ionescu lucrurile acestea parcă nici nu ar fi existat în memoria companiei.
– V-a deranjat cumva faptul că a fost numit Horia Ghibuţiu redactor-şef în loc să se gândească la dv. care eraţi redactor-şef adjunct?
– Nu m-a deranjat numirea lui Horia Ghibuţiu. M-a deranjat, să spunem, febrilitatea cu care era căutat un şef de ziar care să-l înlocuiască neapărat pe Grigore Cartianu. Surpriza pentru ei ar fi fost că existau şanse mari să refuz numirea mea ca redactor-şef atunci pentru că aveam nişte proiecte personale pe care le-aş fi putut duce la bun sfârşit dintr-o poziţie care să nu mă solicite foarte mult ca timp, efort şi energie. Ca atare, mie îmi convenea mai mult poziţia a doua în ziar. Plecarea lui Răzvan Ionescu a clătinat un pic toată echilibristica. M-a deranjat felul în care compania a administrat relaţia cu mine, atunci, vreo zece zile fierbinţi, am simţit că s-au cam făcut eforturi să mă ocolească. Nu trebuia să facă eforturi să mă numească redactor-şef, trebuia doar să discute cu mine.
– Cum s-au purtatcei de la Ringier cu dv.? Compania Ringier s-a purtat foarte onest cu mine. A fost un semnal bun, aşa cum despărţirea de Răzvan Ionescu a fost un semnal prost dat redacţiei, care a contat şi în decizia mea, şi putea să conteze şi în alte decizii. Cu mine s-a purtat corect compania şi despărţirea a fost absolut amiabilă. Dacă ar fi fost o despărţire urâtă ar fi contat şi pentru ceilalţi oameni, iar ziarul risca să piardă mai mulţi oameni.
– Ce a adus în plus oferta de la Adevărul, cea care v-a determinat să optaţi pentru el şi nu pentru Ringier?
– Adevărul a adus pentru mine o încredere totală. Când un patronat are încredere în tine că poţi face ceva, faci cu mult entuziasm. Când cineva caută să te ţină la distanţă şi manifestă anumite rezerve faţă de tine… Patru ani de zile încrederea a fost totală în mine la Ringier, dar în ultimele zile parcă nu a mai fost aşa. Atunci te gândeşti că îţi place să lucrezi pentru şi cu aceia care te apreciază. Mai mult decât atât, proiectele de la Adevărul mi se par spectaculoase. Adevărul e un trust pe care îl simt în explozie, va creşte în următorii ani. Vreau să pun şi eu umărul la această dezvoltare.
– Cu ce proiecte veniţi acum la Adevărul?
–Voi prelua din mers unele proiecte ale lor, voi dezvolta altele. Potenţialul mare de personal existent – unul de calitate – al ziarului voi căuta să îl valorific cel puţin ca până acum, de asemenea căutăm să ne fortificăm. Mă voi strădui să întărim echipa, să mai aduc nişte oameni. Orice ziar are nevoie de întărire.
– Asta înseamnă că vor pleca alţii?
– Nu neapărat. Dacă voi descoperi oameni de slabă calitate, s-ar putea. Însă, sper că nu va fi aşa. După prima mea evaluare externă, cred că ziarul Adevărul are oameni de calitate în cea mai mare parte. Contează ca, după o evaluare internă pe care o voi face împreună cu Adrian Halpert şi cu Laurenţiu Ciocăzanu şi împreună cu redactorii-şefi adjuncţi actuali, să stabilim cum e mai bine să facem cu fiecare om în parte.
– Ce-i lipseşte acum ziarului Adevărul sau îi lipseşte ceva?
– Nu e ziar căruia să nu-i lipsească ceva. Şi Evenimentului zilei, României libere, Cotidianului, Jurnalului naţional şi Adevărului le lipseşte câte ceva. Altfel am avea ziarul perfect. Dar ziarul Adevărul a parcurs deja o etapă importantă şi anume trecerea de la un ziar perceput ca fiind bătrânesc, închistat, cu cititori bătrâni mai degrabă, la o zonă mixtă cu public mai tânăr. Adică, cititorii bătrâni sunt preţioşi, nu trebuie să-i pierzi, dar trebuie să ai public tânăr, energic, activ, pentru că aceasta e piaţa.
– Care este tirajul actual al Adevărului?
– Păi, am văzut pe BRAT că este undeva la 25.000–26.000 de exemplare vândute zilnic. Cotidianul Adevărul nu are cea mai bună poziţie posibilă, ba dimpotrivă, se află în partea a doua în zona ziarelor de referinţă. Dar e un ziar cu o construcţie ascendentă şi cred că va avea o construcţie accelerat ascendentă pentru că ziarul e generalist. Nu cu accentul foarte mult pus pe politică, dar cu accent pe social, foarte mult pe viaţă, pe oameni, pe problemele oamenilor. În următorii ani România va avea o presă aplecată mai puţin asupra politicii şi mai mult pe social.
– Cum aţi vrea dv. să îmbunătăţiţi ziarul Adevărul?
– Cred că la structură mai e de umblat. Împreună cu colegii mei de acolo vom face nişte îmbunătăţiri într-un viitor nu prea îndepărtat. Unor segmente de ziar li se acordă poate prea mult spaţiu, altele sunt neglijate. Tot timpul trebuie să faci echilibristică între spaţiile alocate diferitelor sectoare. Ca să te duci într-o zonă şi să faci politica externă pe multe pagini s-ar putea să nu mai ai spaţiu pentru politica internă şi pentru lucrurile importante. Eu cred că şi în zona de marketing ziarul Adevărul va avea un cuvânt mai greu de spus decât până acum.
– Aveţi o strategie specială, campanii de promovare a ziarului Adevărul?
– Împreună cu directorul de marketing şi directorul executiv al companiei vom face nişte proiecte de forţă ca să întărim ziarul pe partea respectivă. Eu cred că pentru Adevărul începe nivelul următor, pentru că a parcurs deja un nivel important, ziarul este acum credibil. Eu sper că anul acesta ziarul Adevărul îşi va consolida poziţia pe piaţă şi lumea va zice Uite, domnule! E sau nu ziarul lui Patriciu, dar e un ziar care se comportă corect pe piaţă. Dacă e un ziar care se comportă corect şi din punct de vedere politic, comercial etc., eu spun că vom câştiga încrederea oamenilor şi vom aduce un public substanţial.
